Home / Editorial / Eu cu cine votez? Am două voturi și 11 candidați

Eu cu cine votez? Am două voturi și 11 candidați

Ion Luca Caragiale a pus pe buzele unui cetățean turmentat întrebarea: “Eu cu cine votez?”, pe care noi o reînviem la fiecare scrutin. Recunosc mi-am făcut un bine neuronal și nu am urmărit aproape deloc campania, în afară de niște scandaluri în sănătate și de postările de pe FB, despre unii și despre alții, pro și contra, cum îi șade bine românului care nu construiește nimic, ci doar distruge și și-ar face în campanie una cu pământul orice adversar electoral care nu gândește ca el. E valabil de la extrema dreaptă la cea stângă, bine, dacă în România am putea vorbi de ideologii sau dacă am vorbi măcar despre oameni. În fine devin și eu extremistă din asta plângăcioasă și nu asta e ideea. 

Eu mă aflu înainte cu vreo două zile și jumătate înainte de vot în fața unei dileme pozitive, deoarece nu doar că nu știu cu cine să votez, ci am prea mulți oameni cu care aș vota, dar am doar două voturi. Unul pentru Senat și unul pentru Camera Deputaților.
La Senat, pe lista mea scurtă, sunt Raul Alin Boroș, Ion Claudiu Puiac, Nicolae Dragoș Ploeșteanu, Aurel Horea Soporan, Novák Csaba-Zoltán și Andreia Ligia Moraru.
Raul Alin Boroș, de la ALDE, e consătean de-al meu, însă îl știu de prin facultate. De atunci s-a maturizat, e mai aplecat spre a face și mai aplicat. În plus, ar fi un vot pentru comunitatea mea în care datorită împrejurărilor am ajuns să trăiesc. Chiar dacă ne-am contrat, mi-a răspuns decent, ceea ce am apreciat și apreciez. De sărit calul, toți putem, mai greu e să ne înfrânăm. Deși îi era bine unde era, a ales să plece nemulțumit că promisiunile electorale nu erau respectate.
De Ion Claudiu Puiac, PMP, mă leagă câțiva arbori sădiți pe dealul de la Isla, care rămâne și unul dintre cele mai amuzante momente pățițe cu o persoană publică. Și eu eram cea pățită. Mă apucă râsul de fiecare dată când îmi amintesc și când mă întâlnesc cu managerul SCJU. A fost punctul din care l-am privit mai îndeaproape profesional și uman și am realizat că avem multe prejudecăți și judecăți față de un om fără să îl cunoaștem îndeajuns.
Nicolae Dragoş Ploeșteanu, PRU, mi-a fost profesor și la prima și la a doua facultate. Unul dintre cei mai buni și mai serioși. Printre puținii oameni pe care nu îi suspectez de patriotism de fațadă, știind și câte ceva din trecutul său în structurile MAI. Pe Nicolae Ploeșteanu îl mai admir pentru dragul de studenți, pentru timpul său liber dedicat acestora, poate uneori în detrimentul familiei, pentru a-i pregăti pentru concursuri, examene etc. Le știu din poveștile apropiaților săi pentru că noi am păstrat întotdeauna o distanță profesională unul față de celălalt.
Pe Horea Soporan, PSD, în cercurile prin care mă învârt eu îl preceda, pe vremuri, faima. Lucrase într-o grămadă de campanii electorale, consultant fiind, și mulți îmi spuneau de priceperea sa în ale politicii și de realismul său. Azi când mă întâlnesc cu Horea Soporan întâmplător, găurim asfaltul, figurat vorbind, pentru că e o persoană cu care îmi place să povestesc, chiar dacă uneori m-a descurajat. De ce îmi place? Pentru că are o minte limpede și echilibrată, discută fără încrâncenare. Nu vede mai mult decât este, deși e un pozitiv.
Pe Novák Csaba-Zoltán, UDMR, l-am cunoscut întâi din articolele publicate în revista supliment a Zi de Zi – Eroii luptei anticomuniste. Apoi am ajuns să colaborăm la un articol dedicat Revoluției din 21-22 Decembrie 1989 din Tîrgu Mureș ajutându-mă cu documentația. Un istoric diplomat și, iarăși revin la acest cuvânt, echilibrat, de aceea mi se pare că nu i se potrivesc anumite poziții războinice.
Pe ultima, dar nu cea din urmă, Andreia Ligia Moraru, USR, o știu de pe vremea când redebutam în presă și era director la Fundația Alpha Transilvană. Una dintre organizațiile neguvernamentale serioase. O consideram și atunci, o consider și astăzi. De atunci atât de multe proiecte sociale și inițiative a avut Andreia Moraru, încât mi-ar lua ceva vreme să le enumăr. O persoană extrem de serioasă, muncitoare și dedicată. În plus ar fi tot un vot pentru comunitatea din Sâncraiu de Mureș.
La Camera Deputaților, lista e mai scurtă decât la Senat. Alegerile mele sunt Cristina Mara Togănel, Florin Sergiu Aștelean, Florin Corneliu Buicu, Vass Levente și Lavinia Corina Abu Amra.
Pe Mara Togănel, PNL, o știu de vreo 20 de ani, de când politica în România era, ca mass-media, în perioada sa de primăvară, iar ceea ce îmi place cel mai mult la ea e capacitatea de muncă, de organizare și mobilizare. La Mara Togănel intuiesc, de asemenea, un car de loialitate.
Pe Florin Sergiu Aștelean, PRU, îl știu de mulți ani și pot să spun că am încredere în el că nu mă înjunghie pe la spate. Poate nu îi îndrăgesc eu toate convingerile sale, însă Sergiu Aștelean chiar crede în România și în valorile sale naționale, ceea ce e de admirat. E o persoană muncitoare și luptătoare, iar, când are un plan, îl duce la bun sfârșit.
De Florin Corneliu Buicu, PSD, mă leagă o campanie electorală în 2012, care nu a fost ușoară și nici simplă, dar, atunci am descoperit dincolo de persoana publică pe care o știam, un om rezistent la stres, pozitiv, serios și cu o capacitate de muncă fantastică. La Florin Buicu îmi place un alt lucru: nu i s-a urcat deputăția la cap și nu a uitat de unde a plecat, răspunde rapid la solicitări și e o enciclopedie de informații medicale și de povești.
Cu Vass Levente, UDMR, pot să stau la povești din zona medicală mult și bine, când se mai oprește din iureș, pentru că e ceea ce numesc eu o persoană foarte ocupată. L-am cunoscut mai bine lucrând la proiectul “Maratonul de lectură” pe care a avut ideea de a-l organiza și în limba română, pentru a afla și noi, românii, despre literatura maghiară, pentru a aminti de un singur obiectiv. Vass Levente e un om al proiectelor care rămân în oraș și pe care le vedem în oraș.
Cu Lavinia Corina Abu Amra, USR, am câștigat un premiu doi într-un proiect al Fundației pentru Pluralism și ALMA-RO destinat administațiilor publice locale. Se numea – „Din civism. Spune ce te doare” – și urmărea o mai bună informare a cetățenilor, mai ales din zonele rurale. Îmi pare rău și azi că nu l-am pus în aplicare. De-a lungul anilor ne-am mai gândit noi la câteva proiecte faine. Poate, cândva, mai încolo le vom realiza. Lavinia Abu Amra e o foarte bună comunicatoare, cu darul povestirii, muncitoare, cu inițiativă și cu un râs molipsitor.
Dacă vă întrebați cum încap în același loc toți acești oameni, unul de la USR cu unul de la PSD, PNL sau ALDE, unul de la PRU cu unul de la UDMR, uite că se poate când cineva le vede părțile bune și nu le caută cu tot dinadinsul defectele.
Probabil că vă par tare indecisă, ce o fi asta să nu îmbrățișezi o doctrină clară și, implicit, un partid anume, dar uite că se poate. Eu îmbrățișez oameni și fiecare dintre cei amintiți cred că pot să ne ducă proiectele noastre de legi în Parlament. Și multe sunt de schimbat.
Eu când o să merg la vot, o să am în față imaginile acestor oameni, de-ai mei, de acasă, și o să îmi fie foarte, foarte greu să aleg, pentru că, în opinia mea, fiecare luat individual poate să facă bine pentru județul meu.
Iar dvs., candidaților, sper să nu vă fie rușine a sta unii cu alții în acest material, pe mine prea puțin mă interesează siglele sub care candidați și liderii pe care îi reprezentați.
Ligia VORO

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regurile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Zilele Municipiului Târnăveni, sub semnul recunoașterii valorilor locale

Ediția 2017 a Zilelor municipiului Târnăveni debutează vineri, 18 august, la ora 15.30, cu inaugurarea …