Pădurea Rotundă 2016. O parte dintre lucrările realizate de artiștii invitați vor fi expuse în Camera K’arte

Tabăra Pădurea Rotundă, ediția a V-a, s-a desfășurat din 8 pânâ în 15 august în Reghin. Asociația K’arte, organizatorul principal al evenimentelor, a invitat 5 artiști vizuali în rezidență la Pădurea Rotundă, Reghin. Hajnalka Tarr a venit din Budapesta, Tatiana Fiodorova, din Chișinău, Irina Spînu și Marina Albu, din București, și Fekete Zsolt, din Tîrgu-Mureș.

În jurul taberei, organizatorii au încercat să facă din „Pădurea Rotundă” un eveniment care să aducă lucruri frumoase și comunității reghinene. Și cred că deja a devenit o întâmplare de reper în viața culturală a Reghinului.
Dimineața, de la ora 10.00, de luni până sâmbătă, zeci de copii au venit la Pădurea Rotundă la atelierele de artă, ținute împreună cu asociația „Abonament pentru comunitate”, unde s-au jucat și au creat lucrușoare năstrușnice. Copiii au fost îndrumați și ajutați și de o parte dintre artiștii invitați în tabără, Irina Spînu dedicându-și chiar foarte mult timp pentru a lucra cu aceștia. Seara au fost proiectate filme de artă și documentare. Joi seară, cei care au urcat până la pădure s-au bucurat de un concert de jazz susținut de Teodora Spînu.

„Am avut un program mai încărcat și cred că mai bun anul acesta”, mi-a spus Eliodor Moldovan, directorul executiv al Asociației K’arte. „Am acceptat cu bucurie să vin aici, pentru că mi se pare o treabă serioasă”, mi-a spus Fekete Zsolt.

O parte dintre lucrările realizate de cei cinci artiști în tabăra „Pădurea Rotundă” vor fi expuse în Camera K’arte din Tîrgu-Mureș, de pe strada George Enescu. Data vernisajului urmează să fie stabilită.

În tabără la Pădurea Rotundă

Am vizitat tabăra de vineri până duminică, 12-14 august, la Hotelul Marion, unde au fost cazați și unde au lucrat artiștii. Ce m-a surprins, aproape de cum am intrat, a fost să descopăr cum oamenii lucrau printre clienții obișnuiți ai hotelului. În sala de mese era miros de vopsele; o parte dintre clienți așteptau să le fie servită masa, alții terminaseră, alții mâncau, asta în timp ce după niște paravane Marina Albu picta un fel de candy flag. Apoi, am început să descopăr ce și cum lucrau fiecare.
Fekete Zsolt a renunțat la planul cu care pornise de acasă și s-a decis să lucreze la un proiect pe care-l gândește ca o continuare a unui proiect anterior – Periferii. Irina Spînu a făcut niște lucrări pictate pe material textil pornind de la o vizită la Muzeul Etnografic din Reghin. Tatiana Fiodorova a continuat un proiect mai vechi, pe care acum vrea să-l extindă. A desenat scene cu personaje din localitate sau care erau în trecere pe bucăți din hârtia igienică găsită în hotel. Sâmbătă dimineață m-am întâlnit cu ea pe drumul dintre hotel și oraș. Cobora în piață. Seara mi-a povestit că încearcă să surprindă scene prin care să spună o poveste/povești ale femeii din societățile postsovietice sau postcomuniste.
Marina Albu și Hajnalka Tarr și-au închegat proiectele din poveștile și imaginile pe care le-au găsit în jurul Pădurii Rotunde sau în apropierea Reghinului. Marina ne spunea că a surprins-o numărul mare de steaguri arborate în localitățile din zonă. De asemenea, a surprins-o și aspectul porțiunilor dintre șosea și zidul caselor, unde localnicii obișnuiesc să planteze flori. Hajnalka Tarr a vizitat Cimitirul Evreiesc din Reghin, care se află chiar lângă Hotelul Marion, și, vorbind cu îngrijitoarea cimitirului, s-a decis să lucreze la un proiect în care să-mbine obiecte și text. Pornind de la povestea îngrijitoarei și de la relația acesteia cu spațiul de care are grijă și unde locuiește, Hajnalka Tarr a încercat să urmărească și să observe felul în care o impresionează și cum intră ea în relație cu cimitirul, cu povestea îngrijitoarei și cu zona în care se află.

Catalogul Pădurea Rotundă – ediția a V-a, redactat de Kata Ungvári-Zrínyi

Celor cinci artiști rezidenți li s-a alăturat și Kata Ungvári-Zrínyi, critic de artă. „Deoarece voi scrie textul catalogului, discuția cu artiștii e o parte aproape obligatorie, pentru ca interpretarea lucrărilor să fie cât mai corectă din partea mea. Chiar dacă lucrarea trebuie să aibă o stabilitate în sine după ce artistul a finalizat-o, perspectiva artistului poate prezenta multe repere importante pentru privitor”, mi-a spus Kata Ungvári-Zrínyi.
Pe de altă parte, verbalizarea le folosește și artiștilor. Discuțiile, la diferite stadii ale creației, facilitează sedimentarea mai bună a experiențelor și clarificarea intențiilor artistice; articulând gândurile pentru o altă persoană, acestea se amplifică. Iar în discuțiile cu adevărat productive ideile prind viață și trăiesc mai departe în grădina ambelor minți – le fel cum plantelor le e benefică amestecarea diferitelor straturi și feluri de sol, pentru că apar mai multe tipuri de nutrienți”, a adăugat Kata Ungvári-Zrínyi. Tot ea mi-a explicat că în acest gen de tabere, unde artiștii locuiesc și lucrează pentru un timp, activitatea lor este „centrată pe observare și interacțiune cu mediul și realitățile pe care le întâlnesc” și „contemplația artistică capătă o dimensiune spațială și temporală accentuată”.