Tibi Demeter, dresor canin. Un câine e pentru viață, nu doar de Crăciun

Tiberiu Demeter a iubit câinii dintotdeauna, în special rasa Doberman, despre care se spune că este un fel de ”Cadillac al câinilor”, având în vedere aspectul lor elegant, ce-ți lasă impresia de noblețe înnăscută. În urmă cu mulți ani și-a descoperit pasiunea pentru dresajul canin și a pornit în deslușirea tainelor acestei activități… cu stângul. Cu timpul însă, autodidact, citind, exersând zilnic cu câinele său, prin perseverență, a reușit să facă performanță.

Reporter: Ați avut vreodată un câine? Povestiți-mi despre el.

Tibi Demeter: Pasiunea mea pentru câini a început acum foarte mulți ani. Neavând frați și surori, de mic copil m-au atras câinii, dar stând la bloc nu mi se permitea să țin un unul. În cele din urmă, la vârsta de 11 ani am avut un metis de snautzer pitic. Nu mă pricepeam să dresez câinele și pentru că lătra în bloc și am primit foarte multe reclamații de la vecini, a trebuit să-l dăm. Nici așa nu m-am putut împotrivi pasiunii mele, motiv pentru care al doilea câine al meu, a fost de fapt o cățea salvată de pe stradă, plină de vaselină, bolnavă, slabă, dar mi-a plăcut la  prima vedere, pentru că semăna leit cu un pui de Doberman, rasa mea preferată. Am crescut împreună 11ani.

Rep: De cât timp practicați dresajul câinilor?

T.D: În anul 1997când a murit dobermanul meu, am jurat că în viața mea nu voi mai avea câine, despărțirea fiind foarte dureroasă. După 6săptămâni, trecând pe la piața de vechituri, am văzut un domn care vindea un pui de Doberman, o femelă de 4luni, fără urechile tăiate. Nu am putut rezista, am împrumutat bani și l-am cumpărat, deși nu avea „pedigree”. Câinele a crescut mare, dar neascultător. Îl plimbam pe malul Mureșului și se juca cu alți câini super dresați, iar dorința mea de a-l învăța și eu unele comenzi era tot mai mare, de la o zi la alta. Am fost invitat la școala de dresaj Kion, care se ținea lângă grajdurile liceului agro. Am umblat cam 10 luni fără nici un rezultat vizibil, toamna colegii mei au fost la examen la Brașov și toți l-au trecut cu brio. Anul următor, în primăvară s-a organizat și la Târgu Mureș un astfel de examen de lucru. Înainte cu o lună de zile, m-am apucat să exersez și eu, singur. Pe când mai era doar o săptămână până la desfășurarea examenului, i-am spus instructorului Csibi Karoly să mă înscrie și pe mine, dar mi-a spus că mă fac de râs și cheltui banii aiurea. Cuvintele lui m-au ambiționat. M-au ambiționat într-atât de mult, încât,  am luat locul 12, din 70 de caini. Din școala noastră de dresaj, din 9 câini am luat locul 1. Un examen BH absolvit dovedeşte calificarea de câine de companie şi reprezintă un atestat de dresaj elementar. Odată ce am trecut de acest examen, am prins gustul succesului.  Standardele internaţionale de examinare pentru câini includ examenele IPO 1 și IPO2,  cu trei probe, de urmă, de subordonare și probă de pază apărare. Am trecut și aceste două examene care, pentru un amator și un câine luat de la piața de vechituri, este o performanță.

Rep: Ce luați în calcul, prima oară când vedeți un câine?

T.D: Fără pasiune nu poţi reuşi nimic în viaţă. Când exersezi cu câinele se creează o legătură de invidiat, aș putea spune, care devine tot mai puternică și se dezvoltă. Cu dresajul câinilor, alții decât al meu,  am început mai târziu. Totdeauna caut punctul slab al câinelui și dacă îl găsesc, dresajul e o joacă, îmi plac câinii dificili, îmi plac provocările. Ca în orice domeniu este vorba de multă muncă. Trebuie să repeți, să repeți continuu și să urmărești îndeaproape evoluția, să  cultivi, practic evoluția câinelui, să începi de la ceva simplu și să tot construiești.

Rep: Unii oameni nu știu să-și aleagă câinele potrivit. Din dorința de a face o supriză copilului, spre exemplu, trec pe la mall, văd un cățel în vitrină și l-au luat, fără să se intereseze înainte, ce fel de personalitate are și cât de mare va crește. Din cauza aceasta apar foarte multe probleme. Ce sfaturi aveți pentru aceștia?

T.D: Câinii nu se cumpără de la magazine, ca pe niște mărfuri, pentru că acestea sunt ființe care implică responsabilitate. Omul modern cumpără tot, să se afle în pas cu moda. De accea ajung mulți câini în adăposturi sau în stradă. Animalul e pentru o viață, nu doar de Crăciun.

Rep: Există rase de câini care se dresează mai ușor și altele mai greu?

T.D: Da, există rase foarte dificile cu personalitate puternică, care de obicei își ascultă instinctul, spre exemplu un Malamut de Alaska sau un Husky Siberian: dacă simte că gheața nu ține, el nu trece, orice-ai face. Sunt, însă, și rase ușor dresabile și sunt și multe metode moderne, prietenoase, non-violente, cu care poți lucra.

Rep: Ce tehnică rapidă putem aplica unui puiuț, pentru ca acesta să nu-și mai facă nevoile în casă?

T.D: Puiul de câine doarme mult, se joacă, mănâncă și cam atât. Când se trezește își face automat nevoile, nu putem evita „chemarea naturii” iar dacă nu acordăm atenție dresajului legat de eliminare, animalul nostru de companie își va face nevoile oriunde.  Dacă îl punem imediat la trezire în locul unde vrem să-l obișnuim, odată ce va crește, numai acolo va face. Dacă scapă pe covor, va simți mirosul și în continuare va face pe covor. În general, orice comandă am încerca să învățăm un cățel, cheia este comunicarea între stăpân și câine.

Rep: Noul trend de lese flexibile care se pot întinde până la 5 metri sunt o alegere bună sau nu?

T.D: Lesele lungi de 5 msau10 metri sunt practice, nefolositoare, pentru că le poți controla așa cum ți-ai dori. Nu poți opri un câine care atacă pe cineva de la 5-10 m, de exemplu. Lesa trebuie să fie prelungirea brațului stăpânului, care să-i ofere control total asupra câinelui, sprijin moral, protecție.

Rep: Se spune că un câine împrumută din caracterul stăpânului și încet-încet începe să semene cu el. Este adevărat sau un mit?

T.D: Da, câinii își copiază stăpânii, și tocmai de aceea sunt foarte agreați, sunt parteneri de nădejde pentru persoanele singure, ideali și ieftin de întreținut material. Foarte mult contează stilul de viață al stăpânului, vârsta, forța fizică, psihică să se potrivească cu rasa aleasă. Până ajung la maturitate, cățeii au foarte multă energie și o mare nevoie de mișcare în aer liber. Orice stăpân de animal de companie știe cât de multă dragoste și energie pozitivă are acesta de oferit. În general, câinii mai îndrăgiți, pentru că sunt foarte sociabili, puternic atașați de stăpânii lor și devotați. Sunt o armă eficace împotriva stresului, iar marele avantaj este socializarea. Un cățel te scoate în lume, cunoști multă lume și îți faci prieteni noi. Reali, nu virtuali, așa cum tinde omul zilelor noastre.