Concertul Bikini a închis Vâltoarea 2016

Pe solo-urile de chitară ale lui Lukács Péter de la Bikini ne-am luat duminică seara la revedere de la cea de-a patra ediție a Vâltorii Mureșene, evenimentul care poartă semnătura Asociației pentru Tîrgu Mureș și, pentru că doar o denumire nu poate face nimic, mai corect a multor organizatori și voluntari care au alergat și înainte și în timpul festivalului ce a început miercuri și s-a încheiat duminică. Înainte de concertul Bikini am alergat spre MaRó cu credința că vom pleca de acolo mai înțelegători unii față de alții și mai rușinați față de prejudecățile noastre. Sper că așa a fost pentru o clipită măcar.

Am încheiat târziu de scris, târziu pentru o zi de duminică când ești așa mai singuratic, de obicei, prin redacție, așa că am luat un taxi de pe Primăriei pe Köteles Sámuel, ca să ajung cât de cât la timp la MaRó, care a fost una dintre alegerile mele din programul festivalului. Auzisem atâtea lucruri bune – nu am văzut nicio cronică negativă până acum – despre piesa dramaturgului Székely Csaba (Sechei Ciobo, dacă e să facem o glumă nevinovată) pe care regizorul Andi Gherghe – să încercăm și aici – Ándi Gerge – și-a construit spectacolul încât era un must, ca să ne anglicizăm corporativ puțin, de văzut. Aproape de închiderea porților – de fapt, ușile Sălii Studio a Universității de Arte din Tîrgu Mureș, țuști și eu în încăpere. Loc nu mai era să arunci un ac, ceea ce m-a bucurat, pentru că oamenii mai merg la teatru, piesa a făcut atâta vâlvă și era și ziua lui Andi Gherghe care din spatele laptopului cred că a fost răsplătit să aibă atâta public. Despre MaRó a mai apărut o cronică faină și cred că mai bună decât ce aș putea să scriu eu deoarece a plecat de la un specialist în ale analizei teatrale. De aceea, dacă doriți să aflați mai multe despre piesă, vă invit să reciți articolul “Despre români și unguri, cu zâmbetul caustic pe buze”, publicat de Zi de Zi anul trecut. Eu l-am găsit pe google dând căutare după Maro Szekely Csaba Zi de Zi. Puteți să încercați doar cu litere mici că și așa funcționează. Mai simplu de atât nu știu cum se face. I-aș aminti totuși pe cei opt actori care, deși e vacanță, au venit să ne “distreze” pe noi: Raisa Ané, Benedek Botond Farkas, Ciugulitu Csaba, Fodor Piroska, Hajdu Imelda, Ștefan Mura, Nagy István.

Onorurile fiind făcute, așa că mai bine vă spun cum l-am perceput eu, corcitura de mine, româncă – 75 % și unguroaică – 25 %. Și mi-am amintit multe, asemănătoare, situații din poveștile alor mei, ale bunicilor mei și care s-au întâmplat aievea ca în cele 10 scenete pe care le-am văzut duminică seara. De aceea spun că e foarte personal spectacolul pentru orice târgumureșean sau mureșean care îl privește prima dată.
Cum am reacționat? La început am râs mult, de fapt am râs pe tot parcursul spectacolului, uneori atât de tare încât mi-era rușine că fac cam multă gălăgie. Însă mi-a venit și să plâng, des, așa în pumni de cât de triști suntem, fiind blocați în refuzul de a-i cunoaște pe ceilalți, de a le da o șansă, una pitică măcar.
E un spectacol care te întoarce pe dos, și fizic și mental, așa cu tot umorul elegant și fin în care îți sunt servite scenetele, pentru că îți aduce aminte de cât de imperfect ești și cât îți este de ușor să greșești. Pentru că ai prejudecăți, discriminezi, ai fost educat aiurea și mulți am înghițit educația asta fără să o mestecăm cu dinții creierului, pentru că ești coruptibil de putere, de bani, pentru că ești orgolios și complexat, etnic – aici. Și ar fi multe de scris, însă mergeți să îl vedeți în octombrie când se va juca iarăși în Tîrgu Mureș, cum am și eu de gând să fac, dacă nu vă veți intersecta cu el prin vreun oraș unde va fi prezent până atunci.
Încă o idee și închei. Știți ce mi s-a părut cel mai mare câștig al serii mele de duminică – dincolo că am văzut un spectacol pe care îl recomand, cu majuscule, oricărui târgumureșean, mureșean, ardelean și, cu voia dvs., român cuprins de euforii etnice – că am râs hohotind sau mai domol, după cum ne e firea, și ni s-a mai pus câte un nod în gât când ne-am recunoscut în unele momente. Că am râs de noi așa, împreună, români și maghiari. Și că câtorva ne-a venit să plângem tot așa, împreună. Ar fi fost prea mult să ne și cunoaștem acolo, într-o seară…
Spectacolul, nouă ni s-a părut firesc, a avut și o încheiere mai aparte pentru că a fost, așa cum aminteam deja, ziua lui Andi Gherghe, iar cei opt actori și-au dorit să îi spună în felul lor La mulți ani! chiar pe scenă. Îți urăm și noi Mulți Ani creativi și sănătate, Andi Gherghe!

La revedere, cu Bikini!

Derutată și impresionată m-am adunat fumând o țigară pe drumul spre Parcul Municipal și vorbind cu mine. Când am ajuns în fața Sălii Polivalente, i-am făcut capul calendar lui Zsuzsi, până mi-a spus că va veni cu mine când va fi următorul spectacol.
Mi-am revenit din reverie când mi-am dat seama cât de bine sună solo-urile de chitară ale lui Lukács Péter ”Peta” și saxofonul lui Markovics Dénes. Bine, să nu mint, și solistul trupei Bikini impresionează după zeci de ani petrecuți pe scenă. Concertul a strâns, cu siguranță, e adevărat că doar după ochi, cei mai mulți fani din câte trupe au concertat la Vâltoarea Mureșeană. Și atmosfera a fost una deosebită, cum publicul a cântat aproape fiecare melodie. Concertul s-a încheiat puțin mai devreme și poate un pic cam brusc, doar cât să oftăm: “Chiar e gata?” și să spunem La revedere, Văltoarea Mureșeană 2016, dacă om fi sănătoși, ne (re)vedem și la anul.

Despre Vâltoare, în cifre și câștigători

Cele 367 de evenimente au atras 90.000 de vizitatori, cei mai mulți participanți fiind înregistrați la concertele de seară, ne-au anunțat organizatorilor. Numărul țâncilor care au trecut pe la programele dedicate familiilor și copiilor s-a triplat.
Sfera a strâns 2.000 de participanți.
De-a lungul celor 4 zile s-au vândut 2082 de pahare la Curtea de Vinotecă, fiind preferate vinurile albe.
1500 de persoane au participat la Întâlnirea mondială a târgumureșenilor.

Acum câte ceva și despre premianții Vâltorii Mureșene.
Concursul de bărbunc, o explozie de tropote și veselie, care a avut loc duminică și despre care ați putut citi ieri, a fost câștigat de Márton Csaba, de 22 de ani, din Sfântu Gheorghe, jud. Covasna. Pe locurile doi și trei s-au clasat doi mureșeni – Török Attila, 26 de ani, din Săbed, și Bugnár Zsolt, 23 de ani, din Tîrgu Mureș.
Concursul de Pălincă și Distilat, organizat în premieră în acest an, și-a premiat, tot duminică, câștigătorii, desemnați din rândul celor 30 de producători care au trimis peste 100 de mostre. Marele Câștigător, Pălinca Vâltorii 2016 a fost aleasă din cele 17 mostre medaliate cu aur, prin regustare (degustarea s-a făcut cu ochii legați). Marele câștigător al primei ediții a fost Ambrus Levente din Dealu, pentru o pălincă de pere Vilmos, iar titlul de Pălinca Vâltorii 2016 a fost oferit lui Mátyás József din Odorheiu Secuiesc pentru pălinca din afine. Juriul, format din membrii Ordinului Cavalerilor Pălincii din Transilvania, a acordat, în total, 17 medalii de aur, 27 medalii de argint și 21 medalii de bronz.
Detalii găsiți pe www.forgatag.ro, secțiunea în limba română, sau puteți vizita pagina de Facebook a Vâltorii Mureșene.

Ligia VORO