Pe gaura cheii, către Pământ

În fiecare an, pe 18 septembrie, sărbătorim ziua geologilor, știința care se ocupă cu studiul structurii și compoziției Pământului, cu cercetarea fenomenelor și proceselor geologice care au loc în prezent la suprafața și în interiorul acestuia. Știai, asta?! Când te-ai gândit ultima oară la poluarea aerului, apei, contaminarea solului, contaminarea radioactivă, poluare fonică, vizuală, termică, luminoasă, individuală, chimică, pe care, tu, cu mâna ta, le-ai produs?

Cu o sfoară groasă şi dublă, ți-ai legat de gleznă Pământul şi-l tragi după tine, ca şi cum ai trage de un clopot greu, mergi pe un drum care în loc să se lărgească, se îngustează pe zi ce trece, asta simți!  ți se citește în ochi!  în zâmbetul șters, în felul în care-ți frămânți mâinile agitat, genul acela de mâini care ar putea face lucrurile mai docile şi mai folositoare, ar putea, dacă s-ar vrea. Și-n buzunarul cusut ți se citește, și-n teancul de facturi adunate sub o carte pe frigider, puse la vedere, nu care cumva să uiți să le plătești, da, știu, te înțeleg perfect! dar la locul în care te-ai născut și te dezvolți,  când te-ai gândit ultima oară?! Te înconvoi de spinare cu încăpățânare și insiști să mergi înainte, și mergi, și ori de câte ori întâlnești oameni noi aștepți de la ei ceva neobișnuit, dar folositor, cu care să-ți împlinești unele lipsuri materiale, care să te salte la cel mai înalt nivel de progres pe care l-ai putut atinge vreodată. Și-n toată goana asta a ta nebună, nici nu realizezi cum te înconjori până-n gât de  mormane de deșeuri și nori de noxe poleite, disimulate frumos în metropole ale civilizației, pulberi în suspensie, concentrații de metale grele, smog și ploaie acidă. Milioane de oameni din diferite țări sunt expuși riscului de cancer, bolilor respiratorii, retardului mental  și morții premature pentru că trăiesc  în cele mai poluate locuri de pe planetă. Când te-ai gândit ultima oară la asta?! Nu știi și nici nu contează, curat şi neştiutor, soarele ba apare, ba dispare, îşi vâră nasul prin crăpăturile dintre nori cumpănind cam pe unde să mai facă următorul popas, să lumineze netrebnica ta viață pământească.