Cotidianul „Zi de Zi” vi-l prezintă pe noul arhitect şef al judeţului Mureş. În vârstă de 41 de ani, Răzvan Şipoş a trecut cu brio de examenul organizat de Agenţia Funcţionarilor Publici şi şi-a început activitatea de arhitect şef al Consiliului Judeţean Mureş din luna decembrie 2013. Care sunt preocupările, dar şi provocările funcţiei de arhitect şef al judeţului, în interviul următor.
Reporter: Care e motivul pentru care aţi candidat la funcţia de arhitect şef al judeţului?
Răzvan Şipoş: Din interes personal. Strict interes personal. Uneori mă gândesc că, curiozitatea faţă de un lucru oricât de josnică ar fi în percepţia publicului, câteodată curiozitatea poate fi mult mai puternică decât acel fenomen de respingere. Că astăzi administraţia are o imagine publică destul de răvăşită ca să mă exprim neutru. Şi atunci îţi vine greu să spui, cum să mă duc să lucrez acolo? Pur şi simplu, mă interesează cum se întâmplă. Din curiozitate.
Rep.: Ce atribuţii principale aveţi?
R.S.: Relaţia mea cu preşedintele Consiliului Judeţean este una foarte bună şi discutăm despre orice în momentul în care implică şi un punct de vedere care ar putea fi tangenţial cu experienţa mea în general, nu numai cu disciplina în care activez, de arhitect şef. Discut cu preşedintele Consiliului Judeţean destul de mult, pe subiecte diverse, nu e numai PUZ-uri, PUG-uri şi autorizaţii.
Rep.: Unde aţi activat înainte de a veni la Consiliu Judeţean Mureş?
R.S.: Am activat în mediu privat, la Hotel Concordia, şi am avut o perioadă în care am fost student, o perioadă în care am fost la studii în străinătate…
Rep.: Detaliaţi, vă rog.
R.S.: Am terminat, în 1998, la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, după aceea m-am întors la Târgu-Mureş, am lucrat un an în mediul privat, la o firmă de proiectare, iar apoi am plecat în Italia unde am făcut un master în design. Am rămas acolo şi am lucrat un an pe post de asistent la facultate, după care m-am întors în România, m-am ocupat de amenajarea unui hotel, care e afacerea părinţilor mei. M-am ocupat o perioadă de administrarea lui şi după aceea am plecat la Bucureşti şi am mai făcut, fără să-mi dau lucrarea de licenţă, o facultate de regie de film, iar apoi m-am întors, de câteva luni, la Târgu-Mureş.
Rep.: Ce obiective v-aţi propus?
R.S.: Deocamdată îmi place şi sunt multe lucruri care ar necesita implicarea mea. Disciplina urbanismului e una care reuneşte de fapt mai multe alte discipline, de la sociologie până la inginerie. Toate contribuie puţin şi au efecte, consecinţe, în planificarea teritorială şi a cadrului în care îşi trăiesc viaţa până la urmă toţi cetăţenii. Mă pot lega şi de un stâlp care nu e stâlp care nu e pus bine, mă pot lega şi de traseele autostrăzilor dacă mă întreabă cineva. Cam tot ceea ce se face şi e necesară o implementare care înseamnă construcţie, toate sunt de interes pentru mine pentru că până la urma asta mi-e meseria de bază.
Rep.: Care este situaţia PUG-urilor din judeţ?
R.S.: Autorizaţiile şi planificarea se fac printr-un document de bază, Planul Urbanistic General. Aceste Planuri de Urbanism General sunt luate de unii ca o piedică în calea construcţiilor, în loc să fie văzute ca nişte documente strategice prin care tu planifici teritoriul şi prin care ştii foarte clar ce se va întâmpla în zece ani, cât va avea voie să se construiască, ce funcţiuni şi care e până la urmă viitorul comunităţii respective. Majoritatea dintre ele sunt la ora actuală expirate pentru că au un termen de valabilitate de zece ani şi de aceea s-a dat prin lege să se refacă după zece ani. Pentru că acele comunităţi care nu îşi pun problema viitorului să fie obligate după zece ani să se gândească la acest aspect. Finanţarea acestor PUG-uri este deficitară şi se spune că se vor primi bani de la Ministerul Dezvoltării ca să se finanţeze la nivelul localităţilor această activitate de proiectare, dar degeaba o finanţezi dacă tu, primarul, nu eşti un client adevărat al celui care proiectează şi nu ştii foarte clar ce îi ceri, după nişte reguli foarte stricte.
Rep: Ce se face în cazurile în care expiră PUG-urile?
R.S.: În momentul în care PUG-ul este expirat, autoritatea începe să îşi delege din atribuţii şi nu mai poate să dea autorizaţii, avize şi aşa mai departe. Sunt nişte protocoale pe care le încheiem noi cu ei, dar tragic este că ei nu sunt interesaţi, în sensul că spun „luaţi-le la judeţ”. Jumătate din cei care vin să ne ceară autorizaţie sunt – şi îi înţeleg – nesatisfăcuţi pentru că trebuie să facă drumuri până la Târgu-Mureş cine ştie de unde şi renunţă la a mai face aceste demersuri de autorizare şi se apucă să construiască fără autorizaţie. Atunci, practic urbanismul, planificarea şi autorizarea sunt servicii complet abandonate de unele primării. Unele ştiu că este un instrument de lucru care este esenţial şi fundamental să îl ai. O altă problemă pe care am văzut-o deficitară la unele PUG-uri este atunci când acestea sunt practic copiate din PUG-urile vechi…
Rep.: Lipseşte disciplina?
R.S.: Disciplina în construcţii este aproximativă. Lipseşte controlul, pentru că lipseşte personalul, avem personal puţin şi nu putem angaja pe nimeni pentru că sunt blocate posturile în continuare, de pe vremea nu ştiu cui. Nu neg că administraţia este supradimensionată pentru că nu m-am gândit să apreciez acest lucru, dar există punctual servicii, compartimente, departamente care sunt foarte deficitare. De exemplu, nu avem capacitatea să dăm autorizaţii pentru toate primăriile care au abandonat activitatea de autorizare. Ei spun „nu mă mai interesează, faceţi-o voi la judeţ”. Noi suntem obligaţi să o facem. Doi oameni fac asta pentru un judeţ. Tot ei ar trebui să facă şi controlul, parte care a fost neglijată şi sunt probleme mari când se ştie în teritoriu că nimeni nu controlează. Să nu ştii, în calitate de primar, ce se construieşte la tine în comună mi se pare absurd…
Rep.: Care e situaţia monumentelor istorice din Mureş?
R.S.: Una dramatică. Agresiunile sunt foarte mari, suntem după Sibiu, ca număr de monumente istorice şi cred că supravegherea lor trebuie să implice nu numai autorităţile, ci şi societatea civilă, chiar unele fundaţii şi asociaţii dornice să contribuie la conservarea patrimoniului. Până când nu o să reuşim să avem cinci responsabili sau doi responsabili care să viziteze o dată pe an măcar un monument şi să vadă ce se întâmplă cu el – şi care nu trebuie să fie din partea autorităţilor, monumentele istorice pot fi „înfiate” de exemplu de o asociaţie a bicicliştilor care poate face un traseu între zece monumente şi apoi să le fotografieze – agresiunile vor fi din partea tuturor. Cred că o reevaluare a lor şi din punct de vedere al valorii de inventar ar deschide portiţa către finanţări…
