„Şcoala altfel”, japoneză la “Liviu Rebreanu”

Sărbătoarea multiculturalităţii a continuat la Şcoala Gimnazială “Liviu Rebreanu” şi marţi, 8 aprilie, cu un eveniment uşor exotic. În cadrul proiectului “Călătoria mea multiculturală”, proiect lansat Ministerul Educaţiei Naţionale cu ocazia Zilei Limbii Materne, zi sărbătorită în data de 21 februarie, copiii claselor a II-a F, a învăţătoarei Cseh Agnes, şi a IV-a B, a Rucsanei Pogăcean, au avut drept invitat pe profesorul, inginerul şi artistul Hayashi Akio, japonez stabilit în municipiul Târgu-Mureş de câţiva ani.

Fără ore de informatică, în schimb monociclu

Cu guriţele uitate deschise de interes, copiii au urmărit prezentarea lui Akio despre sistemul educaţional japonez. Informaţie menită să atragă atenţia oricui, profesorul a dezvăluit că în Japonia, ţara de unde provine o mare parte din tot ce înseamnă progres tehnologic, nu se predă informatică în şcoli. “Informatica a fost introdusă în curriculum începând cu clasa a I-a, dar s-a renunţat la asta curând, considerându-se că orele de stat în faţa monitoarelor pot fi mai degrabă nocive decât folositoare”, a relatat Akio, subliniind în schimb aspectele considerate importante în Japonia. Elevii de la “Liviu Rebreanu” adoptându-l rapid pe Akio drept prieten, nu s-au sfiit să-i adreseze o seamă de întrebări, la care acesta a răspuns cu plăcere. Astfel, au ieşit la iveală câteva particularităţi ale învăţământului japonez. “În locul orelor de informatică s-au introdus ore obligatorii de monociclu, ore la care, cu mic, cu mare, tot colectivul merge cu monociclurile”, a povestit Akio, arătând şi fotografii ale elevilor japonezi conduşi de profesori, toţi cocoţaţi pe monocicluri. Invitatul japonez a arătat şi alte deosebiri dintre sistemele de educaţie, care ar putea da de gândit. “Educaţia fizică, muzica şi abilităţile practice sunt considerate a fi cele mai importante materii în Japonia”, cel mai important obiectiv al şcolii japoneze fiind formarea de oameni echilibraţi. Poate nu este totuşi surprinzător că Japonia a ajuns, cu aceste metode, una dintre marile puteri economice ale lumii.

Ciuleandra, la loc de cinste în Japonia

Elevilor li s-a părut deosebit de interesant şi faptul că elevii japonezi, fie ei băieţi sau fete, învaţă să coase cu maşina de cusut, fac cursuri de ikebana sau origami. Şocul diferenţelor dintre culturi a fost însă maxim la sosirea unei noi informaţii. “În fiecare zi, după terminarea orelor de curs, elevii japonezi, şi mici şi mari, fac curăţenie în toată şcoala”, a relatat Akio, ideea de a curăţa zilnic inclusiv grupurile sanitare şocându-i de-a  dreptul pe micuţii elevi. Unul dintre obiectivele importante ale proiectului fiind promovarea limbii, culturii, istoriei, tradiţiilor şi obiceiurilor, şi nu în ultimul rând al multilingvismului, a fost cu siguranţă atins. Profesorul a învăţat copiii câteva expresii uzuale în limba japoneză, şi spre surprinderea tuturor, a relatat că în Japonia se învaţă mult despre tradiţiile majorităţii naţiunilor, în şcoli predându-se inclusiv dansuri populare româneşti. Această informaţie  a şi exemplificat-o, dansând, spre deliciul copiilor, “Ciuleandra” şi “Alunelul”, învăţate în şcoală. Copiii au ţinut să mulţumească invitatului, oferind în schimb o altă mostră de multiculturalitate. Micuţii au dramatizat “Legenda Mureşului şi a Oltului”, interpretată în limbile maghiară şi română, încadrând astfel perfect activitatea în contextul multiculturalităţii, dar şi în conceptul “Şcolii altfel”.

Edith VEREŞ