Home / Cultură / Teodora Enache : ”Doina noastră este o poartă către spații spirituale. Acolo l-am întâlnit pe Bartók”

Teodora Enache : ”Doina noastră este o poartă către spații spirituale. Acolo l-am întâlnit pe Bartók”

Distribuie

Când vorbim despre Béla Bartók inevitabil apare și laitmotivul izvorului curat ca sursă de inspirație al unuia dintre cei mai cunoscuți compozitori maghiari. Bartók nu și-a uitat niciodată rădăcinile, și în opusurile compuse în America, în ultima sa perioadă de creație, mai mereu iese la suprafață izvorul curat, sonoritatea și ritmica muzicii populare maghiare, ”contaminat” cu ritmuri provenite din muzica ”lumii noi”, pe care muzicienii de jazz imediat le recunosc ca pe ale lor. site_cover_teodoraÎn acest context, organizatorii Festivalului Alter-Native, sub egida Anului Bartók aduc pe scena festivalului sâmbătă, 5 noiembrie, ora 18:00 la Sala Mare a Palatului Culturii recitalul ” Bartók și jazzul”, protagoniști fiind solista Teodora Enache, alături de doi tineri pianiști din Ungaria : Fejes Krisztina și Káel Norbert. Născută la Onești pe 30 septembrie 1967,  Teodora Enache este licențiată în matematică la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A urmat cursuri de canto cu profesorul Dan Priscornic și studii de canto, improvizație și armonie cu Johnny Răducanu și Edmond Deda, dar și cursurile ‘Rhythm And Bongos’ cu Maurice de Martin. Debutul ei are loc în anul 1993, odată cu Festivalul de Jazz de la Sibiu, încununat cu premiul pentru debut. Dar mai bine să o lăsăm pe Teodora Enache să ne povestească mai multe despre activitatea ei precum și de momentul ”Bartók și jazzul” de sâmbătă seara pe scena Alter-Native 24.

Reporter : Cum a început povestea ta muzicală ?

Teodora Enache : Eram elevă la Onești și adoram matematica. Învățam și îmi doream să ajung profesoară de matematică, ceea ce am și reusit. Aveam o chitară, îmi compuneam cântece, texte, practic muzica și chitara mă însoțeau în fiecare moment al vieții, când eram singură, când eram tristă, când eram fericită. Cântam pe atunci în duet cu prietena mea cea mai buna Simona, care avea o voce mult mai frumoasă ca a mea. La un moment dat ea nu a mai dorit să cânte și am rămas singură, cu o chitară.

Rep.: De la matematică la canto. Cum a fost această trecere ?

Teodora Enache : Nu sunt singurul caz în lume. Foarte mulți muzicieni au plecat de la matematică. De fapt, există niște chei ascunse, nişte legături foarte puternice între matematică și muzică, pe care abia acum le studiez  și sunt fascinată. Eram studentă în ultimul an de facultate și ca toate miracolele, s-a întâmplat că m-am întâlnit pentru prima oară cu jazz-ul. Am rămas fascinată, fără cuvinte. Din acea zi s-a produs pactul :.voi cânta jazz. Ca toate miracolele, s-a întâmplat foarte repede, știi că așa trebuie să fie. Am știut și am ales. Așa am primit repartiție la București și am început această călătorie în lumea sunetelor.

Rep.: Johnny Răducanu, Edmond Deda și Maurice de Martin. Câtă bogăție spirituală ți-au adus acești oameni ?

Teodora Enache: Bogăție spirituală e mult spus. Nu eram pe atunci pregătită să primesc multe bogății spirituale, căci atentia mea era strict centrată pe faptul că vreau să cânt și să improvizez. Știi cum e ,ai grija ce îți dorești,…că se va și întâmpla. Am învățat de la fiecare câte puțin, deoarece timpul a fost foarte scurt. Cu Johnny Răducanu în schimb da, mi-a fost mentor, el m-a inițiat în tainele jazz-ului. Cu el am petrecut mult timp, am fost solista grupului Johnny Răducanu and friends timp de 10 ani. O viață, o viață dedicată jazzului.

Rep.: A venit anul 1993 cu premiul de debut  la Festivalul de Jazz de la Sibiu. Cât a cântărit acest premiu în evoluția ta ulterioară ca artist ?

Teodora Enache: Acest premiu a venit ca să nu cumva să cedez și să renunț. Începutul, o știe toată lumea e foarte dificil. Aici ai ocazia să-ți formezi sânge ”de campion”, vin multe cu care trebuie să te obișnuiești. Viața de artist e foarte grea, peste tot în lume. Trebuie să ai o forță colosală ca să reziști și să îți poți desfășura viziunea. Să te poți impune ca și viziune e treabă grea care cere timp. Cere răbdare, cere dăruire, cere TOT. Acest premiu a venit ca o mare încurajare în ceea ce mă privește, ca un mesaj de ”bun venit în jungla jazzului’’.

Rep.: Care au fost momentele importante ale carierei tale muzicale după debutul din 1993 ?

page3_blog_entry157_1Teodora Enache: Momente importante au fost foarte multe. În primul rând întâlnirea cu Ahmet Ertegun, fondatorul casei de discuri Atlantic Records, care mi-a devenit un al doilea mentor în USA. Datorită lui cânt astăzi cu Stanley Jordan. El ne-a ales și ne-a găsit, ne-a trimis la Montreux și apoi a părăsit acest plan fizic. Apoi faptul că am primit acel The International Visitor Leadership Program susținut de guvernul american, devenind astfel, un ambasador al Doinei în Statele Unite. benny-rietveld-santanaÎntâlnirea cu Benny Rietveld a fost un alt mare moment din cariera mea. Benny este directorul artistic și bassistul lui Santana de 12 ani, fost bassist a lui Miles Davis câțiva ani, cu care am un proiect fantastic numit ”Transfiguration” în care Benny mi-a preluat viziunea asupra muzicii, a devenit un fel de ‘’translator’’ al viziunii mele, cum îi place să spună. El a făcut toate aranjamentele pieselor pe care le-am scris, le-am gândit și le-am visat. De asemenea întâlnirea cu ”fratele meu” din Bulgaria, Theodosii Spassov, cu care am acest proiect intitulat ”Incantații în Bela Bartók”. Să nu uit de întâlnirea cu Kenny Werner, un alt moment extraordinar al carierei mele. Sunt foarte multe momente importante, mi-ar trebui o zi întreagă să povestesc despre ele.

Rep.: Ajungem la Târgu-Mureș, unde vei concerta în cadrul Festivalului Alter-Native. Ce amintiri te leagă de Târgu-Mureș ?

Teodora Enache : Am cântat o singură dată la Târgu- Mureş cu Johnny Răducanu. Dragul de el, și acum îmi amintesc de un public cald care a răspuns adorabil concertului nostru. Tot legat de Târgu-Mureș, amintesc aici de  de Sarosi Peter, pianistul meu favorit din România, un artist excepțional originar din Târgu-Mureș.

Rep.: Aduci un proiect inedit, Bartok transpus pe muzică de jazz. De unde această pasiune pentru muzica acestui mare compozitor ?

1_69_file_386_1000_editTeodora Enache: Da, aici este o poveste lungă. În timpul turneului meu cu Stanley Jordan, am pregătit ”Dansurile populare româneşti” de Bartók împreună pentru prima dată. Rezultatul a fost unul fantastic, dialogul între vocea mea, Doina care mă leagă de Bartók și chitara senzaționala a lui Stanley a fost unul foarte inspirat. După ceva timp l-am invitat să facă parte din acest proiect pe renumitul muzician bulgar Theodosii Spassov, alături de care am și înregistrat discul ”Incantații în Bela Bartók”. Bartók a fost nu numai un mare compozitor, a fost  și un mare culegător de folclor. El a intuit forța imensă care stă în acest popor și în această muzică românească. Pentru mine, Doina noastră este o poartă către spații spirituale. Acolo l-am întâlnit pe Bartók.

Rep.: Ai alături doi muzicieni din Ungaria. Ce ne poți spune despre ei ?

Teodora Enache: Este vorba de pianista Fejes Krisztina care este deținătoare a multor premii internaționale pentru interpretarea muzicii lui Bartók, și Káel Norbert, un muzician de jazz extraordinar cu care m-am înțeles perfect încă de la prima repetiție. ” Bartók și jazzul” este un program inedit și viu. Este a treia variantă de interpretare a ”Dansurilor Românesti” în ceea ce mă privește, după Stanley și Theodosii, și cred că nu și ultima.

Rep.: O invitație pentru public să vină la o seară specială pe muzica lui Bartók Bela.

Teodora Enache: O pianistă din USA, care a fost la un concert în care interpretam Bartók pe ritmuri de jazz, a venit după concert și mi-a zis: ”Acum am înțeles ce l-a inspirat pe Bartók. Acum se pare că îl cunosc mai bine, și l-am iubit atâția ani, fără să știu aceste amănunte. În seara asta le-am descoperit”. Sună ca o invitație ?


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Dotări noi pentru școala din Acățari

Distribuie Conducerea Primăriei Comunei Acățari a atribuit, în data de 18 martie 2024, societății Dac …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.