Fabian Janos, ultimul mohican al fierului din Gurghiu

Printre meseriile indispenabile satului de odiniară era şi cea de fierar, potcovar mai pe înţelesul tuturor, fără de care munca la câmp sau altă ocupație a omului  nu putea fi concepută. Vremurile au trecut, au apărut tractoarele, caii s-au împuţinat, la fel şi numărul potcovarilor. Printre cei care continuă această meresie se numără şi Fabian Janos de 75 de ani din comuna Gurghiu, singurul din sat care mai modelează fierul după tehnici de mult uitate, moştenite de la tatăl său. L-am găsit în aceste zile în curtea casei, tocmai în timp ce „încălţa” un cal cu potcoave noi, imagine desprinsă parcă dintr-un film dintr-o altă epocă.  „Suntem puțini pe Valea Gurghiului care mai practicăm această meserie. Fără ea, nu putea să meargă o comună, fără un meseriaș care strâmbă fierul la cald, care potcovește și face alte treburi foarte necesare pe lângă gospodăria omului. Acum potcovim calul ăsta, să-l pregătim cum trebuie pentru muncile de toamnă, la culesul porumbului, la arături, munci la care, calul nu poate lipsi, cel puțin aici la țară”, ne-a declarat Fabian Janos.

Meserie din tată-n fiu

Janos baci a deprins tainele meseriei de fierar de la tatăl său, fierar  destoinic al Gurghiului, meserie de care nu se desparte nici acum, la două decenii de la momentul pensionării. „Am deprins această meserie de fierar, de potcovar de la tatăl meu, Janos ca și pe mine.  De mic eram tot pe lângă el, pe lângă ucenicii care îi avea”, povesteşte Fabian Janos. Paşii aveau să-l poarte pe Janos spre alte locuri, departe de Gurghiu, unde a deprins tainele altor meserii. „Au fost atunci vremuri în care trebuia să ne deplasăm în alte părți. Eu am terminat clasa a VII-a la Miercurea Ciuc, unde am făcut și profesionala la profilul transport auto. Acolo am avut carnet de șofer, apoi am obținut calificarea de sudor și  de mecanic. A trebuit să avansez, deoarece au început colectivizările și agricultura a început să fie tot mai mecanizată, şi nu mai erau atâţia cai cum era pe vremuri. Atunci, la fiecare casă era un cal sau doi, după care au început să apară tractoarele şi alte utilaje”, spune Janos baci.

Apt de muncă la 75 de ani

Chiar dacă s-a pensionat, Fabian Janos nu s-a lepădat de munca cu fierul, dovadă stă  timpul pe care îl petrece în atelierul plin de scule, unele vechi de peste un secol. „Am intrat  în pensie în 1995, şi de atunci mi-am amenajat acasă un mic atelier unde mai meşteresc una şi alta. Şi acum folosesc sculele de la tatăl meu, unele cu o vechime de peste 100 de ani. Cu această ocupaţie timpul trece mult mai uşor, plus că îmi şi face plăcere ce fac. La potcovitul cailor metodele de lucru sunt cele vechi, cum se făcea pre vremuri, doar că, cai nu mai prea sunt”, ne-a spus Fabian Janos.

Singurul potcovar din Gurghiu

Mai sunt potcovari în Gurghiu ? Din cîte ne-a explicat Janos baci, e cam singurul în sat, alături de câţiva din satele învecinate. „În Gurghiu nu ştiu să mai fie vreun potcovar în afară de mine. La Caşva mai este, nu ştiu dacă la Orşova sunt. Înainte erau 5-6 potcovari, şi toţi aveau de lucru deoarece majoritatea aveau cai. Calul era principalul mijloc de transport în vremurile trecute, care trebuia întreţinut, iar munca potcovarului era una foarte importantă”, spune Fabian Janos.

Fidel tehnicilor vechi de când lumea

Chiar dacă vremurile sau modernizat, meseria de fierar nu a dispărut cu totul în Gurghiu, fiind în continuare căutată de câte unul sau altul pentru diferite lucrări. „În prezent puţină lume mai are cai, agricultura s-a mecanizat, şi lumea mai bine ţine un tractor  decât un cal. În afară de potcoave şi potcovit mai fac reparaţii la un plug, o sudură la o grapă, lucrări la utilajele de pe lângă casa unui gospodar. Acum aceste gospodării sau cam modernizat. Pe vremuri fierarul lipea din foc fierul, dar acum e simplu, dai un punct de sudură şi gata. Cât mă ţine sănătatea tot am să potcovesc, e o meserie de care nu mă las. Tinerii nu vin nici măcar să întrebe de ea, plus că nu mai este prea rentabilă. Cu toate astea continui să o practic, plus că mai iasă şi ceva bani care prind bine pe lângă pensia pe care o am. Sunt deja pensionar de 20 de ani, am un pic de pensie,  mai fac câte o lucrare, să mai  ajut oamenii din sat cu ce pot. Primăria e mândră de mine,  sunt printre ultimii care mai practică această meserie. În ziua de azi nu mai are cine să ascute o secure, deoarece trebuie făcută din foc nu doar cu polizorul. Mă bucur că lumea mai vine şi mai apelează la mine, că această meserie chiar nu a murit cu totul”, a menţionat Fabian Janos.