Istoria nu poate fi furata

Era un septembrie minunat în Sibiul lui 2003 când am început sa povestesc cu presarii din esalonul doi despre un nou produs media ce urma sa apara în orasul lui Hermann. Am pregatit concursurile în sediul de pe strada Plopilor, dar si în cafenele. Pentru multi dintre ei era gust de aventura. Noroc cu sprijinul echipei de la Ziarul de Mures. Sediu, varuit, jaluzele, cablu, tv, internet, mobilier, calculatoare, modest ca la orice început, mai ales ca investitia primara, vreme de sase luni am suportat-o din profitul altui ziar. Greu, foarte greu. Cu Cristina Mitrica, Alin Bratu la timona echipei redactionale, cu Calin Bucur la difuzare, cu sprijin extern de la Diana Sacarea, Cristi Teodorescu, Ines Radu, Rares Muresan si George Lupea. Si Iulian Haba la layout si site. Pe 3 noiembrie 2003 am sarbatorit primul numar din Ziarul de Sibiu. De altfel, este penultimul brand aparut pe piata media a judetului de atunci pâna azi. Care a rezistat în pofida vicisitudinilor economico-financiare si a plecarilor mai mult sau mai putin elegante ale unor jurnalisti ori manageri sau a unei echipe în ultimele zile. A fost un saptamânal de investigatii. Si-a creat prieteni, în special cititori, dar si multi dusmani. Si în Sibiu media este atipica, dar si consumatorii. Nu trebuie sa uitam ca este judetul în care vârful de lance este Tribuna, cel mai citit ziar local din România, cu peste 89.000 de cititori, conform datelor BRAT si ale Studiului National de Audienta. Ca si în politica, unde Klaus Johannis conduce detasat, asa si la jurnale, Tribuna este lider incontestabil. Cu toate acestea, saptamânalul a crescut. Asezat, încet, dar sigur. Capata nuantele unui brand. Am organizat Distinctiile Ziarului la Palace Dumbrava, gazda de nivel european al manifestarilor de top din Transilvania si România. Echipa de la Ziarul de Sibiu a initiat si realizat prima Gala a Presei Sibiene. Cu sprijinul neprecupetit al unui om care desi este în afara presei, parca nu poate trai fara a sprijini mass media. În timp, au aparut si revistele, atît de contestate atunci chiar din interior, azi o prezenta obligatorie în ziarele care conteaza în media românesti, deci revistele Imobiliare, Sanatate, Auto Moto, Ziua Tarilor. Apareau noi nume: Nicoleta Trif, Traian Deleanu, Silvana Armat se consacra, Ionut Coman, Laurentiu Parnica, Ramona Gaina…
Un prieten si un sfatuitor de suflet al meu m-a determinat sa încep aventura transformarii saptâmânalului în cotidian. Silviu Ispas de la regia de publicitate ARBO Media si un prieten al Ziarului din Sibiu, dintr-o familie respectata din înalta societate sibiana au fost nasii cotidianului. Sigur, alaturi de familie, de echipa din Mures, dar mai ales alaturi de jurnalistii ce crescusera odata cu Ziarul. Chiar si unele transferuri de ultima ora sau dascali de start up. Bogdan Brylynski, Magda Cace, Szegedi Attila, Stela Matioc etc. Numai cine a creat un cotidian poate întelege anvergura constructului. Munca, pasiune, creatie, ore suplimentare, nervi, probleme, dar si satisfactii deopotriva. Ma cuprind din nou emotiile atâtor începuturi. As fi putut sa vând acest ziar, împreuna cu alte doua, unui investitor strain în august 2006. Altfel s-ar fi scris istoria ziarului, poate si a mea personala. Bunul Dumnezeu a vrut asa.
Si acum sa va spun si eu, pe scurt, în ziarul meu, ce s-a întâmplat de vreo zece luni încoace. Doar altii au scris în Sibiu. Ai mei au tacut mâlc ca niste mielusei. Si altii, pe care îi credeam colegii mei si ar fi putut fi coactionarii mei la acest jurnal azi, dar ei aveau doar gânduri de uzurpare…
Ianuarie 2007. Am fost ucis mediatic, dar nu am murit. O parte din variantele manipularii prin presa le stiti. Adevarul va iesi la lumina în câtiva ani. Atunci, va voi spune si adevarul meu. Adevarul justitiei pamântene. Ziarul de Sibiu a aparut a doua zi pe o firma a colegilor mei de pâna atunci. Cu tot ce înseamna logistica, contracte, abonamente, distributie la tarabe si la posta reluate fara probleme de constiinta de la firma mama. Cu tipar la un prieten din Brasov. Cu oamenii, toti. A fost si este un caz ciudat de uzurpare. Cândva, cineva va hotarî daca au procedat legal.
Au folosit site-ul www.ziaruldesibiu.ro, care apartine altei firme de ale mele. Au încercat sa preia si numele si marca de la OSIM. Nu au reusit. Marca Ziarul de Sibiu îmi apartine, dovada ca cititi acest saptamânal astazi.
Saptamâna trecuta au încercat prin intermediul Ziarului care i-a lansat sa dezinformeze piata ca ei vor închide Ziarul. Au publicat prima pagina a Ziarului de Sibiu fara sigla, fara pret, fara cap de ziar. A fost un caz unic de jurnalisti care proferau uciderea unui ziar tocmai în ziarul la care lucrau. Nu au reusit. Cândva, cineva va hotarî daca au procedat legal.
Vor sa faca ziaristica. Sa le ajute Bunul Dumnezeu!
Au încercat sa îmi fure o istorie de patru ani. Puteau si au încercat sa îmi ia tot, oameni, calculatoare, mobilier, masini, arhiva, ideile etc, dar nu îmi pot fura istoria. Ei au facut ceva scoala la jurnalistica sibiana. Eu am absolvit Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, Facultatea de Istorie Filosofie. Nu pot fura istoria Ziarului de Sibiu pentru ca istoria unui ziar traieste prin cititorii ei. Gânditi-va ca, într-o zi, si angajatii, colaboratorii, prietenii vostri ar putea sa încerce sa va fure istoria…
Au încercat apoi sa-si cearna memoria. Tot ce e rau mi-au lasat cu generozitate. Tot ce e bun si-au adjudecat fara de tagada, ca si cum ar fi unicii detinatori ai adevarului absolut.
Timpul le va rezolva pe toate.
Dar pâna atunci, Ziarul de Sibiu va da multa vreme de acum înainte lumii de stire.

Aurelian Grama