„Crimă şi pedeapsă” e doar un titlu de carte…

Nenumăraţi criminali dovediţi, inclusiv din Mureş, se află bine mersi printre noi deoarece aşa prevede legea. Cu toate că pedeapsa pentru un omor simplu este de 10 – 20 de ani de detenţie, iar cea pentru omor deosebit de grav poate ajunge la închisoare pe viaţă, legea spune că răspunderea penală pentru infracţiunile de omor se prescrie în termen de 15 ani. Adică, dacă un individ a ucis – să zicem – cinci oameni în data de 31 ianuarie 1996 şi e prins taman mâine, când se împlinesc 15 ani plus o zi de la abominabila crimă, autorul va râde în nas poliţiştilor şi procurorilor. A scăpat de consecinţele faptelor sale…
În acest timp, dacă un alt individ a comis, tot în data de 31 ianuarie 1996, o infracţiune contra păcii şi omenirii cum ar fi răspândirea de ştiri tendenţioase sau alte manifestări în favoarea dezlănţuirii unui război (oare nu asta vedem aproape seară de seară la TV?!) sau cum ar fi distrugerea unor valori culturale, monumente, muzee, opere literare şi manuscrise sau distrugerea unor arhive sau reproduceri ale bunurilor de mai sus, şi e prins tot mâine, va răspunde penal pentru fapta sa care e imprescriptibilă. Prin urmare, persoana care a comis fapta va răspunde pentru ea pe toată durata vieţii, chiar dacă e dovedit peste 50 de ani. Ceea ce nu se poate spune despre omoruri…
Astfel, dacă ai luat viaţa cuiva ai şanse să scapi de consecinţe peste 15 ani, în schimb dacă ai distrus o copie după un tablou de Grigorescu sau un manuscris scump vei plăti pentru fapta ta şi dacă eşti nonagenar. Ce e mai de preţ? O operă de artă de mare valoare sau o viaţă de om a cărei valoare este – sau ar trebui să fie – inestimabilă?