Raftul literar. Florina Moldovan-Lircă, doctorat despre familia Regman

Cotidianul Zi de Zi continuă prezentarea „noului val” de scriitori şi critici literari din judeţul Mureş, episodul de astăzi fiind dedicat Florinei Moldovan-Lircă, profesor de limba și literatura română, doctor în Filologie cu o teză despre familia Regman, o familie de literați originară din județul Mureș.

O precizare

“N-aș zice că sunt multe motivele pentru care să îmi recunosc calități precum cele prin care membrii redacției îi introduc de fiecare dată pe reprezentanții „noului val”. Nu sunt scriitor – decât dacă sunt acceptați în această categorie și literații (am obținut licența în Filologie, în 2006, la Universitatea „Transilvania” din Brașov). E prea mult spus: critic literar, doar dacă nu cumva aceasta implică și faptul că, în 2007, am absolvit un masterat cu specializarea „Istoria literaturii române și sistemul criticii literare”. (Deocamdată) nu mă enumăr nici printre autori. Dacă ar fi să mă laud, totuși, că sunt unul, atunci ar fi pentru o amplă teză de doctorat, pe care am susținut-o în 2013, sub îndrumarea domnului prof. univ. dr. Al. Cistelecan, la Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureș. Intitulată “Familia Regman. O familie de cărturari ardeleni”, lucrarea a fost inclusă, ca beneficiar al unei burse POSDRU, într-un proiect de dezvoltare a calității în învățământul superior, denumit “Excelență în formarea doctorală prin implementarea unui model european consacrat”.

De menționat ar putea fi, pe lângă colocviile și conferințele la care am participat cu mai multe comunicări științifice, studiile și articolele publicate în ultimii cinci ani în unele reviste de cultură din țară și din capitală precum: „Apostrof” (Cluj-Napoca), „Argeș” (Pitești), „Euphorion” și „Transilvania” (Sibiu), „Ex-Ponto” (Constanța), „Discobolul” (Alba-Iulia), „Vatra” și „Litart” (Târgu-Mureș), nu în ultimul rând „Observator cultural”, „Secolul 21” și „Viața Românească” (București).

Ceea ce mă recomandă, poate, este profesia de dascăl (din 2007, titular la Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” din Târgu-Mureș), de curând premiat de Guvernul României pentru rezultatele obținute, cu eleva mea, Maria Bucșea, la Olimpiada Națională de Limbă, Literatură și Comunicare (premiul I) și Olimpiada Internațională de Lectură (mențiune).

Dacă sunt acestea motive suficiente pentru cititorii acestei pagini, atunci, da, mă pot considera parte din „noul val” mureșean.”

Câteva opinii

În ceea ce mă privește, mult mai valabile, fiindcă vin din partea unor personalități cu autoritate și prestigiu, sunt generoasele aprecieri pe care membrii comisiei de doctorat și alți referenți externi le-au exprimat odată cu recomandarea ca lucrarea mea dedicată familiei Regman să se finalizeze prin publicarea unei cărți (dorință pe care sper să mi-o împlinească anul următor). Iată câteva:

„Viitorii experți în Cornel Regman nu vor avea decât de mulțumit acestei cercetări atât de scrupuloase”. „Pentru că Florina Moldovan-Lircă nu și-a asumat doar o interpretare mai mult sau mai puțin eseistică a operelor cercetate, ci a făcut adevărată muncă de istoric literar, muncă de arhivist […]” „Nu e vorba însă doar de o performanță de muncă, de efort documentar, ci și de una interpretativă și sintetizatoare”. (Al. Cistelecan)

„Consider că este vorba de o lucrare de prim rang, care ar trebui să vadă lumina tiparului cât mai curând” (Virgil Nemoianu).

„Lectura tezei e deosebit de antrenantă, oferind multă informație, în cea mai mare parte inedită, chiar și în părțile de comentariu critic, de exegeză propriu-zisă. […] (Cornel Moraru)

„Cutezătoare și laborioasă, Florina Moldovan-Lircă nu se lasă descurajată de complexitatea și diversitatea materiei bio-bibliografice din jurul subiectului și realizează o monografie fără cusur”. (Nicolae Oprea)

„S-ar putea ca această lucrare, scrisă cu pasiune și rigoare științifică, odată ce va fi publicată, să-l re(pună) […] la locul cuvenit pe unul [e vorba de Cornel Regman] dintre cei mai importanți critici români postbelici”. (Dumitru Chioaru)

„Pe un subiect – aşadar – foarte bine ales, drept care a putut finalmente oferi ceea ce se cheamă în limbajul istoriei literare «o contribuţie», teza Florinei Moldovan-Lircă merită din plin elogiată. E şi scrisă cursiv, cu sobră eleganţă. Viitoarea „doctoriţă” în Filologie poate fi mulţumită de ce i-a ieşit de sub condei, iar noi se cuvine să-i fim – ei – recunoscători”. (Ion Bogdan Lefter)

Mai multe lămuriri

“Date fiind – recunosc! – măgulitoarele opinii critice de mai sus, cred că se impune să aduc eu însămi lămuriri privind importanța și nota de originalitate care ar putea face ca această cercetare să devină un punct de referință pentru viitoarele exegeze ale operei lui Cornel Regman.

Inițial, am pornit de la intenția realizării unui studiu monografic cu tema: viața și opera criticului originar din Daneș. Aprofundarea documentării mi-a permis să descopăr însă că face parte dintr-o familie de literați (sunt de amintit: Nicolae, Ioan, Dinu și Ștefăniță Regman) despre care istoria literaturii consemnează foarte puține sau, în unele cazuri, nimic. Totuși, deși fiecare membru al familiei Regman este o individualitate aparte, o amplă secțiune în tratarea subiectului i-a revenit, firește, lui Cornel Regman. Căci el este cel care, ca unul dintre reprezentanții celei de a patra generaţii postmaioresciene, e autorul unei opere în care a investigat, a diagnosticat și a sistematizat aproape şase decenii de literatură contemporană românească.

Critic și istoric literar, membru al „Cercului literar de la Sibiu”, Cornel Regman a fost – și rămâne în continuare – o figură inconfundabilă, una dintre cele mai importante prezențe în câmpul criticii românești postbelice. Stau mărturie în acest sens nu numai numeroasele sale volume, ci și premiile obținute de-a lungul timpului. Dar și activitatea sa de cronicar, autonomă și nealiniată intereselor de grup, care i-a permis libertatea de expresie și i-a pus în valoare pasiunea pentru literatură. La acestea se adaugă – pe lângă vocația de memorialist, calitățile de portretist și un stil inconfundabil – talentul aforistic („ieșirea mea în lumea umoriștilor”).

Din păcate însă, în ciuda unei merituoase activităţi critice, contribuția sa de după Al Doilea Război Mondial la fixarea veritabilei ierarhii de valori a rămas în continuare fără un ecou pe măsură. Iată de ce o carte despre Cornel Regman nu poate omite revizuirea interpretării operei sale.”

În loc de concluzii…

„Se cuvine menționat că teza mea de doctorat nu ar fi beneficiat de o atât de amplă documentare fără prețiosul instrumentar de lucru oferit cu generozitate de familia criticului, căreia îi aduc alese mulțumiri, pe această cale. Am avut astfel șansa să consult importante documente de istorie literară, manuscrise, volume adnotate, scrisori personale și dosare de lucru – multe inedite -, privitoare la activitatea criticului și a cerchiștilor. Pe cele mai importante le-am valorificat într-o addenda care însoțește lucrarea prin cele trei sute de pagini de material doveditor.

De asemenea, mult mai puțin nuanțată în informații și nu la fel de precisă ar fi fost cercetarea fără interviurile, discuțiile și întrevederile cu diferite personalități care l-au cunoscut bine pe Cornel Regman (multe mulțumiri aduc, în particular, regretatului Nicolae Balotă, lui Ion Brad, Dan Damaschin, Gh. Grigurcu, Ioan Groșan, Stere Gulea, Ion Horea, Farkas Jenő, Ion Bogdan Lefter, Virgil Nemoianu ș.a.). De un real folos mi-au fost și materialele identificate în arhivele CNSAS din care rezultă că, de la instaurarea dictaturii comuniste, pe tot parcursul vieții, Cornel Regman a fost o persoană non-grata pentru regim, suspectată și marginalizată din cauza opțiunilor literare și estetice .

Nu în ultimul rând, dar în mod special, îi mulțumesc coordonatorului acestei teze de doctorat, domnului prof. univ. dr. Alexandru Cistelecan, primul care a avut încredere în mine și mi-a oferit sprijinul său necondiționat, de ale cărui prețioase îndrumări mă bucur în continuare.”