Școala Waldorf, formula magică în sistemul educațional

Comitetul de Inițiativă al Școlii Waldorf în Tîrgu Mureș a organizat cea de-a treia conferință adresată părinților cu copii de vârstă preșcolară, cadrelor didactice din învățământul preuniversitar și tuturor persoanelor interesate de sistemul de învățământ, în general. Minodora Ioana Băltățanu, development manager Școala Waldorf, ne vorbește despre scopul acestei întâlniri și despre învățământul Waldorf, ca și cum ar deține formula magică pentru fericirea unui elev care intră în curtea școlii, fericirea nefiind nicidecum o materie, ci o stare mentală de bine.

Reporter: Care a fost scopul celei de-a treia întâlniri?

Minodora Băltățanu: Conferința „Inovație în educație prin pedagogia Waldorf” a fost susținută de Sorin Țigăreanu, lector universitar la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei – linia germană, Universitatea Babeş ­Bolyai din Cluj-­Napoca. Obiectivul întâlnirii a fost promovarea alternativei de învățământ Waldorf  și introducerea cât mai multor părinți în această inițiativă, deoarece în întreaga lume școlile Waldorf se înființează doar la cererea părinților. Conferința a fost una dinamică, cu întrebări din partea părinților, dar si din partea lectorului, care a avut o abordare menită să-­i provoace pe cei aproximativ 70 de participanți să descopere răspunsurile în ei înșiși.

Rep.: Mă puteți ajuta să-mi formez o viziune asupra ceea ce aduce nou pedagogia bazata pe teoriile lui Rudolf Steiner? De unde izvorăște acest șuvoi de energie constructivă?

M.B.: Referitor la modul de predare și la acumularea de cunoștințe teoretice lentă în primii ani de școală, precum și la lipsa fișelor de activități în grădinițele Waldorf, comparația folosită de profesorul Țigăreanu a fost cea a unei semințe pe care o punem în pământ, o udăm, îi oferim lumină și căldură, iar aceasta începe să încolțească, însă, deși ne­ dorim ca planta să crească mai repede, ea va crește doar în ritmul ei natural. Prin urmare, omul se dezvoltă treptat și în fiecare etapă a devenirii sale are anumite nevoi, dar și anumite abilități de a acumula informații, acestea fiind demonstrate de Rudolf Steiner în lucrările sale de antropologie.

Rep.: Oricine cunoaşte sistemul public de învăţământ şi are un anumit nivel de discernământ poate să mărturisească faptul că bagajul de cunoștințe abundă, iar copilul e depășit, de multe ori, de cerințe. Prin ce se diferențiază curricula Waldorf?

M.B.: Școlile și grădinițele Steiner/Waldorf au curricula astfel alcătuită încât să respecte ritmul de dezvoltare naturală a copiilor, acumularea de cunoștințe realizându­-se prin joacă, practic, modele, arte si meșteșuguri, acestea din urmă fiind doar mijloace de învățare, nu un scop în sine. În școlile Waldorf informatica este introdusă abia în clasele mai mari, pentru că tehnologia avansează de la o zi la alta, iar ceea ce un copil ar învăța acum s­-ar putea ca peste câțiva ani să nu-­i mai fie de folos. Oricum, școlarii secolului 21 sunt intuitivi, ceea ce le permite să învețe din mers să foloseasca tehnologia, uneori chiar mai bine decât părinții lor.

Rep.: Câte clase Waldorf sunt, la ora actuală, în județul Mureș?

M.B.: Am înființat deja primele clase, suntem în al doilea an în care pedagogia Waldorf este prezentă la noi în oraș. Clasele alternative sunt incluse în cadrul învățământului de stat, ca atare este gratuit. Momentan în județul Mureș, alternativa Waldorf are în componență 3 grupe de grădiniță (1 la secția română și 2 la secția maghiară) și 3 clase în învățământul primar: o clasă întâi la secția maghiară și câte o clasă pregătitoare la secțiile română și maghiară. Dorința realizabilă a comitetului de inițiativă este ca în fiecare an să se înființeze câte o nouă clasă pregătitoare pentru fiecare din secțiile română și maghiară.

Rep.: Cum arată planul de învățământ în următorul an școlar?

M.B.: Pentru aprobarea planului de învățământ în anul școlar 2016-­2017 cu cele doua clase în alternativa Waldorf, Inspectoratul Școlar Județean Mureș solicită înscrierea a minimum 25 de copii pentru fiecare clasă și o învățătoare atestată de către Federația Waldorf din România. Cursurile de formare pentru cadrele didactice încep în data de 6 februarie și se desfășoară pe parcursul a 8 săptămâni, în vacanțele școlare ­ 4 săptămâni în anul curent și încă 4 săptămâni anul viitor, la Timișoara. La aceste cursuri s­-au înscris și vor pleca la specializare 4 persoane, iar două dintre cele două învățătoare ar putea prelua clasa pregătitoare (secția română) din toamnă. Colegii de la secția maghiară au deja 30 de cereri pentru înscrierea în clasa pregătitoare 2016­-2017 și două cadre didactice care au absolvit cursurile de formare.

Rep.: În ultimii ani, observăm o uniformizare a ofertei educaţionale și o anumită rigiditate. Ce aduce diferit sistemul Waldorf?

M.B.: În Şcoala Waldorf, ritmul are un rol important în educarea voinţei. Ritmul orei este reliefat de împărţirea cursului principal, ce se desfăşoară la începutul cursurilor în primele două ore, în trei părţi:  partea ritmică, prin care este solicitată voinţa copilului, partea cognitivă care se adresează intelectului şi partea de povestire care se adresează simţirii. Utilizarea ritmului în educaţie permite ca întreaga fiinţă a persoanei educate să fie abordată şi nu doar componenta sa intelectuală. Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a acesteia şi a celor artistice şi practice în cea de a doua parte. Acest lucru face posibilă adâncirea subiectelor teoretice prin aplicarea lor în practică şi prin însufleţirea lor artistică. Ritmul lunii se referă la existenţa unor module de 2­4 săptămâni în care zilnic între orele 8 şi 10 sunt studiate materiile principale, română, matematică, fizică, chimie, geografie, istorie, biologie. Aceste module poartă denumirea de epoci.

Rep.: La ce să mă gândesc când spuneți module ”epoci”?

M.B.: Materiile cognitive sunt studiate în epoci; o clasă studiază, de exemplu fizica, zilnic, primele două ore fără pauză, timp de 2–4 săptămâni. Urmează alte epoci, elevii reîntâlnindu-­se cu fizica doar peste câteva luni. Desigur că între timp elevii uită ce au învăţat, dar aceasta nu trebuie să îngrijoreze. În Şcoala Waldorf uitarea este considerată un aliat, din două motive: în primul rând pentru că uitând fizica, elevul se va putea dedica cu toate capacităţile unui nou domeniu, de exemplu literaturii, iar în al doilea rând pentru că, după ce fizica a fost uitată aparent complet, la reîntâlnirea cu această ştiinţă, elevul îşi va reaminti mult mai intens cele învăţate. Un alt avantaj al predării în epoci este faptul că informaţiile şi întrebările primite peste zi sunt prelucrate subconştient noaptea, iar a doua zi, atât elevii, cât şi profesorii, găsesc mai uşor rezolvarea lor. Însă nu toate materiile participă la acest carusel al epocilor. Se predau în sistem modular limba maternă şi gramatica, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia şi ştiinţele naturii. Aceste materii pot să apară şi în ore de exerciţii care au rolul de a fixa cât mai bine materia la cursul de bază. Celelalte materii, cum ar fi limbile străine, educaţia fizică, desenul şi celelalte activităţi artistice sau practice, apar ca şi ore fixe după cursul de bază şi orele deexerciţii.

Rep.: Idealul educațional al școlii constă în dezvoltarea liberă a copilului. Absența manualului unic ajută în acest sens?

M.B.: Absenţa manualului unic contribuie la creşterea respectului faţă de cărţi şi la întărirea autorităţii profesorului, care are astfel o legătură directă în comunicarea cu elevii. Pe de altă parte, elevii se obişnuiesc să se documenteze din cât mai multe surse în studiul unei teme. De asemenea, profesorul poate astfel introduce în cadrul procesului de învăţământ noi informaţii sau materiale apărute în domeniul respectiv, şi are posibilitatea de a adapta nivelul predării şi al cerinţelor la nivelul clasei. Formarea unei păreri cât mai obiective, antrenamentul pentru facultate şi viaţa de autodidact.  Ponderea ridicată a cursurilor artistice şi a celor practice iese în evidenţă de la prima privire asupra orarului obişnuit din Şcoala Waldorf, întrucât aceasta îşi propune să realizeze o educaţie echilibrată, oferind pe de o parte fiecărui copil ceea ce i se potriveşte, însă intervenind şi cu preocupări în acele domenii spre care acesta nu are înclinaţii, dar care sunt necesare unei educaţii complete. De regulă, educaţia intelectului prin ştiinţe cultivă distanţa, individualismul, antipatia şi concurenţa iar, dimpotrivă, educarea sufletescului prin arte şi meşteşuguri cultivă simpatia, apropierea, lucrul în echipă şi colaborarea. Ambele laturi ale educaţiei sunt la fel de importante pentru un om echilibrat, dornic să­-şi controleze singur viaţa, fără a se lăsa manipulat din exterior. Indirect însă, la nivelul manualitaţii, cursurile artistice sau practice susţin materiile adresate intelectului.

Rep.: Dați-mi câteva exemple, vă rog.

M.B.: De exemplu, în clasele mici, atât fetele cât şi băieţii tricotează, activitate care ajută puternic la formarea vederii în spaţiu, necesară îndeosebi matematicii. Sau, la începutul fiecărei zile, întreaga clasă parcurge o parte ritmică în care cântă, recită sau dansează, jocuri adecvate vârstei, însoţite de bătăi din palme, jocuri ritmice şi gesturi sugestive. Partea ritmică îi aduce pe toţi la unison, le canalizează energia şi îi pregăteşte pentru oră. Importanţa cursurilor artistice rezidă şi în faptul că le educă stările sufleteşti. Ele sunt evidenţiate în arte, iar elevul trăieşte, în procesul reprezentării lor, caracteristicile propriei personalităţi, pe care astfel o cunoaşte şi o stăpâneşte bine. El îşi cultivă capacitatea de a percepe stările sufleteşti, dezvoltându­şi abilităţi de comunicare dincolo de calea verbală.

Rep.: Cum se dezvolă relația părinte-școală?

M.B.: Latura părinţi­-şcoală este deseori neglijată, odată cu trecerea copilului de ciclul primar. Participarea la şedinţele cu părinţii scade sub jumătate, mulţi părinţi aducându-­şi aminte de şcoală doar dacă copilul lor rămâne corigent. În Şcoala Waldorf se pune un mare accent pe această colaborare, armonia şi constanţa relaţiei dintre profesori şi părinţi răsfrângându­se pozitiv asupra elevilor. Cel mai evident aspect al acestei colaborări este faptul că cele două lumi ale elevului, şcoala şi familia, ştiu tot timpul una de cealaltă, formează de fapt un întreg sănătos. Pe lângă obişnuitele şedinţe cu părinţii, elevii, părinţii şi profesorii se întâlnesc şi colaborează în multe alte ocazii: tabere, spectacole şi serbări, bazare şi carnavaluri. La acestea muncesc toţi, cot la cot, pregătind împreună acţiunea respectivă. Şi această muncă în colectiv este deosebit de educativă, puterea exemplului celor din jur influenţându­l pozitiv pe copil. Dar, poate cel mai puternic argument al acestei colaborări îl reprezintă însăşi şcolile Waldorf din lume. Acestea nu sunt înfiinţate de ministerele învăţământului din ţara respectivă, ci iau naştere din iniţiativa părinţilor care, nemulţumiţi de oferta publică, îşi doresc această alternativă, luptându­se pentru ea.

Rep.: De cele mai multe ori, privim carnetul de note al elevului, ca pe un fel de oglindă a ceea ce ar putea realiza el într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, iar sistemul Waldorf îmbrățișează ideea absenței notelor. Care sunt avantajele?

M.B.: Absența notelor elimină obsesia învățatului de frica notelor sau calificativelor proaste și încurajează elevul să se concentreze doar pe acumularea de cunoștințe și informații. Lipsit de constrângeri, copilul devine sigur pe el și nu caută motivarea în recompense. E interesant că elevii de la Waldorf au rezultate remarcabile la examenele de capacitate şi la bacalaureat​(85% promovabilitate) pentru că un copil Waldorf s-­a pregătit tot timpul pentru el şi nu pentru note şi a fost îndrumat către o competiţie cu sine şi nu cu cu semenul său.