Balcanica democraţie românească

Simbolul Justiţiei este zeiţa Themis, legată la ochii, cu sabia într-o mână şi cu balanţa în cealaltă mână. Din păcate, sabia a fost înlocuită cu teancuri de dosare, balanţa cu cămaşa de forţă a politicului, iar legătura de la ochii cu tonele de modificări legislative, incoerenţe constituţionale şi alte asemenea. Sistemul de justiţie din România funcţionează şi nu prea.
Magistraţii sunt puţini, unii nu foarte bine pregătiţi, dosarele sunt multe, unele cu rechizitorii întocmite în dorul lelii iar justiţiabilul se plimbă prin săli de judecată mizere şi nu înţelege mare lucru din ce se întâmplă cu ei. Anul acesta trebuie implementate noile coduri care vor bulversa şi mai mult activitatea instanţelor. Oamenii politici afirmă că trăim într-un stat democratic. Aşa şi este. Doar că „democraţia românească” nu are nicio legătură cu definiţia cuvântului.
Fără o justiţie independentă, fără un cadrul legislativ coerent şi stabil, cu 600 de posturi libere în magistratură şi cu CSM-ul blocat de o Curte Constituţională şi un Senat a căror atribuţii nu mai sunt deloc clare, cum am putea vorbi de democraţie? Sau de drepturile omului? Nu e de mirare că CEDO ne trage de urechi cu orice ocazie. Nu e de mirare că oamenii mor cu dreptatea în mână. Dreptatea poate fi a lor, dar nu este şi a clasei politice care se preocupă mai mult de propriul blid decât de ceea ce trebuie cu adevărat să facă. Atât timp cât aceste situaţii nu vor fi elucidate vom rămâne veşnic balcanici second hand.