Ioan Husar, gazetarul cu peste cinci decenii de experienţă

Atins de „microbul” presei în urmă cu 54 de ani, când şi-a început cariera jurnalistică, Ioan Husar, vicepreşedintele economic al Consiliului de Administraţie al cotidianului „Cuvântul liber” din Târgu-Mureş, a împlinit joi, 20 martie, frumoasa şi respectabila vârstă de 78 de ani. Cu această ocazie, redacţia şi administraţia cotidianului „Zi de Zi” îi transmit lui Ioan Husar multă sănătate şi putere de muncă, alături de tradiţionala urare de „La Mulţi Ani!”

Reporter: Când v-aţi apucat de gazetărie?

Ioan Husar: În anul acesta împlinesc 54 de ani de când mă aflu la „Cuvântul liber”. De la 1 august 1960. Când am venit eu, era săptămânal format mic. Pe urmă, în anii 70, s-a făcut mare, cum erau ziarele centrale, „Scânteia”, iar apoi a revenit la formatul normal, cum îl avem acum. Era cotidian. De atunci, tot schimbându-se formatul s-au făcut şi restructurări şi am trecut peste toate pentru că m-am ocupat serios de gazetărie. În timp, prin redacţie au trecut zeci şi zeci de colegi care au plecat, iar unii au plecat de tot şi din viaţă…

Rep.: Care este, după părerea dumneavoastră, secretul longevităţii în mass media şi în presa scrisă în special?

I.H.: Secretul e unul singur: mi-a plăcut meseria asta de gazetar, să scriu pentru oameni şi despre necazurile oamenilor şi am rămas activ până astăzi.

Rep.: Cum erau ziarele din anii 70-80 comparativ cu cele de acum?

I.H.: Diferenţa este că atunci ziarele şi redactorii se ocupau mai mult de problemele oamenilor, atât sociale cât şi economice şi acum se face mai multă politică în detrimentul abordării problemelor oamenilor, mai ales a celor sociale. Asta e diferenţa mare între ce era atunci şi ce era acum…

Rep.: Cum vedeţi viitorul ziarelor? Sunt voci autorizate care afirmă că ziarele clasice vor pierde din ce în ce mai mult teren în faţa online-ului şi a televiziunilor…

I.H.: Pe undeva aveţi dreptate, aşa se spune că ziarele în format print au zilele numărate, că publicitatea e tot mai puţină din cauză că se dau pe televiziuni. Aproape toată publicitatea se dă la televiziuni şi nouă, la ziare, se dă tot mai puţin. Şi din păcate, dacă nu scrii despre anumite partide, mai ales care sunt la putere, nu primeşti nici publicitate.

Rep.: Care credeţi că este „reţeta” supravieţuirii ziarelor clasice?

I.H.: Să ne ocupăm mai mult de problemele cetăţenilor care vedeţi că n-au unde merge, nu le rezolvă nimeni problemele. Vin la ziare. Să nu uităm nici problemele economice, ca să crească numărul de abonamente, pentru că numai aşa creşte numărul cititorilor.