Home / Cultură / Lucian Boia, teoretizarea istoriei și românizarea României

Lucian Boia, teoretizarea istoriei și românizarea României

Distribuie

????????????????????????????????????

În mai puțin de doi ani de zile, istoricul Lucian Boia a făcut pentru a treia oară drumul spre Tîrgu Mureș pentru a dialoga cu ai săi cititori, pentru a-și spune, cu voce tare, gândurile despre istorie și pentru a-și prezenta cea mai recentă carte „Cum s-a românizat România”. Volum despre care nu am putea spune decât că este un bestseller, după rigorile americane, deoarece a fost cea mai vândută carte dintre cele editate de Humanitas și prezentate la Salonul de Carte Bookfest bucureștean.

Cititori de toate vârstele au luat loc pe scaunele din Sala Mică a Palatului Culturii la întâlnirea cu istoricul Lucian Boia, întâlnire ce se anunța „fierbinte” .
Președintelui Senatului Universității „Petru Maior” (UPM), prof. dr. Cornel Sgmirean i-a revenit sarcina și probabil și onoarea de a modera conferința “Despre istorie, altfel” și de a deschide conferința.
„Îl salutăm cu bucurie pentru că unul dintre cei mai mari istorici, poate cel mai citit, citat istoric, poate cel mai tradus, nu este o prezență frecventă în mass-media românești, este un om mai discret, de aceea prezența domniei-sale la Tîrgu Mureș este o mare bucurie, care ne onorează pe noi, într-un an și jumătate este pentru a treia oară la Tîrgu Mureș, ceea ce înseamnă că dialogul care s-a născut de fiecare dată cu cititorii cărților domniei-sale au fost plăcute. (…) Indiscutabil, trebuie să recunoaștem că Lucian Boia este istoricul care ne-a provocat cel mai mult, a născut istorici care încearcă să îl urmeze, unii au ajuns chiar epigoni, istoricul care a „conturbat” istoria și istoriografia noastră prin sinceritatea cu care de fiecare dată aborda subiectele mari, fundamentale ale istoriei românilor, deși nu cred că domnia sa face o selecție”, a deschis Cornel Sigmirean conferința.

????????????????????????????????????

Profesorul a făcut apoi o incursiune succintă printre cărțile semnate ca autor de Lucian Boia pentru a se opri asupra ultimului volum al acestuia – “Cum s-a românizat România”, volum lansat la Salonul de Carte Bookfest de la București și o avanpremieră pentru cel care începe joi la Tîrgu Mureș. “Parcurgând cartea vă dați seama că nu a fost rezultatul unui program, unui proiect, nu au reușit să își ducă la capăt proiectul de românizare cât istoria se pare că a lucrat în așezarea minorităților naționale în decursul istoriei cât și la minimalizarea, reducerea numărului lor astăzi”, a spus profesorul de la UPM despre volum.
Lucian Boia a recunoscut că îi place să revină în orașul nostru. “Am învățat foarte bine drumul și îl știu foarte bine și e un drum foarte agreabil, în special prin destinația sa Tîrgu Mureș”, a susținut istoricul pentru a trece apoi la tema conferinței.

Scurt tratat despre istorie
Ceea ce a susținut Lucian Boia, un istoric ironic și incomod a fost un monolog interesant ce a lansat idei peste idei pasionaților de istorie din sală și tot atâtea posibile teme de discuții post-prezentare.
Monologul a început astfel de la generoasa și generala temă: ce este istoria?
„În prima parte simt nevoia să spun câte ceva despre istorie, despre istorie în genere, eu nu aș împărți lucrurile chiar așa, istoria românilor și istoria celorlalți, eu cred că este o istorie mare care îi cuprinde pe toți și care cuprinde o varietate de probleme (…) Este un pictor belgian renumit René Magritte care are un tablou, tabloul reprezintă o pipă, un subiect simplu, o imagine simplă, o pipă foarte realist redată. Aceasta nu este o pipă, este reprezentarea unei pipe. Reprezentarea unei pipe este cu totul altceva decât o pipă. Istoricii nu prea și-au pus această întrebare, nu prea au avut această dilemă, poate ar trebui și noi să spunem, exagerez puțin, că ceea ce facem noi nu este istoria. Noi, istoricii, reprezentăm istoria.
Istoria înseamnă două lucruri și faptul că denumim la fel aceste două lucruri poate să creeze confuzie. Istoria e și ceea ce s-a întâmplat, istoria cea mare, cea adevărată, și aceasta este una singura. Și istoria este și cea cu i mic, corect mai degrabă ar fi să spunem la plural istorii, înseamnă reprezentarea, reprezentările istoriilor. Istoria înseamnă astfel multiplele priviri ale prezentului asupra trecutului”, și-a expus eseul în monolog Lucian Boia.
Dacă am stabilit că istoricii doar reprezintă istoria, acea istorie cu literă mică, să urmărim mai departe logica istoricului.
„Leopold Van Kranke, un mare istoric german din secolul al XIX-lea, avea acest program pe care l-a exprimat cât se poate de limpede: fiecare istoric este dator să reconstituie istoria, așa cum a fost ea cu adevărat. Nici nu pot să îmi închipui cum a fost Ranke atât de naiv? (…) Istoria e ceva imens, nu încape în coperțile unei cărți, a unei biblioteci, nu încape nicăieri, nu ai cum să o aduni toată, să o înfățișezi cum a fost ea cu adevărat, deci istoria presupune inevitabil o selecție, o selecție e simplu de spus a faptelor importante, dar unde scrie care sunt faptele importante?
Istoria reprezintă o simplificare a istoriei adevărate, înseamnă inevitabil un proces de ideologizare și oricât de obiectivi ne-am strădui să fim, oricât de științific, de riguros ar fi demersul, nu ai cum să nu pui nimic din tine, din ideile tale, din cultura ta, din momentul prezent în reconstituirea trecutului. Există o ideologizare brutală (…) Eu cred că istoria reală este mult mai puțin coerentă decât istoria pe care o reconstituim noi, deci istoricul este un mare făuritor de coerență, adaugă foarte multe interpretare, foarte multă explicație, leagă faptele, leagă procesele istorice, altminteri nici nu ar putea să reconstituie istoria (…) Noi, istoricii, decidem care sunt cauzele, care sunt factorii care au determinat o evoluție istorică sau alta”, crede Lucian Boia.
Astfel că raționamentul istoricului ne duce spre o concluzie pe care acesta o formulează fără echivoc: „Vom avea o multitudine de interpretări cu privire la aceleași fapte, cu privire la aceelași evoluții istorice”.
Exemplele care susțină acest raționament se succed cu repeziciune și plecăm într-o excursie prin vremea lui Napoleon, prin istoria îndelungată a Occidentului ca să facem un popas instrospectiv mai amplu în Primul Război Mondial, război generat, în opinia lui Lucian Boia dintr-o mare prostie și o mare bâlbâială. „Se întâmplă în istorie pe lângă cauzele acestea pe care le considerăm determinante și care nu sunt neapărat determinante, se întâmplă ceea ce numea Taleb lebedele negre (n.red. Nicholas Taleb este un epistemolog, matematician, filosof, profesor de ingineria riscului), sunt fenomene la care nu te aștepți. Sigur, o lebădă neagră e atentatul de la Sarejevo. Dar părerea mea și merg mai departe decât Taleb este că nici lebădele albe nu sunt lipsite de necunoscut. Eu cred, nu am cum să dovedesc, cred că, dacă s-ar fi reluat istoria, dacă am relua istoria fără atentatul de la Sarajevo, n-am avea război în 1914, asta e absolut sigur. Imediat va veni cineva și îmi va spune că războiul e inevitabil, ar fi izbucnit un an sau doi mai târziu, asta nu am de unde să știu”, explică istoricul.
Prima parte a conferinței s-a încheiat cu un scurt dialog purtat de către istoric cu toți cititorii săi trecuți și prezenți care vine să răstoarne toate teoriile oamenilor de știință și ale prezicătorilor despre viitor și cunoașterea acestuia.
„Cum va arăta viitorul? Dacă problema cauzalității istorice, dacă îmbinarea faptelor istorice este atât de aleatorie, cu viitorul ce putem să ne facem, ce putem să spunem despre viitor?”, a conchis Lucian Boia.

Cum s-a românizat România?

????????????????????????????????????

Monologul a curs spre ultima sa carte, despre care autorul ne-a povestit astfel: „E o carte despre români și despre ceilalți, raporturile dintre români și ceilalți, cu străinii, naționalități de tot felul, în contextul unei istorii românești, unui spațiu românesc, aflat într-o poziție destul de specială în Europa. Asta am încercat să arăt și în cartea mea „România, țară de frontieră a Europei”. Aflată de-a lungul secolelor în afara sau la marginea marilor ansambluri de civilizație sau geopolotice, în antichitate în raport cu Imperiul Roman, în Evul Mediu în raport cu Occidentul și cu Imperiul Bizantin și apoi cu Imperiul Otoman, la frontiera marilor imperii în secolele al XVIII-lea, al XIX-lea, mereu acest spațiu a avut condiția de spațiu de frontieră, de spațiu de margine și asta a însemnat o permanentă deschidere și o anumită izolare. Deci e un joc complex între o izolare destul de accentuată, dar și o deschidere foarte pronunțată, chiar maximă, ceea ce a însemnat trecerea pe aici a atâtor neamuri, a însemnat un mare amestec, o mare întrepătrundere de etnii, de limbi, de culturi, de religii, dovadă fiind limba română, o limbă foarte amestecată, sigur o limbă romanică, dar dintre limbile romanice – cea mai amestecată cu elemente din alte arii. Nu m-am referit la perioadele mai vechi, m-am referit la istoria modernă, odată cu crearea României, deci după 1859, mai întâi la Vechiul Regat, apoi la România Mare și apoi la România comunistă și postcomunistă, încercând să ofer un tablou cât mai complet, mai întâi cu informație statistică (…)”.
În volumul său, Lucian Boia a analizat istoric și compoziția, componența spațiului rural și a celui urban din punct de vedere etnic, așa cum i-a și explicat auditoriului său din Sala Mică a Palatului Culturii.
„(…) satele au un caracter românesc aproape exclusiv, lumea orășenească este foarte cosmopolită. Bucureștiul la 1900 are 65 % locuitori de origine română sau având cetățenia română. Și tot pe la 1900, România este a doua țară din Europa, după Elveția, în ce privește procentul de străini. Există o atractivitate pentru străini, pentru că România intră în procesul de modernizare, de occidentalizare în secolul XIX și are nevoie de oameni dinafară care se pricep să facă lucruri la care românii încă nu se pricepeau, nu că ar fi fost mai puțin isteți sau mai puțin talentați decât alții, dar veneau din alt spațiu”, a povestit Lucian Boia.
În cartea sa, istoricul s-a oprit și asupra plecării unor comunități mari – evrei și germani, aproape în întregime, maghiarii la sfârșitul anilor 80 – și a altor multor aspecte pe care le veți descoperi dacă lecturați volumul.

????????????????????????????????????

Conferința “Despre istorie, altfel”, susținută de Lucian Boia, a fost organizată de Consiliul Județean Mureș și Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai”.

Ligia VORO
Despre autor

Istoricul de 71 de ani a publicat până acum peste 15 volume, multe traduse în engleză, franceză, germană sau maghiară.
Printre cărțile pe care le-a scris se numără: „De ce este România altfel?”, “Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950”, “Două secole de mitologie națională”, “Explorarea imaginară a spațiului”, “Franța, hegemonie sau declin?”, “Germanofilii”, “Între înger și fiară”, “Istorie și mit în conștiința românească”, “Mitologia științifică a comunismului”, “România, Țară de frontieră a Europei”, “Tragedia Germaniei 1914-1945”.

????????????????????????????????????


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Elevul Leonard Buta, în concert la Palatul Culturii

Distribuie Sala Mare a Palatului Culturii a găzduit joi, 21 martie, de la ora 19.00, …

1 comentariu

  1. Boia, un individ care a atacat in cartile sale simboluri sacre romanesti este sustinut de Consiliul Judetean Mures ? Si TU Dobre ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.