VIDEO: 5592 de zile marcate prin artă de Iulia Iuonaş

După ce în urmă cu o săptămână câştiga Concursul Național “Carmen Sylva”, organizat de Ministerul Culturii şi Muzeul Naţional Peleş, tânăra artistă plastică din Reghin Iulia Iuonaş şi-a expus lucrările în cadrul expoziţiei „5592” vernisată sâmbătă, 23 aprilie în sala de expoziții a Bibliotecii Municipale „Petru Maior”, în cadrul  unui eveniment organizat de Club Rotary Reghin.

“5592 de zile din viaţa mea”

Titlul expoziţiei are o semnificaţie pe cât de simplă pe atât de frumoasă, ziua vernisajului fiind cea de a 5592-a zi din viaţa Iuliei, o zi încărcată de frumos, culoare şi de cei dragi care au venit să-i fie alături la momentul deschiderii expoziţiei.

“Am început să pictez de mică, mai întâi pe pereţii camerei mele, apoi împreună cu mama, pe tălpile picioarelor şi pe mâini. Ea spune că sunt minunate, încă le păstrează, chiar dacă eu nu sunt de aceeaşi părere cu ea. Apoi am început să răsfoiesc albumele de artă cu tata, descoperindu-i pe Dali, Max Ernst, Rene Margritte, Francis Bacon, şi astfel am început să pictez, să realizez de fapt ce înseamnă arta cu adevărat. Fiecare dintre noi are o viziune proprie asupra lucrurilor din jurul nostru. Tablourile mele au fiecare câte o temă, o semnificaţie şi mi se pare fascinant când ceilalţi văd cu totul altceva decât am văzut eu în primă fază. Cu acest vernisaj se împlinesc 5592 de zile din viaţa mea. Aceste zile au zburat asemenea unor fluturi, frumoşi şi mai puţin frumoşi, ca în viaţa fiecărui om de altfel. În unele lucrări am ales ca subiect fluturii. Am dorit să fie un fel de amprentă personală. Fluturele Cap-de-mort are o semnificaţie în fiecare dintre tablouri, fie aşteptarea morţii, contemplarea ei, neputinţa în faţa ei, sau chiar disperarea.  Am pornit de la ideea că fluturele Cap-de-mort  se apără de prădători deschizându-şi aripile pentru ai speria. Aşa sunt şi tablourile mele, fluturele apără fiecare dintre personaje.

Am simţit să merg pe tema morţii, a nefiinţei, mai mult spre suprarealism, lucru care am dorit să se vadă şi în lucrările mele. Nu cred că pot spune că mă poziţionez pe o temă anume pentru că am pictat în momente diferite, în stări diferite. Ştiu că expoziţia ar fi trebuit să aibă o anumită temă, dar eu am vrut doar să arăt oamenilor ce am simţit în momentele în care am pictat”, a precizat Iulia Iuonaş.

Lacrimi de fericire din partea părinţilor

Printre cei mai fericiţi  au fost părinţii Iuliei, Sorin şi Salomia, lacrimile de bucurie cu greu putând fi ascunse printre aplauzele care au răsplătit frumosul adus  cu generozitate şi căldură de fiica lor publicului reghinean. “E o bucurie foarte mare  pe care doar un părinte o poate simţi faţă de copilul său. Toţi tindem spre ceva, toţi dorim să realizăm ceva, şi eu am cochetat cu arta fără însă a avea o pregătire de specialitate. Sper ca Iulia să continuie, să facă mult mai mult decât mine. Eu am rămas  la simplul aparat de fotografiat,  mâna mea nu se descurcă atât de bine ca şi aparatul de fotografiat, dar Iulia se pare că a pornit pe acest drum de mică şi e din ce în ce mai bine. Este o mare realizare  această expoziţie, moment care ne umple de o imensă bucurie”, a spus  Sorin Iuonaş, tatăl Iuliei.

La final Iulia a mulţumit celor care au făcut posibil fericitul moment al vernisajului expoziţiei “5592”, Sorin Macarie, Angela şi Gabi Deac, Laura Cremene, profesorul îndrumătoru Eduard Csupan, şi nu în ultimul rând părinţilor şi bunicilor, cei mai fericiţi şi emoţionaţi  de un nou pas frumos al Iuliei Iuonaş spre o carieră în arta plastică.

[zizigallery id=1946]