De ce nu punem preţ pe sănătatea noastră?

Auzim deseori în jurul nostru, o cunoştinţă sau o rudă, spunând că a cunoscut pe cineva care are cancer: de sân, de piele, de col uterin, pulmonar, etc. Nu-i aşa că ne cutremurăm la gândul că Doamne fereşte să nu avem şi noi? Ideea de a avea cancer, de orice tip, înspăimântă pe oricine. Săptămâna aceasta se sărbătoreşte Ziua Europeană de prevenire a cancerului de col uterin. România se află pe primul loc între ţările europene la mortalitatea cauzată de acest tip de cancer, anual 2800 de românce primind cumplita veste că au cancer de col uterin şi, pentru mare parte dintre ele, tratamentele nu mai sunt eficiente. În lume, la fiecare două minute moare o femeie de cancer de col uterin. Depistarea în stadii incipiente, prin prezentarea anuală la medicul specialist, îţi poate salva viaţa. Românului îi place să amâne de azi pe mâine, sau spune “mie nu mi se poate întâmpla”, sau cel mai frecvent motiv, bariera financiară. La sfârşitul anului trecut, Guvernul a aprobat introducerea programului de screening pentru cancerul de sân, de col uterin, în programul naţional de sănătate, femeile urmând să beneficieze de consultaţii şi consiliere gratuită. Însă nu s-au reglementat normele de aplicare, nu s-a stabilit de când va începe, sau mai bine spus nu sunt încă fonduri pentru aşa ceva. Formalităţile în România sunt greoaie. Dar merită, pentru sănătate, să dărâmăm orice bariere, să punem preţ pe sănătatea noastră.