Căscatul unei ghete

Schimb la repezeală niște rochii, vâslesc în câteva perechi de pantofi de-a lungul camerei și nu-mi este pe plac nici unul, împrăștii pufuri de parfum în aer și trec prin ploaia de stropi, îmbrăcată, prin piruete realizate cu precizia unei balerine pensionară, cu articulațiile și musculatura praf. Mă privesc lung în oglindă exersând privirea cu care îmi încep ziua, acea privire sigură pe ea, ca de funcționar al băncii, care spune “hai să-l ating pe fraier la punctul sensibil, acolo unde are o frustrare, un vis, o aspirație și să-l fac să cumpere acum, prin orice mijloc, indiferent de consecințele pentru el”.

Ies grăbită în stradă și ceața de afară îmi pleoștește coafura, un adevărat coșmar pentru femei!, mă împiedic de-o bordură și-mi sare lanțul auriu care-mi susține geanta din piele naturală Joviality DarkBlue, văd tot mai greu drumul spre centrul orașului, străzile mi se par tot mai răsucite şi întortocheate, iar lumina e slabă şi-mi umple doar golurile dintre paşi, și-atât…

Un câine se ia după mine, îi simt trufa umedă ce-mi atinge piciorul şi-mi suflă în gleznă disperarea, privirea îi ţopăie pe mine şi-mi cerşeşte atenţie dând din coadă repede, ca şi cum cineva l-ar fi tras cu o cheiţă de la spate. Scotocesc prin geantă prin toată grămada de farafastâcuri muiereşti, de care nu mă despart niciodată şi al căror număr nu pot să-l apreciez, şi găsesc un biscuite, îl arunc şi îl prinde din zbor, aşa cum face un ipohondru ce-şi aruncă pe gâtlej pastila şi e foarte mulţumit, nu cere mai mult, o şterge pe loc, de frică să nu i-o ceri înapoi. Îl urmăresc cu privirea, să văd unde se îndreaptă. Și-abia atunci l-am văzut: băiatul care-l însoțea, în jur de 6 ani, cu obrajii întunecați, de parcă nu sânge circula prin ei, ci plumb topit, un copil fără copilărie care umblă la cerșit, îmbrăcat într-o haină mult prea subțire pentru vremea de afară, ruptă la subraț, cu jumătăți de creioane colorate dosite într-un buzunar, probabil primite de la un trecător mărinimos. Ghetele cu tălpi descusute  se căscau în urma lui, lasându-i la vedere călcâiele murdare, la fiecare pas. Mă uit la cei doi, cum merg de-alungul străzii, băgați unul în celălalt ca să-și țină de frig, și mâinile îmi înțepenesc învinețindu-se, modul meu de a mă goli de elan, de a realiza deșertăciunea.

În ţara noastră, doi copii sunt, în medie, victime ale unei forme de abuz în fiecare oră. Potrivit datelor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţii, doar în primele şase luni ale anului trecut, au fost înregistrate 6.736 astfel de cazuri, dintre care 1.555 s-au soluţionat prin integrarea copiilor în sistemul de plasament de stat sau privat. Numărul este în creştere de la an la an.

Ziua Internațională de Prevenire a Abuzului asupra Copilului se marchează, în fiecare an, la 19 noiembrie, pentru a face cunoscută această problemă la nivel mondial, abuzul asupra copiilor fiind, din păcate, și astăzi o temă tabu în foarte multe comunități.