Teatrul, poezia ce se desprinde din carte și devine omenească

Când vorbim despre artă nu avem cum să nu pomenim cuvântul “teatru”. Garcia Lorca spunea despre teatru că “este poezia ce se desprinde din carte și devine omenească”. Consider (și cu siguranță nu greșesc) că teatrul ne poate dezvolta din foarte multe puncte de vedere și are un rol foarte important în formarea și educarea frumoasă și sănătoasă a tinerilor.

Ziua Mondială a Teatrului este un prilej de sărbătorire a Teatrului în uimitoarele și nenumăratele sale forme. Teatrul este o sursă fantastică, interminabilă de divertisment şi inspiraţie care are puterea de a unifica diversele culturi şi popoare din întreaga lume. Dar el este mult mai mult decât atât, pentru că poate educa şi informa,poate îndrepta și ghida, poate sfătui și ajuta copiii, tinerii și de ce nu chiar și adulții. În primul rând, teatrul are puterea de a aduna oamenii de toate felurile într-o singură comunitate de idei, de a-i face să reacționeze și să acționeze pentru un scop comun, de a împărtăși povești uimitoare și unice de viață care devin adevărate lecții. Așadar, teatrul poate construi o colectivitate de tineri care învață să fie uniți, care învață că doar în grupuri de oameni cu aceleași interese vor putea produce schimbări cu adevărat eficiente și considerabile.

Teatrul ca și act în sine este foarte important datorită rolului său în comunicare, empatizare, socializare, dezvoltare psiho-motrică a copilului școlar și nu numai. Este o metodă foarte eficace în tratarea tracului copilului și a temerii acestuia de a vorbi în fața altor persoane, prin interacțiunea cu alți copii, prin cooperarea cu alte personae, prin implicarea directă în situații concrete.

O piesă de teatru presupune în primul rând jucarea unui rol pe scenă în fața spectactorilor. În acest fel, copiii se invață de mici cu vorbirea în public și cu audiența, cu ănfrânarea și stăpânirea emoțiilor, fapt care îi ajută foarte mult în activitatea școlară, dar și la maturitate. Prin teatru tinerii pot învăța cum să abordeze anumite probleme din viața lor, dar și soluționarea lor cu ajutorul acestuia. Prin jocul unui rol și transferul de identitate, copiii, ca urmare a asumării unei alte identități, pot ajunge la întrebări cheie precum “cine sunt eu?” sau “cine vreau să fiu?”, întrebări concrete, existențiale, fiind implusionați, curioși și motivați să afle răspunsul.

Cel mai mare beneficiu al unei scene de teatru este acela că îl ajută pe copil să își stăpânească emoțiile și impulsurile, să le controleze și să le canalizeze spre acțiuni pozitive. Scenele de teatru și piesele puse în scenă nu fac decât să îmbogățească din plin cunoștințele generale ale copiilor. Ei pătrund în noi universuri, cunosc personaje istorice, opere clasice care trebuie știute de orice copil și află o mulțime de lucruri interesante și despre autorii lor.

În plus, își îmbogățesc și vocabularul cu termeni noi și îi ajută să aibă o vorbire mai fluentă, mai clară, mai coerentă și mai corectă, un vocabular mai bogat și un interes mai crescut pentru citit și cunoașterea a cât mai multe alte personaje sau situații amuzante, povești sau autori .

Și școala noastră celebrează cu mult fast această zi mondială a culturii, a frumosului, a imaginației, a teatrului, a personajelor unice și consacrate, a copilăriei și a visării, prin organizarea unui concurs de teatru la nivelul întregii școli. La acest concurs s-au înscris elevi din toate clasele, începând de la mititeii claselor pregătitoare, continuând cu tot ciclul primar, sub conștiincioasa și atenta coordonare și supraveghere a doamnelor învățătoare, şi continuând cu elevi ai ciclului gimnazial.

Fiecare trupă a pregătit cu mult talent, dăruire, seriozitate și profesionalism câte o scurtă scenetă sau dramatizare a vreunei povești sau fabule cunoscute, pe care au prezentat-o cum au știut ei mai bine.

Au fost acordate diplome de participare tuturor copiilor, au fost premiate trupele care au interpretat cel mai profesionist, fiind atent analizate de către juriu atât momentele artistice, cât și decorul, mimica și gestica micilor actori, implicarea, seriozitatea, corectitudinea și acuratețea cu care s-a prezentat momentul artistic.

Copiii au savurat și s-au bucurat la intensitate maximă de această competiție artistico- culturală, alături de colegii lor spectatori și familie, rămânând cu o impresie pozitivă legată de eveniment și nu numai atât, ci au și venit cu promisiunea și dorința de a repeta aceste momente profunde, pline de emoție și satisfacție personală.

În concluzie, teatrul nu reprezintă doar o artă sau clădirea în care se desfășoară spectacole de viață, ci un mod de a gândi. Prin teatru, tinerii își pot forma și dezvolta abilitatea de a lucra în echipă și de a gândi mai deschis, de a fi mai toleranți, mai buni, mai calzi și mai umani.
Profesor Carmen Andrea CĂRBUREAN

Școala Gimnazială Iernut