Home / Recomandări zi de zi / Teodora Toncu, moaşa care veghează la miracolul vieţii

Teodora Toncu, moaşa care veghează la miracolul vieţii

Distribuie

Calificată în meseria de moaşă din anul 2009, târgumureşeanca Teodora Toncu mărturiseşte că cea mai mare satisfacţie a profesiei sale este zâmbetul de pe chipul mamei şi fericirea părinţilor atunci când naşterea decurge fără niciun fel de probleme. În vârstă de 27 de ani, moaşa de la Clinica de Obstetrică – Ginecologie I din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş spune că moaşele din România aspiră la statutul colegelor de breaslă din Olanda, unde sunt supranumite “femei înţelepte”.

Reporter: De ce v-aţi ales profesia de moaşă?
Teodora Toncu: Având în vedere că acest interviu se publică într-o ediţie specială de 8 Martie, aş începe cu o afirmaţie încărcată de emoţii pe care am auzit-o recent de la o proaspătă mămică: ”Când se naşte un copil se naşte şi o mamă”. De ce am ales această profesie? Încă de mic copil am fost atrasă de profesiile medicale, eram în clasa a XII-a la Grupul Şcolar Sanitar “Gheorghe Marinescu” când am aflat de acest profil din cadrul UMF, Facultatea de Medicină, Specializarea Moaşă. Nu ştiam pe atunci aproape nimic despre această profesie, despre responsabilităţile pe care le presupune ea, profesie pe care am ajuns acum să o îmbrăţişez cu atâta drag. Îmi amintesc că am mers acasă şi am întrebat-o pe mama ce presupune această meserie, nu a ştiut nici ea ce înseamnă cu adevărat, mi-a mărturisit câteva lucruri din experienţa pe care a trăit-o ea, cu ani în urmă, în sala de naştere alături de moaşa care i-a fost alături când ne-a adus pe noi pe lume, pe mine şi pe sora mea şi m-a sfătuit să merg în spital să asist dacă e posibil la o naştere, să observ care este rolul moaşei. Zis şi făcut! Într-o seară, aflândumă la SMURD, ca voluntar, am rugat-o pe o doamnă doctor să mă ajute să ajung la sala de naştere să vorbesc cu o moaşă, să înţeleg ce are de făcut o moaşă. Am avut noroc să asist la o naştere… a fost cel mai emoţionant eveniment la care am participat vreodată. Nu am mai stat pe gânduri şi m-am apucat de învăţat pentru admitere!

Rep.: De când sunteţi moaşă licenţiată şi unde vă desfăşuraţi activitatea?
T.T.: Am urmat cursurile Facultăţii de Medicină, Specializarea Moaşă, durata patru ani, cursuri de zi, promoţia 2005-2009, iar din decembrie 2009 lucrez la Clinica de Obstetrică – Ginecologie I din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş.

Rep.: Care sunt satisfacţiile acestei meserii?
T.T.: Profesia de moaşă necesită educaţie, ea implică foarte multă dragoste, dăruire şi sacrificiu, este o muncă foarte frumoasă, dar şi extrem de dificilă şi responsabilă. Fiecare naştere este unică în felul său, fiecare naştere este încărcată de emoţie, în timpul travaliului sau naşterii niciodată nu ştii când lucrurile pot să capete o întorsătură nefastă, trebuie să fim pregătite în orice situaţie şi să facem faţă oricărei situaţii, să existe o colaborare foarte bună între membrii echipei medicale, în schimb atunci când lucrurile merg bine nimic nu îţi poate aduce o mai mare satisfacţie decât zâmbetul de pe chipul mamei, fericirea părinţilor. Aceste lucruri te inspiră şi te bucură. În aceste lucruri mărunte constă satisfacţia profesională…

Rep.: Dar la categoria insatisfacţiilor, ce ne puteţi spune?
T.T.: Ca în orice profesie, există şi nemulţumiri, marea noastră nemulţumire este faptul că uneori suntem neapreciate, dovadă că legea care trebuie să reglementeze această proesie este încă ambiguă.

Rep.: În ce constă activitatea de moaşă?
T.T.: Activitatea de moaşă nu se rezumă doar la asistarea naşterii, ea însumează mult mai multe. În ţările dezvoltate moaşa este independentă, urmăreşte evoluţia sarcinii fiziologice, este competentă să trimită spre specialist gravida cu probleme, consilează viitorii părinţi, dar la noi lucrurile nu stau chiar aşa tocmai din considerentul menţionat adineauri, ea supraveghează şi urmăreşte gravida şi starea fetală în timpul travaliului. În timpul travaliului femeia are cea mai mare nevoie de moaşă, atunci ea trebuie să simtă că cineva îi este alături şi o înţelege, asistă naşterea propriu-zis, acordă primele îngrijiri nou-născutului alături de echipa de neonatologi, supraveghează lăuza. În aceste lucruri constă în linii mari activitatea moaşei. În Olanda, ţară în care profesia de moaşa este foarte bine reglementată, denumirea atribuită moaşei se traduce prin ”femei înţelepte”. Noi, tinerele moaşe din România, sperăm să ne bucurăm şi noi în viitor de statutul complet de moaşă şi să fim demne de acest aforism.

Rep.: Mai desfăşuraţi şi alte activităţi profesionale?
T.T.: Sunt cadru didactic în cadrul Şcolii Postliceale “Dimitrie Cantemir” din Târgu-Mureş, unde lucrez cu jumătate de normă din 2011. Îmbin activitatea didactică cu activitatea medicală, îmi aduc aportul în pregătirea viitorilor asistenţi medicali generalişti înscrişi la şcoala noastră, predând module de instruire practică.

Rep.: Cum găsiţi echilibrul între activitatea de la spital cu cea didactică şi de familie?
T.T.: Recunosc că am un program destul de încărcat, dar atunci când faci totul din plăcere, parcă totul îţi vine mai uşor. Experienţa pe care o acumulez zi de zi în activitatea practică din spital mă ajută în activitatea didactică, iar aceasta necesitând mult studiu individual mă ajută să fiu la curent cu noutăţile şi progresele medicale. Din vara anului 2013, având şi statutul de soţie, încerc să nu îmi neglijez nici soţul care mă ajută şi mă sprijină în tot ceea ce fac.

Rep.: Cum definiţi o femeie puternică?
T.T.: Din punctul meu de vedere, femeia a evoluat odată cu societatea. Să fii o femeie puternică înseamnă să ai curajul să lupţi pentru ceea ce îţi doreşti. Puterea ei vine din interior, din încrederea în ea şi în forţa divină, iar această putere este cea care îi permite să fie autentică, să fie ea însăşi în diferite momente ale vieţii. Se spune că ”Mama este femeia cea mai puternică” şi cred că puterea renaşte odată cu sentimentul de mamă.


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Rectificare de buget la Consiliul Județean Mureș

Distribuie Plenul Consiliului Județean Mureș a aprobat vineri, 22 martie, cu prilejul unei ședințe ordinare …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.