Home / Cultură / Andi Gherghe: „Am vrut să arăt cât de ridicol și comic e sentimentul naționalist”

Andi Gherghe: „Am vrut să arăt cât de ridicol și comic e sentimentul naționalist”

Distribuie

foto 1În timp ce foarte mulți tineri părăsesc Târgu-Mureșul sau se gândesc să plece, Andi Gherghe, regizor și actor, a decis să se întoarcă și să lucreze în orașul nostru. Ultimele două spectacole făcute de acesta, „Țara Zânelor”, anul trecut, și „MáRo”, în acest an, au fost foarte bine primite, atât de public cât și de critici literari importanți la nivel național. Andi e un om independent, dedicat teatrului, interesat de ce se întâmplă în jurul său, nu doar în lumea artistică, ci și în societate. Lucrează împreună cu Theo Marthon și cu Nicu Mihoc la redeschiderea Teatrului 74 și a mai pus bazele unei companii de teatru, împreună cu Szekely Csaba și Benedek Botond, „Teatru 3G”, cu care își dorește foarte mult să pună în scenă texte scrise de autori contemporani din țară. M-am întâlnit cu Andi Gherghe la o cafea, zilele trecute, am vorbit despre „MáRo” și despre teatrul independent în general, ajungând și la felul în care autoritățile locale investesc în proiecte culturale.

Reporter: Ai fost în București o perioadă. De ce te-ai întors în Târgu-Mureș?
Andi Gherghe: M-am întors pentru că acolo unde m-am dus nu am găsit ceea ce căutam. Mi-am dat seama că acasă e mai bine. Știi cum se spune, decât codaș la oraș, mai bine fruntaș în satul tău. Lăsând gluma la o parte, erau niște proiecte nefinalizate pe care le aveam la Teatru 74, iar mie îmi place să termin ceea ce încep și, apoi, a venit și telefonul de la Sebestyén Aba, care m-a întrebat dacă nu vreau să mai fac un spectacol în cadrul proiectului „Dialog intercultural prin prisma teatrului contemporan”.

Rep.: De când colaborezi cu Aba?
A.G.: De patru ani. Au fost patru spectacole. „România 21”,„Bucharest Calling”, „Țara Zânelor” și „MaRó”.

Rep.: Cum a început povestea spectacolului „MaRó”?
A.G.: A început cu un an înainte.Eu am vrut foarte mult să fac un spectacol cu maghiari și români sau cu români și maghiari :), dar exact în perioada aceea a anunțat și Naționalul că face un proiect similar, așa că m-am concentrat pe identificarea unei povești din comunitate care să includă tema asta și am făcut „Țara Zânelor” cu George Ștefan. Apoi m-am întâlnit cu Székely Csaba, ne-am cunoscut, ne-am plăcut și am zis hai să facem în anul următor spectacolul împreună. Așa a ieșit „MaRó”. I-am dat niște povești, a mai venit el cu câteva și a scris foarte repede, m-a uimit cât de repede a scris.

Rep.: De ce te preocupă subiectul ăsta?
A.G.: Sunt un regizor la început de drum și cel mai ușor îmi vine să vorbesc despre lucruri pe care le știu, iar chestia asta despre maghiari și români, har Domnului, o știu foarte bine că și eu sunt jumate-jumate. În plus mă preocupă foarte mult comunitatea în care trăiesc. Și ăsta-i Târgu-Mureșul, suntem și maghiari și români, cu bune, cu rele, ăștia suntem și cred că și teatrul ar trebui să vorbească, în sfârșit, despre asta. Într-adevăr au mai fost spectacole. A mai fost spectacolul Gianinei Cărbunariu, „20/20”, făcut la Yorick, e spectacolul Alinei Nelega, „Double Bind”, la Național, „Țara Zânelor” și, acum, „MaRó”. Patru spectacole diferite, cu perspective diferite. În „MaRó”de exemplu, noi râdem de noi. Asta am vrut de la bun început, să arăt cât de ridicol și de comic e sentimentul naționalist la oameni – și la români și la maghiari.

Stefan Mura in Tara ZanelorRep.: Au fost reacții deplasate după spectacol?
A.G.: După „Țara Zânelor”, un individ, consilier local, m-a apostrofat că de ce fac spectacole cu unguri. Și am mai avut un episod neplăcut la „MaRó”, am avut o delegație de critici din Ungaria și, în mijlocul spectacolului, o doamnă a ieșit afară. Ea credea că ne batem joc de comunitatea maghiară din România. A stat, apoi, Aba, producătorul spectacolului, și i-a explicat că ne batem joc doar de naționaliști. Oricum a fost un caz singular.

Rep.: Din ce am observat uneori cei din afara zonelor cu comunități mixte sunt parcă mai sensibili.
A.G.: Da…, asta e o chestie. Eu am observat alta. Omul simplu, nea Ilie de la sculărie, sau Laci bácsi, șoferul de pe autobus, n-are nicio treabă cu chestia asta. Oamenii simpli, care nu au neapărat zeci de ani de școală, nu au nicio problemă. E o chestie politică, în primul rând, și foarte mulți intelectuali gândesc așa. Asta chiar am observat, foarte mulți intelectuali au o gândire naționalistă și extremistă.

Rep.: Altfel „MaRó” a fost foarte bine primit de public.
A.G.: Da, se joacă cu sala arhiplină de două ori pe lună, ceea ce ne bucură. Mie îmi plac mult spectacolele care lasă ceva în public și spectacolul ăsta se pare că spune ceva. Am vorbit cu mulți dintre cei care au venit la spectacole. Odată un om mi-a spus că s-a simțit rușinat că asta era și mentalitatea lui și că încet-încet își dă și el seama că a fost manipulat politic. Și că până la urmă nu contează cine i-a dat cui cu sapa în cap la 1600, ci contează ce se întâmplă acum. Până la urmă și noi și comunitatea maghiară trăim în aceeași țară și luăm aceleași salarii de căcat. Trebuie să vedem cum putem avea un trai mai bun, nu cum să ne dăm în cap unul la altul. Cum spune și unul din personaje „…interesele economice comune creează comunități puternice, chiar dacă aceste comunități sunt mixte…”.

Rep.: De ce te atrage mai mult teatrul independent decât cel instituționalizat?
A.G.: Mă atrage pentru că, în primul rând, pot să fac ce vreau. În teatrul instituționalizat există această presiune… trebuie să scoți premiera atunci, trebuie făcut totul atunci, există acel „trebuie”. Faptul că poți lucra după programul tău e un avantaj, iar în teatrul independent poți să te joci mai mult. Poți să te joci cu timpii de repetiție, poți să te joci cu felul în care repeți, cu temele pe care le propui… nu te cenzurează nimeni, ți se permite să riști. E un mod de lucru care mie îmi place foarte mult. Cred și că actorul trebuie să iasă din teatru. Nu cred în actorul neinformat, în actorul incult. Orice ar lucra, indiferent că lucrează Shakespeare, Molière sau că lucrează texte contemporane cu teme sociale, el trebuie să fie la curent cu realitatea zilei de azi. Modul acesta de a lucra este mult mai accesibil în teatrul independent.

Rep.: De asemenea, cred că e mai ușor să distribui un actor tânăr, fără experiență…
A.G.: Da, e mult mai ușor. Și mai degrabă o să găsești un teatru independent care e dispus să riște, să dea o șansă tinerilor. Numai că se-ntâmplă și să iei un debutant să-i dai un rol într-un spectacol de al tău și să vină un teatru de stat care să-i dea un rol de figurație, de exemplu, să ducă tava 5 secunde, iar el va merge acolo în speranța unei viitoare angajări și va părăsi proiectul tău. Există și riscul ăsta, eu am pățit-o, totuși sunt cazuri izolate și cred că ține foarte mult și de mentalitate și seriozitate.

Rep.: Unul dintre actorii tineri din echipa ta, care-mi place foarte mult e Ștefan Mura, a jucat foarte bine în spectacolele tale și acum a început să lucreze și la Teatrul Național din Târgu-Mureș.
A.G.: Mă bucur foarte mult pentru Ștefan. L-am văzut jucând din anul întâi. Ștefan are o onestitate și o simplitate a omului de la țară, care nu vrea să pară ceea ce nu este. Îmi place la el faptul că nu are orgolii, își iubește colegii, lucrează cu ei, îi ajută. La „Maro” am avut o echipă extraordinară și lucrul acesta se vede și în spectacol. Revenind la Ștefan, l-am luat și în „Țara Zânelor” anul trecut și e un actor care, desigur, mai are multe de învățat, e încă la master în anul 2, dar sunt sigur că va ajunge un mare actor.

MaRoRep.: Cum stă treaba cu finanțarea în teatrul independent?
A.G.: Asta e foarte greu, foarte greu. (râde) E nasol pentru că în ceea ce privește comunitatea locală… aici există un mic blocaj. O dată că potrivit actualului regulament de finanțare a proiectelor culturale de la Primăria Târgu-Mureș trebuie să ai tu 50% din finanțare și e foarte greu pentru o asociație non-profit să strângă acei 50%. De fapt trebuie să ai 100% pentru că Primăria îți dă banii abia după ce tu ai finalizat proiectul, la un an după. Practic e un blocaj funcțional. Anul trecut AMPER (Asociația pentru Minți Pertinente) a depus la primărie o propunere de regulament de finanțare a proiectelor culturale, dar cei de la primărie s-au făcut că plouă. Anul acesta, fiind an electoral, au ieșit în public cu ideea de schimbare a regulamentului, cu exact aceleași idei, ca și cum ar fi fost inițiativa lor. Apoi, la Consiliul Județean toți care depun proiecte primesc bani și atunci primești sume foarte mici, au fost și proiecte care au primit 300 de lei. Ideea lor e să se facă multe proiecte. Calitativ nu mai contează, numai să se facă. Pe de altă parte se organizează tot felul de tâmpenii cum e TIFF Mureș sau Simfoniile toamnei și tot felul de concerte gratuite, care sunt tot din banii noștri, ai târgumureșenilor. Acest gen de evenimente ar trebui făcute de operatorii culturali, Primăria nu ar trebui să fie operator cultural. Cum să concurez eu cu Primăria? În plus, pe plan local nu există o strategie, nimeni nu se gândește, eu cum dau banii ăia? Dăm la TIFF Mureș în timp ce noi nu avem un festival de teatru profesionist în Târgu-Mureș. În schimb, avem un festival de film, Alter-Native, care e mai vechi decât TIFF-ul și dacă autoritățile locale s-ar fi implicat și ar fi investit mai mulți bani ar fi ajuns mai cunoscut decât TIFF.

Rep.: Și băgăm bani în fotbal, bani care pur și simplu pleacă din localitate.
A.G.: Exact, însă dacă s-ar investi într-un festival, s-ar genera turism cultural, care s-ar traduce prin cazări la hoteluri, restaurantele, barurile ar avea mai multe vânzări, obiectivele turistice ar fi vizitate și așa mai departe, pentru că omul care vine la festival ar cheltui bani în localitate. Cum facem noi, când mergem în Sibiu. Ar avea de câștigat toată comunitatea. Câți oameni vin din alte localități să îl vadă pe Mutu?

Rep.: Pe de altă parte, cât de mult poți miza pe sponsorizări din partea oamenilor de afaceri locali?
A.G.: Există un nucleu foarte mic de oameni de afaceri locali care susțin financiar proiecte culturale. Din punctul meu de vedere sunt prea puțini. Asta și pentru că foarte multe firme sunt filiale sau sucursale ale unor companii cu sediul în București. Totuși există și firme locale care mai sponsorizează proiecte în comunitate. De exemplu, Dan Mașca e un filantropo-capitalist care a ajutat foarte mult teatrul în Târgu-Mureș și nu numai. A ajutat foarte multe proiecte în comunitate, fie că vorbim de sport, cultură, educație sau sănătate.

Rep.: Când veți reuși să redeschideți Teatru 74?
A.G.: Eu sper că în primăvară. Vedem, nu pot să promit nimic. De asemenea, când se va relua activitatea la Teatru 74, vom relua și spectacolul „Țara Zânelor”.

Rep.: Cum reușești să împaci toate proiectele, între ele și cu viața de familie?
A.G.: Din acest punct de vedere am foarte mare noroc pentru că și jumătatea mea, Laura, activează în același domeniu: este actriță la Teatrul Național. Îmi sprijină toate proiectele și știu că nu sunt un om foarte comod când lucrez la un proiect. Întotdeauna am implicat-o și pe Laura. Sunt momente în care devin foarte implicat în ceea ce fac, iar ea este ochiul din afară. După ce construiesc un spectacol, ea este cea care „pune diacriticele”, are grijă să nu alunec într-o direcție sau alta.


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

FOTO – Ziua Mondială a Apei, sărbătorită de Clubul Rotary Mureș la Școala Gimnazială „Friederich Schiller”

Distribuie Rotary Club Târgu Mureș  a organizat joi, 21 martie, începând cu ora 12:00, un …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.