Mergi înainte, ține asfaltul!

Misiunea lor este sa salveze vieți. Pentru cele mai dificile cazuri medicale, traume, accidente rutiere, echipajul SMURD e primul contact. Timp de câteva ore am avut ocazia să văd la lucru o parte din medicii care au văzut cele mai mari tragedii medicale din ultimii ani și care au ajutat la salvarea a sute de vieți. Nu mi-am programat ca în sfântă zi de duminică să ajung unul din pacienții lor, nu aveam pe ordinea de zi așa ceva, dar la sfârșitul ei, m-am descoperit în fața unor realități cu totul nebănuite până atunci. Iar acum, când mă gândesc mai bine, de nemulțumire și frustrare sar în sus, ca o castană în tigaie, la gândul cât de inconștientă am fost. Proastă, mai pe direct spus, că-n rest, nu am cuvinte.

Deschid subiectul automedicației, acel moment în care cotrobăim prin dulăpiorul în care am adunat felurite medicamente, „pentru orice eventualitate”, că doar se știe, baiurile de sănătate încep sâmbătă seara sau duminica. Automedicația este o practică actuală foarte răspândită în rândurile populației, motivele sunt multiple, unii nu suportă deloc durerea și-și pun pe gât o pâlnie mare, ca cea de gramofon, luând pastile la disperare, alții sunt prea comozi să meargă la medicul de familie dar, și atunci când merg, există riscul să fie programați peste o săptămână sau, dacă îi primește în aceeași zi, să plătescă o taxă.

Eu, una, în mod greșit, am acționat după ureche și am tras concluzia că pentru durerea ce-o aveam, mi s-ar potrivi cutare medicament, că doar la fel a luat și x-ulescu, după cum mi-a povestit în stația de autobuz pe când așteptam cursa 2B.  Nu m-am gândit că-mi asum o mare răspundere față de propria persoană și deci riscuri imprevizibile, care pot fi la nivelul zero sau pot deveni fatale. Fac o acoladă și deschid subiectul analgezicelor derivate din droguri, oferta este foarte variată în acest domeniu, sunt ușor de cumpărat sau vândut, fără a fi pedepsit pentru posesie, de obicei mai ieftine, ceea ce le face mai atractive și mai periculoase. Nici nu e de mirare că în foarte multe cazuri, combinate cu alcool, sunt folosite pentru euforia dată de efectul final, în special de tineri. Nu intru în detalii, în cifre sau procente, dar se cunosc cazuri înregistrate de decese atribuite medicamentului Tramadol  sau a altor medicamente asociate cu benzodiazepine precum Valium.

Aduc în discuție și pomenesc doar unul, de care care m-am folosit, analgezicul Tramadol. Senzația a fost că umblu în mâini, în timp ce mă urmărea un tip care își ștergea serios buzele de sucul fripturii cu un miez de pâine. Te întoarce pe dos ca pe-o zdreanță. O singură pastilă m-a dat de ceasul morții,  greață și vărsături, uscăciune a gurii, spasme biliare, rigiditate musculară, hipotensiune arterială și depresie respiratorie, modificări ale frecvenței cardiace , amețeli, confuzie, somn neîntrerupt, dureri de cap, tulburări de vedere, transpirații, înroșirea feței. Cam atât. În rest…simțeam că îmi e destul de bine și coafura rezistă.

Un lucru e cert: cele mai mari prostii le facem cu mâna noastră, după care ne plângem că viața nu e dreaptă, în loc să ținem de ea ca de coarnele plugului.  Martor mi-e cerul că de nenumărate ori am purtat ”discuții” imaginare cu Viața și de cele mai multe ori primeam același răspuns:

-Ascultă, Viață, te rog să-mi spui drept, îți dau cuvântul meu că nu mă supăr. Nu-ți plac?

Iar ea își izbea degetul arătător de tâmplă și-mi răspundea rar, cu accent pe fiecare cuvânt, așa cum faci explici cuiva care e mai greu de cap…

-Auzi, fată? Meri drept înainte, țânie asfaltul, da?! Hai, bâști!