Dana Aron, vocea care l-a vrăjit pe Horia Brenciu

Cotidianul Zi de Zi vă face cunoştinţă cu sighişoreanca Dana Aron, singura voce de jazz a emisiunii-concurs “X Factor” difuzată de postul de televiziune Antena 1. Cursantă a Academiei de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj Napoca şi absolventă ca şefă de promoţie a Facultatăţii de Jurnalism din cadrul Universităţii “Lucia Blaga” din Sibiu, Dana Aron a primit trei de “Da” din partea juraţilor şi l-a făcut pe Horia Brenciu să exclame: “Dana Aron din Sighişoara, te iubeşte toată ţara!”

Reporter: Cine v-a insuflat dragostea pentru muzică?

Dana Aron: Sunt născută în Sighişoara, la vârsta de 5 ani am început să cânt la pian, dragostea pentru muzică fiind insuflată de tatăl meu care la rându-i a fost un desăvârşit muzician. Ador să-i spun “îngerul” meu pentru că s-a stins din viaţă acum doi ani. Am crescut, am studiat, am visat, am respirat şi inspirat muzica de la o vârstă fragedă alături de el. Aşadar, am început la Şcoala de Muzică în Sighişoara, Liceul de Muzică din Sibiu, Academia de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj câţiva ani, Facultatea de Jurnalism “Lucian Blaga” Sibiu etc…

Rep.: Cu ce vă ocupaţi în prezent?

D.A.: Actualmente am fel de fel de colaborări pentru evenimente, concerte… etc. Am colaborări pe partea de PR cu diferite firme, exersez ore întregi pentru că altfel nu poţi evolua, iar puţinul timp liber mi-l petrec alături de familie şi prieteni.

Rep.: Ce v-a determinat să vă înscrieţi la emisiunea concurs “X Factor”?

D.A.: Motivul înscrierii mele la “X Factor” a fost de fapt un vis… Un vis al tatălui meu care la vârsta de 18 ani a dat admitere la Conservator. Picase primul sub linie. S-a resemnat, a plecat în Armată şi dus a fost. În timpul şederii lui acolo, bunicii mele i-a fost trimisă o scrisoare prin care tatăl meu urma să se prezinte înapoi la Conservator fiind acceptat în urma renunţării altora la studii. Şocant a fost că bunica mea i-a arătat scrisoarea acum vreo 10 ani, prin 2005. Tatăl meu a luat-o, a citit-o şi vedeam cum pe obraji îi curgeau şiroaie de lacrimi… S-a aşternut o tăcere de mormânt. Mi-a înmânat scrisoarea şi mi-a zis atât: “Du-mi tu visul acesta mai departe!” Mi-e greu, dacă nu imposibil, să mă gândesc prin ce trecea. Puteam doar să văd transformarea, crisparea şi suferinţa pe chipu-i blând. Era şocat. De-a lungul timpului încercările mele de a mă lansa într-o lume a show-bizz-ului au fost nenumărate, însă fără reuşită. Anul acesta, am hotărât să încerc, atât cât voi reuşi, să-i duc visul mai departe şi să-i demonstrez destinului că îl pot învinge şi nu el pe mine!

Rep.: Ce rol joacă muzica în viaţa dumneavoastră?

D.A.: Dacă ar fi să îl citez pe marele filozof Platon sunt întru totul în asentimentul lui şi anume: “Muzica este arta cu materialul cel mai imaterial”. Închipuiţi-vă 7 note muzicale care se divid precum o celulă în miliarde de variante şi care într-un final se transformă în vibraţie. E un mod de a mă exprima, defula, de a mă hrăni… E un mod de viaţă sănătos. Da, chiar poate dărui “viaţă” oricui, chiar şi necuvântătoarelor, plantelor… M-aş simţi incompletă fără a-mi trece prin fiecare por măcar un sunet care într-un final să îmi ofere cea mai “călduroasă” haină. Rezonez cu tot ce înseamnă bun gust în materie de muzică. Ador nebunia unui artist de a îndrăzni să arate altceva decât există. Întotdeauna am spus că mi-aş fi dorit să mă nasc şi să mor pe scenă. E doar un fel a spune…

Rep.: Ce genuri muzicale vă plac?

D.A.: Ascult cam toate genurile de muzică şi în cantităţi industriale. La 5, 6 anişori spre exemplu ascultam Frank Sinatra, Aretha Franklin, Aura Urziceanu, George Gershwin. Educaţia muzicală în direcţia asta slavă Domnului a existat, iar pentru acest lucru tatăl meu a fost direct responsabil. Mai târziu, sigur, am sedimentat altfel totul. S-a clarificat totul încetul cu încetul şi am devenit totuşi foarte selectivă. Am acasă o întreagă colecţie de plăci de vinil care mi-au rămas de atunci… şi vor rămâne tot pentru “atunci”…

Rep.: De unde pasiunea pentru jazz?

D.A.: În 1999 specialitatea mea la Academia de Muzică era Jazz şi regie de sunet. Tot atunci îmi aduc aminte cu drag când luasem locul 1 la Festivalul Internaţional de Jazz Napocensis 1999 şi aş fi putut avea un viitor pe partea asta însă compromisurile erau mult prea mari la vremea respectivă aşa că am eşuat. Nu pentru mult pentru că plecasem apoi în Norvegia să cânt. Acolo, muzica bună era şi este în continuare la ea acasă. De aici a pornit totul şi aşa a rămas.

Rep.: Cum apreciaţi evoluţia dumneavoastră de la emisiune?

D.A.: Pentru mine “X Factor” este şi a fost o nouă şi palpitantă provocare. E un fel poate de a arăta că se poate. E ceea ce ar putea însemna noi colaborări – aştept propuneri – o bună carte de vizită şi – de ce nu – o poveste cu final neaşteptat. Indiferent că vorbim de reuşită sau eşec. Nu l-aş considera eşec. Sunt mândră că am reuşit să fac asta şi întotdeauna în optimismul meu de invidiat mi-am spus: ”Dana, până unde vei ajunge… trebuie să ajungi”. Sigur că întotdeauna visez să îmi depăşesc condiţia şi sunt extrem de exigentă cu mine. Evoluţia? Mi-e greu să dau un pronostic. Acum contează enorm voturile celor care mă apreciază pentru că cine va avea cele mai multe, va ajunge direct în Galele Live. Ceea ce înseamnă mult peste foarte mult. Şi pe această cale ţin din tot sufletul să le mulţumesc tuturor celor care m-au votat, şi celor care nu au putut vota, miilor de mesaje primite, tuturor sighişorenilor, celor din Târgu-Mureş şi împrejurimi, celor din ţară şi din afara ţării, mass media locală şi judeţeană pentru toată susţinerea şi faptului că au crezut şi cred în continuare în mine. E incredibil cum se poate mobiliza lumea pentru o cauză! Vă mulţumesc din tot sufletul!

Rep.: Ce proiecte de viitor aveţi?

D.A.: Aştept cu nerăbdare să văd până unde ajung în acest concurs şi abia apoi să pot vorbi despre un plan de viitor. Sunt încrezătoare, aşa că merg înainte. Planuri există pentru acest an iar pentru anul viitor se întrevăd foarte multe proiecte pe plan muzical şi nu numai. Toate vi le voi putea dezvălui la timpul lor. Am primit deja propuneri de colaborări şi în continuare sunt deschisă pentru orice colaborare, eveniment. Pe cei care doresc să mă contacteze, îi aştept cu drag. Vă mulţumesc tuturor, indiferent în ce colţ al lumii v-aţi afla şi aş încheia în Do Major, citându-l pe Frederick Delius: “Muzica este o izbucnire a sufletului.” Aşa că trăiţi, iubiţi, simţiţi muzica… e vie!