Alexandru Porțeanu, despre memoria Trianonului în preajma Centenarului Marii Uniri

„În preajma Centenarului Marii Uniri. Considerații asupra fazelor istorice ale memoriei Trianonului” a fost prima lucrare prezentată în plenul conferinței „Istorie, societate, cultură, identități” și a fost susținută de Alexandru Porțeanu, preşedinte al Asociaţiei Foştilor Refugiaţi (AFOR 1940-1947).

Evenimentul istoric dincolo de „sărbătorirea solemnă”

Prof. univ. dr. Alexandru Porțeanu a făcut o trecere în revistă a felului în care s-au reflectat de-a lungul timpului „amintirea, interesele, discuțiile, controversele asupra Trianonului”. „Apropierea Centenarului Marii Uniri a românilor ne atrage atenția asupra faptului că acest eveniment istoric nu se reduce la sărbătorirea solemnă a zilei de 1 Decembrie. Acesta a fost precedat de evenimente importante”, consideră Alexandru Porțeanu. Acesta a enumerat o serie de evenimente care s-au întâmplat înaintea datei de 1 Decembrie 2018. „Cele trei tratate de pace fundamentale cu care s-a încheiat Primul Război Mondial, cel cu Germania, de la Versailles din 28 iunie 1919, a fost desigur cel mai important; cel cu Austria a marcat sfâșitul Imperiului și trimful naționalităților, iar cel cu Ungaria, semnat la 4 iunie 1920 la Trianon (…) a avut cele mai iportante consecințe privitoare la statele și popoarele din Europa Centrală și Sud-Estică. Și, cel mai probabil la Centenarul apropiat, unele dintre acestea vor fi reiterate. Trianonul a fost unul dintre actele politice cele mai grav resimțit de întreaga națiune maghiară”, ne-a spus Alexandru Porțeanu.

„Nimeni nu poate să interzică dreptul la durere al unui popor”

„Șocul inițial (…) nu putea fi decât dureros, chiar acut. El trebuie recunoscut, acceptat și respectat ca atare cu luciditate onestă până la admiterea conceptului, lansat de primul președinte al Ungariei după comunism, Árpád Göncz, dreptului la durere al unui popor. Nimeni nu poate să interzică dreptul la durere al unui popor”, a mai spus Porțeanu, considerând că în România acest șoc a fost resimțit chiar în mod deosebit. „Această temă nu a fost încă abordată la noi. Am studiul în pregătire. După 90, când am putut să vorbim mai sincer cu colegii noștri maghiari la comisia mixtă ne-au adus această mică obiecție, că românii n-au înțeles durerea reală, care trebuie respectată. Și noi am fost înclinați să credem că e ceva adevăr”, a adăugat acesta. „Este momentul să abordăm și asemenea aspecte mai sensibile”, a subliniat Porțeanu.

Cele patru faze istorice ale memoriei Trainonului

Apoi, acesta vorbit despre faptul că deși, din punctul lui de vedere, șocul inițial ar fi trebuit să se atenueze, problematica Tratatului de la Trianon a devenit un vârf de lance al aproape tuturor mișcărilor politice maghiare. „Privite din perspectiva istorică de aproape un secol, aceste desfășurări nu au fost uniforme sau liniare. Evoluția lor putând fi înțeleasă mai nuanțat prin deschifrarea fazelor istorice ale memoriei Trianonului. Sunt patru faze: 1920-1938, 1938-1945, 1945- , sau mai bine zis 1947-1989, și 1989 – azi”, a afirmat Alexandru Porțeanu. Apoi a vorbit pe scurt despre fiecare dintre fazele delimitate anterior.

Perioada contemporană

„Ce de-a patra perioadă. Se situează în mijlocul unor reconfigurări politice globale încă insuficient conștientizate. Într-o primă fază a epocii postcomuniste s-a produs un reviriment accentuat, firesc, al memoriei Trianonului în Ungaria”, a spus Porțeanu. „S-a pus un accent crescând pe preocuparea privind minoritățile maghiare din afara Ungariei, în special pe cea din România. S-au publicat o serie de lucrări istorice, colecții de documente – lucruri noi nu prea s-au spus, mai ales materiale de publicistică, unele tendențioase. Dar s-a depășit faza obiectivă de readucere aminte a memoriei Trianonului, prin exprimări explicit revizioniste, de revendicări teritoriale, care încalcă legile, incită la tensiuni interne și externe ce pot afecta situația generală a zonei, ziua de 4 iunie a fost declarată oficial ca Ziua Unități Naționale Maghiare. Din păcate, un rol negativ în acest peisaj îl constitue orientarea sistematică a educării noilor generații ale tineretului maghiar în spiritul conflictelor naționale, până la contestarea frontierelor”, consideră Alexandru Porțeanu.

Despre relațiile statale româno-maghiare, după 1989

„Realațiile statate româno-maghiare sunt bune sau în unele privințe chiar mult mai mult decât atât. Niciun guvern ungar nu și-a putut sau nu-și poate asuma răspunderea unui conflict”, a spus Porțeanu. „Iar opinia publică, din Ungaria și de aici, este în bună parte realist edificată asupra acestor lucruri și orientată înspre prezent și viitor. Este însă o realitate faptul că politizarea excesivă duce la derapaje”, a adăugat acesta. Referitor la evoluția geopolitică recentă Porțeanu consideră aceasta duce la disensiuni despre care consideră că sunt provocate „pentru a fi folosite în scopuri politicianiste”. „În politica externă a Ungariei se observă o poziție divergentă față de a Uniunii Europene, orientată spre Rusia, dar nu în direcția primordial revizionistă. Fapt este că în ansamblul relațiilor internaționale sunt mișcări, regrupări continue. Unele dintre acestea pot aluneca pe câte o pantă problematică, de exemplu, terorismul, migrațiile, dar în ansamblu se îngustează tot mai mult terenul revizionismului ungar”, a mai spus Alexandru Porțeanu.

Înainte de a-și prezenta concluzia, acesta a afirmat că „drepturile minorităților etnice din România se situează la standardele cele mai reprezentative pe plan internațional” și considerând că acest aspect este „unanim recunoscut”. „Problemele curente nu pot afecta semnificativ relațiile dintre cele două țări. Este de neconceput un conflict politic teritorial, care să distrugă tot ceea ce s-a construit de durată între cele două țări și popoare. Un factor care favorizează derapajele este și ignoranța destul de răspândită asupra cunoașterii Trianonului”, a mai adăugat Porțeanu. „Incultura istorică, marile lacune din învățământ, nu numai din România și Ungaria, aduc, din păcate, derapaje. În concluzie, putem afirma că asupra Trianonului au fost experimentate toate variantele, posibilitățile, ipotezele, mai mult sau mai puțin plauzibile, până la cele mai îndepărtate de realitate de către toți actorii”, a spus Alexandru Porțeanu.

„A sosit timpul bilanțului general și centenarul apropiat este momentul cel mai potrivit și trebuie să susținem acest lucru”, consideră Porțeanu. În final acesta a subliniat necesitatea „unei viziuni de secolul 21”, „Trianonul înșuși ne oferă soluția cea mai veridică și anume aceea de a fi considerat un capitol valoros de cultură istorică. Într-o masă în care predomină întunericul, haosul și incultura, cultura istorică se înțelege ca o probă de conștiință, de meditație și de acțiune în perspectiva creatoare a lumii de azi și de mâine”, a încheiat Alexandru Porțeanu.