Workshop de restaurare ceramică şi piatră

Laboratorul de Conservare-Restaurare din cadrul Muzeului Județean Mureș a organizat, în perioada 1-5 august, “Workshop-ul de restaurare ceramică și piatră”, eveniment la care au participat invitați de la muzeele din țară, dar și de la instituții de învățământ universitar de profil, precum Complexul Național Muzeal Astra – Sibiu, Muzeul Național Peleș Sinaia, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, Facultatea de Științe Socio-Umane, Departamentul de Istorie, Patrimoniu și Teologie Protestantă, Specializarea Conservare-Restaurare Sibiu. Evenimentul a fost coordonat de Simona Mureşan şi Florin Strejac şi a beneficiat de sprijinul unor colaboratori – Raluca Dumitrescu, Angela Pop şi Eugenia Boca, iar pe lista invitaţilor s-au aflat lect. univ. dr. Mirel Bucur, lect. univ. dr. Simona Herlea, Daniela Levai, Elena Cojocaru, Mariana Răileanu, Gina Dascălu, Paul Langa şi Camelia Clej.

Rep.: Spuneți-mi, vă rog, cu ce vă ocupați și ce vă aduce la Târgu-Mureș?

Mirel Bucur: Sunt lector universitar în cadrul Departamentului Istorie, Patrimoniu și Teologie Protestantă, specializarea Conservare și Restaurare a Facultății de Știinte Socio-Umane, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. În urma participării la workshop-urile organizate anterior am considerat că este benefic să inițiem un parteneriat de colaborare între instituția noastră și Muzeul Județean Mureș, participarea de acum fiind prima în acest nou cadru gândit pentru următorii trei ani.

Rep.: Considerați că aceste întâlniri sunt benefice pentru studenții dumneavoastră?

M.B.: O asemenea manifestare este benefică pentru ambele părți. De ce? Pentru că studenții au posibilitatea de a vedea un alt spațiu unde se lucrează restaurare, văd niște cazuri noi de restaurare, se întâlnesc cu colegi din țară. În urma unui asemenea workshop experiența lor în domeniul în care se pregătesc crește, iar instituția gazdă are niște piese restaurate care pot fi, evident, valorificate în expoziții.

Rep.: Ce obiecte restaurați în cadrul acestui workshop?

M.B.: Muzeul are în structura sa Secția de istorie și arheologie și Secția de etnografie. Prin urmare, piesele ceramice sunt diferite și provin din colecțiile celor două secții. Între piesele propuse spre restaurare în acest workshop, putem aminti două piese de tip arheologic, la care sunt evidente intervențiile anterioare de restaurare. În timp, în urma manipulării obiectului, probabil în timpul transportului, un fragment din buza vasului s-a pierdut. Acest tip de degradare este extrem de frecvent, buzele vaselor și torțile fiind zone sensibile și fragile, atât la obiectele ceramice de tip arheologic, cât și la cele etnografice. Putem vedea completări anterioare, ceea ce înseamnă că a fost spart în mai multe fragmente care s-au lipit, în zonele lacunare s-au efectuat  completări și s-au integrat cromatic. Completările se fac cu pastă de ipsos, după care se finisează, se integrează cromatic și eventual se mai aplică o peliculă care protejează obiectul în timp.

Rep.: Ce se întâmplă cu obiectul după ce este scos din pământ?

M.B.: Pentru obiectele care sunt efectiv scoase din săpături trebuie să se efectueze o conservare a lor in situ, începând cu adaptarea artefactelor de la microclimatul  în care au stat în sol la noul mediu după extragerea din săpătură, curățiri superficiale și sortări. În laborator se începe de cele mai multe ori cu curățirea cioburilor pentru că de multe ori sunt prezente depuneri superficiale și aderente de sol și murdărie. Apoi, se identifică poziția în care ar trebui să se potrivească pentru a fi lipite și după aceste etape încep operațiunile de întregire a obiectului prin lipire. Pentru lipire se utilizează mai multe tipuri de adeziv. În funcție de obiect, se folosește adezivul corespunzător. Fragmentele se potrivesc apoi se lipesc în subansamble care se îmbină pe urmă între ele. După ce s-a aplicat adezivul, se pun în lada cu nisip în poziție de echilibru și așteptăm să se întărească. Dacă este necesar, se execută completări ale peretului vasului sau pe ciobiturile existente de-a lungul lipiturilor. Acestea vor fi finisate, integrate cromatic și peliculizate.

Rep.: Cum vedeți această lume, în care munca dumneavoastră este admirată de sute de oameni?

M.B.: E ca și în lumea filmului, când regizorul nu mai e cunoscut sau nu se știe cine a făcut scenografia, dar pe actori cu siguranță toată lumea îi cunoaște. Asta se întâmplă și cu obiectele noastre. Sunt restaurate, „însănătoșite” și valorificate în expoziții, dar toată povestea din spate nu se mai știe de către publicul care vizitează expoziția. Suntem, din punctul meu de vedere, în spatele scenei și de acolo rezolvăm toate problemele artefactului supus restaurării. Simțim că este nevoie de o cunoaștere a actului de restaurare de către marele public. Muzeul Județean Mureș a mai avut expoziții focusate pe restaurare, pentru ca publicul să poată observa tocmai ce se întâmplă cu obiectul înainte de a ajunge în expoziții. Într-adevăr, e un efort serios, e multă muncă, dar mai presus de toate e pasiune pentru că salariile în rețeaua muzeală, ca toate celelalte din sistemul bugetar, nu sunt foarte mari.

Rep.: Care sunt domeniile de restaurare care se pot studia?

M.B.: În Sibiu avem, în cadrul Universității „Lucian Blaga”, Facultatea de Știinte Socio-Umane, Departamentul de Istorie, Patrimoniu și Teologie Protestantă, specializarea Conservare și Restaurare în cadrul căreia studenții pot lucra pe textile și pe carte sau pe metal sau ceramică și, evident, pe lemn pictat, icoane pe panou, icoane pe sticlă. Avem un masterat în care se aprofundează restaurarea lemnului policrom. Spectrul este foarte larg deoarece s-a realizat colaborarea între mai multe instituții. Sunt două muzee mari în Sibiu, cu două laboratoare bine dotate, cu oameni care sunt experți acreditați. Această diversitate este elementul care diferențiază specializarea de la Sibiu de toate celelalte secții din țară. Pe de altă parte, am conștientizat de mult timp că pregătirea în restaurare presupune activitate practică intensă, că este necesar, pe lângă cursurile teoretice și practice, de o parcurgere a unor stagii de practică iar aceste workshop-uri sunt o ocazie extrem de bună de a câștiga experiență în domeniu. La edițiile anterioare au participat studenți de la Iași, Cluj-Napoca și Sibiu. Cei care vin sunt oameni dedicați, care lucrează aproape zi de zi în acest domeniu. Totul se face din pasiune. Fără pasiune nu reziști. Această meserie necesită foarte multă răbdare, multe cunoștințe care se acumulează în timp, workshop-urile de acest fel fiind ocazii minunate de creștere a experenței profesionale pentru care mulțumim organizatorilor.

Rep.: Să înțeleg că vă veți mai întoarce în Târgu-Mureș?

M.B.: Cu siguranță. O să venim mereu cu plăcere aici pentru că sunt gazde foarte bune și ne dorim să continuăm și să dezvoltăm linia aceasta a workshop-urilor, dincolo de protocolul deja asumat pentru următorii trei ani.

Reporter: În ce constă workshop-ul de restaurare ceramică?

Simona Mureșan: Este vorba despre un workshop național de restaurare ceramică și piatră. Colegii invitați sunt de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu și de la muzee. Între Universitatea Lucian Blaga și Muzeul Județean Mureș există un protocol de colaborare prin care s-a stabilit participarea studenților de la specializarea conservare și restaurare la activități practice în cadrul laboratoarelor muzeului și coordonatorul grupului fiind lectorul universitar dr. Mirel Bucur. Sunt invitați și colegi specialiști din țară, de la Muzeul Național Peleș și de la Complexul Naţional Muzeal Astra – Sibiu. Este un workshop destinat specialiștilor și nu publicului, în care ne-am propus să restaurăm obiecte ceramice și de piatră, care aparțin secţiilor etnografie, arheologie și istorie.

Rep.: Câți specialiști aveți în județul Mureș?

S.M.: În domeniul nostru sunt foarte puțini specialiști. În județul Mureș suntem şase oameni. Suntem o echipă mică, dar încercăm să redăm „sănătatea” unor obiecte, pentru generaţiile următoare, obiecte muzeale care înseamnă trecutul nostru. Dacă aceste obiecte nu ar exista, am pierde o parte din cultura noastră. Încercăm să ducem mai departe această muncă, să păstrăm vie istoria României.

Rep.: Piesele care pleacă de la voi ajung mereu în muzee și expoziții sau sunt și de vânzare?

S.M.: Aceste obiecte nu se vând. Există muzee care au oameni angajați pentru a face replici a diferitelor exponate. Aceste replici se vând în general turiștilor, în mărime naturală sau la dimensiuni mai mici sau mai mari. Asta înseamnă oameni și materiale în plus şi respectarea legislaţiei în vigoare în ceea ce priveşte replicile. Putem face şi noi replici, dacă este necesar. O replică nu necesită studii aprofundate de specialitate, poate fi făcută şi de oameni cu pregătire şi experienţă mai puţină. Noi ne axăm strict pe restaurare acum, deci vom regăsi piesele doar în muzee.

Rep.: Ce se întâmplă cu obiectele după terminarea unei expoziții?

S.M.: De la noi merg unele în depozite, altele în expoziții temporare, intinerante sau permanente. După terminarea unei expoziții, obiectele se păstrează în depozite, unde colegii conservatori şi supraveghetori au grijă de ele și de sălile în care sunt ținute. Ei au grijă ca temperatura, lumina, umiditatea să fie cele optime pentru obiectul respectiv. De exemplu, ceramica nu e atât de sensibilă la factorii de mediu precum hârtia sau pânza. Obiectele care necesită restaurare sunt preluate de noi în laboratoare şi se intervine asupra lor.

Rep.: Ce calități și cunoștințe îți trebuie pentru a fi un bun restaurator?

S.M.:  Pasiune, răbdare, foarte mulţi ani de studiu, perfecţionare continuă. Ca să poți fi restaurator trebuie să îți poți da seama de tipul de degradare, de substanțele care sunt implicate în degradarea obiectului și de substanțele cu care trebuie să lucrezi pentru a-l aduce la viață. Trebuie să știi cu ce temperaturi să lucrezi, cum a influențat și influențează mediul obiectul din fața ta. Restaurarea este o ştiinţă care combină mai multe domenii, cum ar fi arta plastică, istoria, chimia, fizica, matematica etc.

A consemnat Anais PETCU