Dragobetele, între mit, simbol şi timpurile prezente

24 februarie consfinţeşte la români sărbătoarea de Dragobete, despre care se spune că îşi are rădăcinile încă de pe vremera dacilor, conform anumitor cercetători. Despre semnificaţia Dragobetelui ne-a vorbit dr. Laura Pop, muzeograf în cadrul Secţiei de Etnografie şi Artă Populară a Muzeului Judeţean Mureş.

Reporter: Se tot vorbeşte de Dragobete. Ce semnifică de fapt această sărbătoare?

Laura Pop: Mulţi găsesc origini dacice la diverse sărbători, mai mult inventate decât reale. Dragobetele se pare că a reînviat în zilele noastre, cumva scoasă de la naftalină şi pusă pe acelaşi plan cu Valentine’s Day, tocmai pentru că erau anumite similitudini de manifestare. Românul dornic să-şi afirme identitatea şi moştenirea lui culturală a ajuns să găsească în tradiţia sa această sărbătoare a Dragobetelui. Nici nu putem spune de fapt că este o sărbătoare, mai degrabă un obicei care se practica în anumite zone din sudul ţării. Şi acolo a fost cumva uitată, înainte de a fi redescoperită. Era o sărbătoare care marca oarecum împerecherea păsărilor. Se spunea că erau anumite credinţe legată de Dragobete, precum  aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul cum apare în calendar, că e bine să se întâlnească fetele cu băieţii, să petreacă această zi împreună, ca apoi să fie iubiţi tot anul.

Rep.: Prezentul şi-a pus amprenta asupra acestei sărbători a Dragobetelui?

L.P.: Dragobetele nu a fost privită neapărat ca o sărbătoare a dragostei decât de anumiţi cercetători. Abia mult mai târziu, după ce Valentine’s Day a început să prindă rădăcini şi în zonele noastre atunci s-a răspândit şi în întreaga ţară această sărbătoare, marcată diferit de cum se făcea acum 100 de ani în zonele din sud. Au început să apară tot felul de spectacole şi alte manifestări care se puneau sub semnul Dragobetelui devenite un fel de Valentine’s românesc.

Rep.: În partea Transilvaniei există un echivalent al Dragobetelui?

L.P.: Erau alte tradiţii la noi, nu neaparat sărbători ale dragostei. Nu era o sărbătoare strict a dragostei, poate Caii lui Sântoader, dar şi acesta doar în anumite părţi ale Transilvaniei, în Apuseni, în partea de sud a Transilvaniei. Se legau atunci frăţii de cruce dar era altceva decât o sărbătoare a dragostei. Legăturile dintre tineri se manifestau mai discret, mai ales în Transilvania. Nu erau atât de vizibile cum erau în alte părţi. Poate că noi în răsăritul Europei suntem mai discreţi în ce priveşte dragostea decât cei din occident, abia după apariţia Valentine’s Day au apărut manifestări de acest gen. Noi avem 1 martie, Mărţişorul, care a devenit şi ea o sărbătoare a dragostei, când se dau mărţişoare fetelor şi femeilor. Dar şi această sărbătoare şi-a schimbat sensul în ultima vreme, deoarece mărţişoarele se dădeau copiilor, aveau rolul de a-i feri de boli şi de alte lucruri, nu neaparat ca un simbol al dragostei.

Rep.: Dragobetele e o readaptare a unui obicei transpus în vremurile moderne?

L.P.: E clar că este o reinventare a sărbătorii în zilele noastre, o schimbare a sensului pentru a se adapta cerinţelor actuale ale tinerilor.

Rep.: Ar putea tinerii de azi să nu caute neaparat o sărbătoare ci o simbolistică, chiar şi a Dragobetelui?

L.P.: Din păcate, rosturile sărbătorilor vechi ţărăneşti de multe ori au fost pervertite. Toţi căutăm în sărbători nişte semnificaţii ascunse pe care de fapt ele nu le aveau. Noi nu mai trăim în acea lume cum trăiau ţăranii acum 100 de ani. Trăim într-o altă lume, o  lume diferită, avem alte idealuri, alte vise, alte dorinţe, şi normal că nu mai înţelegem rosturile de acum 100 de ani. Pentru noi împerecherea păsărilor, venirea primăverii nu înseamnă acelaşi lucru care însemna pentru ţăranul din urmă cu un secol. El se gândea la semănat, la arat, la recoltă, la ploi, lucruri pe care pe noi nu ne mai interesează, pentru că nu mai suntem atât de dependenţi de mersul vremurilor, de ploaie, de secetă.

Rep.: Cât de important ca acest sentiment al iubirii să fie perceput în mai multe sensuri, nu doar legat de o sărbătoare dintr-o anumită dată din an?

L.P.: Pentru ţărani era importantă iubirea. După ea urma întemeierea unei familii. Era foarte important ca o familie să aibă cât mai mulţi copii, cu cât erau mai mulţi are şi mai multe mâini de lucru în gospodărie şi familia devenea mai bogată. Azi din contră, încercăm să facem cât mai puţini copii, cu cât ai mai puţini copii familia este mai bogată. Cumva lucrurile s-au schimbat cu 180 de grade în ce priveşte aspectul căsătoriei şi familei.