Home / Cultură / Preotul de pe Platoul „La Fâncel”, cel care a ridicat două biserici în 10 ani

Preotul de pe Platoul „La Fâncel”, cel care a ridicat două biserici în 10 ani

Distribuie

Liturghia din ultima zi a celei de-a XI-a ediții a Festivalului Văii Gurghiului a făcut ca micul lăcaș de pe Platoul „La Fâncel” să devină neîncăpător. După două zile în care vizitatorii, iubitori ai tradițiilor populare autentice, au vizitat casele alegorice amenajate de reprezentanții celor patru comune participante și a municipiului Reghin și s-au bucurat de un program artistic variat, de mâncarea tradițională, biserica de pe platoul „La Fâncel” a fost asaltată de credincioși. În acest lăcaș, Părintele Breja a oficiat și un prim botez, în data de 29 august 2011, cea nepotului deputatului Vasile Gliga, Vasile Horea. După slujba de „La Fâncel” am stat de vorbă cu Preotul Lucian Breja de la Biserica Ortodoxă din Dulcea, comuna Ibănești, care slujește și pentru vizitatorii festivalului, lăcaș construit în anul 2008. Biserica din Dulcea este o adevărată catedrală, dar nu este singura biserică ridicată de acesta. Mai multe aflăm chiar de la Sfinția sa.

 

1Reporter: Ce hram poartă biserica de pe acest platou?

Pr. Lucian Breja: Aș începe cu începuturile. În urmă cu zece ani, când a început festivalul, s-a construit mai întâi troița, aflată în fața bisericii. La sfințirea acesteia a participat ÎPS Andrei, pe atunci arhiepiscopul Alba Iuliei, actual Mitropolit al Clujului, iar prefect era Ciprian Dobre. Atunci s-a ajuns de comun acord că ar fi foarte bună o bisericuță aici. Eu aveam un dosar pentru o bisericuță de lemn, dar puțin mai în sus de acest loc. Aveam devizul și toate actele necesare, deci s-a schimbat doar locul. Așa a început construcția ei și în doi ani aceasta a fost sfințită. Acum festivalul are 11 ani, iar această biserică a fost pornită practic de la început, dar sfințită în 2010. Fiind în perioada sărbătorii Sfântului Prooroc Ilie, am decis s-o numim Sfântul Ilie Tesviteanul.

Rep.: Biserica a fost neîncăpătoare. Acest lucru se petrece doar cu ocazia festivalului?

Pr. L.B.: Aceasta este o ocazie specială, dar sunt enoriași care vin la slujbe și cu multe alte ocazii, cum este a doua zi de Paște. Acum avem și pensiune aici, iar oamenii vin cu diverse ocazii, la întâlniri de la absolvire și vin să-i mulțumească lui Dumnezeu, mai fac câte un parasatas pentru colegii care nu mai sunt. Mai avem și botezuri și alte evenimente religioase. Faptul că este neîncăpătoare nu poate decât să ne bucure. Orice păstor se bucură atunci când turma este mare, nu? Dacă nu ar veni lume, nu am veni la liturghie.

Rep.: În consecință, biserica este vizitată și cu alte ocazii.

Pr. L.B.: Biserica este deschisă oricând și oricui vrea s-o viziteze. Dacă eu nu sunt aici, are administratorul o cheie. Este totuși o biserică târnosită, avem aici moaște aduse de la Alba Iulia, iconostasul și mesele sunt sculptate de meșteri

Rep.: Vin oameni din alte zone. Cum apreciază aceștia obiceiurile locului?

Pr. L.B.: Când vezi oameni care vin și se închină, iau nafură, lucruri de care ți se umple inima de bucurie. Dacă îi vezi afară la mese, nu îți vine să crezi că unii intră apoi în biserică în pantaloni scurți, sau cum au venit la festival, dar se pun în genunchi, se închină și aprind o lumânare. O primă imagine te poate înșela, fiecare om are ceva în sufletul lui.

2Rep.: Care ar fi povestea bisericii din Dulcea, construită tot prin contribuția dumneavoastră?

Pr. L.B.: Aceasta este o întreagă istorie. Eu sunt deja la 43 de ani de preoție. În 73, când am început, m-am dus într-o biserică mică de lemn, cu gândul să facem una nouă. La acea vreme greu se aproba, dar am ridicat o biserică monument, care avea tălpile putrezite și acoperișul de tablă perforat de ploaie. Am refăcut-o din temelii, cu ajutorul oamenilor din zonă. Aceasta era într-o zonă minieră, aproape de Sărmășag, județul Sălaj, care dispunea de utilaje și materiale. Aceea am ridicat-o în cinci ani, până în 1995. Am ajuns apoi în anul 1999 aici și m-am dus la ÎPS Andrei pentru a cere sprijinul în privința construirii noii biserici. Gurile rele, să le spunem așa, au întrebat de ce este nevoie de un preot din alte locuri. Acesta le-a răspuns așa: „cine a reușit să facă o biserică, mai reușește să facă una”. Am dus pozele bisericii, cum arăta, acesta a zâmbit și m-a întrebat: „Ești sigur că vrei să rămâi, mai poți face o biserică din asta?”. Ne-am apucat în 2000 de construirea ei, iar în 2004 am târnosit-o. Am început de la minus 2 sau 3 metri, că era o baltă, și în patru ani am ridicat-o, cu multă trudă. Ne-am folosit de materialele practic aruncate după desființarea exploatărilor forestiere din zonă, iar oamenii au lucrat fără să trebuiască plătiți, cu 160 de oameni voluntari la lucru. În cei patru ani n-am avut practic anotimpuri. Se lucra iarna ce se putea înăuntru și afară atunci când permitea vremea. Cred că nicio firmă nu îți ridică așa o construcție în doar patru ani.

3Rep.: Ce vă mai propuneți pentru viitor?

Pr. L.B.: Acum, ce mai pot spune? Mă apropii de final, intru pe ultima sută de metri, așa încet, încet, mă apropii de linia de sosire. Ce îmi doresc și mă rog lui Dumnezeu este doar ca cei care vor veni după mine să continue ceea ce am început eu. Un lucru important este transparența, îndeosebi unde se lucrează cu bani. Nu cred că este puțin ca în zece ani să ridici două biserici și o casă parohială. Aceste lucruri s-au putut realiza doar așa, dar și cu sprijinul Consiliului Parohial și a celor cu care am lucrat, așa cum se spune, unu-i „Lepedeu și celălalt Darcău”. Acum mă apropii de pensionare și mă bucur de nepoții mei, mă mândresc uite aici și cu nepoata, care a câștigat o medalie la cros. Acum, fiecare cu medalia lui.


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

FOTO – Ziua Mondială a Apei, sărbătorită de Clubul Rotary Mureș la Școala Gimnazială „Friederich Schiller”

Distribuie Rotary Club Târgu Mureș  a organizat joi, 21 martie, începând cu ora 12:00, un …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.