Cosmina Price, despre talentul și dragul de a scrie

25 decembrie 2016

Elevă în clasa a XII-a A la Colegiul Național ”Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu-Mureş, Cosmina Price a demonstrat că profilul real de matematică-informatică este într-adevăr compatibil cu pasiunea pentru literatură. Ambiția și dorința de a acumula cât mai multe cunoștințe au dus la multe performanțe atinse în domeniu, dovezi că munca făcută cu entuziasm are cele mai bune rezultate. Mai multe gânduri despre parcursul ei ne va împărtăși chiar ea, sub forma unui interviu.

Reporter: Cum ai descoperit pasiunea pentru literatură și care crezi că au fost principalii factori care au dezvoltat-o?

Cosmina Price: Trebuie să privesc în urmă cu doar câțiva ani ca să surprind momentul în care pasiunea mea pentru literatură a început a se închega, sau, poate mai bine zis, momentele care mi-au determinat această înclinație. Eram așadar în clasa a IX-a pusă față în față cu un mediu complet diferit comparativ cu ceea ce trăisem până la momentul respectiv. Dificultățile cu care am început să mă confrunt cereau un refugiu în care să-și asigure un timp de remediere, iar spațiul cuvintelor avea să-și intre curând în acest rol. Inițial am luat contact cu persoane acaparate de lectură, apoi profesorul de la clasă de atunci, domnul Bogdan Rațiu, și-a făcut din ce în ce mai vizibilă amprenta în determinarea tinerelor suflete de a îndrăgi literatura. Întâmpinat mai întâi ca un fior al complexării, căci lacunele experienței mele de lector se resimțeau mai puternic ca niciodată, pasiunea prinde rădăcini printr-o încercare de integrare în rândul cititorilor de vârsta mea, practic prin dorința de a fi “la zi” inclusiv cu lecturile copilariei cărora nu le acordasem niciodată o șansă. De aici începe totul: găsesc un sprijin adevărat în domnul Rațiu care îmi sesizează deschiderea și ajung să devin olimpică națională la limba română cu premiu special în același an.

Rep.: Spune-ne despre realizările în acest domeniu care te fac cea mai mândră.

C.P.: Pentru mult timp manifestarea mea literară a fost mai mult în stadiu de idee în sensul în care participam ocazional la câte un concurs. Cel mai mult am activat deci în ultimul an alături de doamna profesoară Raluca Marian care a făcut posibilă întruparea și direcționarea ascendetă a acelei idei și căreia îi sunt foarte recunoscătoare. Am participat în fiecare an de liceu la olimpiada organizată pe plan județean, însă numeroase și cu o finalitate mai fericită au fost concursurile care au vizat paliere diverse începand de la poezie până la literatură science-fiction, fantasy: la ediția a XI-a a Concursului Național de creație literară “Ion Creangă”, Brăila premiul I la secțiunea interpretare critică, Concursul Național cu participare internațională de literatură și matematică “Ion Barbu-Dan Barbilian” ediția XXI, Călărași, mențiune, Festivalul Național de creație și interpretare “Ana Blandiana” ediția a IV-a, Brăila, mențiune, Concursul literar “Metaforme ale literaturii de anticipație” în cadrul Colocviului Național “Lumi reale, lumi virtuale: in memoriam Dan Merișca”, Iași, premiul III, iar recent am reprezentat orașul la finala Concursului Național de lectură “Mircea Nedelciu” din cadrul târgului de carte “Gaudeamus”, București organizat de Radio România cu care am avut o colaborare foarte bună.

Rep.: Cum crezi că ar putea fi încurajată apropierea adolescenților de universul cărților în societatea actuală?

C.P.: Remarc tot mai des că literatura e înțeleasă foarte greșit în rândul adolescenților și nu fac trimiteri la capacități de interpretare. M-aș bucura dacă s-ar ajunge în zona aceea, însă pragul care necesită să fie trecut e undeva mult mai la începutul înțelegerii a ceea ce literatura reprezintă. În calitate de copil care găsea lectura o activitate plictisitoare și fără pic de tâlc, susțin desființarea modului de gândire prin prisma căruia “româna” suportată doar din cauza existenței bacalaureatului nu este nimic altceva decât o serie de comentarii odioase și greu de asimilat. Dacă s-ar depăși stadiul conform căruia literatura dobândește în ochii liceenilor o oarecare invariabilitate și e percepută ca fiind rigidă, poate chiar greu de pliat pe convingeri personale – dacă acestea există – s-ar deschide o poartă către înțelegeri noi. Scopul principal e pășirea în afara indiferenței. Literatura înseamnă libertate, înseamnă conexiune culturală. E un sentimemt splendid să descoperi modalități de interpretare, legături și idei corespondente în opere variate. E ca și cum ai descifra lumea treptat în piese de puzzle pe care ți le poți însuși. Oricine poate ajunge aici dacă e dornic să-și extindă ariile de percepție, până la urmă să beneficieze de adevărata funcție a cuvântului, și anume poziția sa drept ghid de explorare de realități. Vreau să închei cu explicația lui Mircea Cărtărescu privitoare la actul de cultură descoperit ca noutate ivită din propria noastră persoană. Cu alte cuvinte, 1. puneți mâna pe o carte, 2. lăsați indiferența și scepticismul deoparte, 3. simțiți și vă bucurați.

Rep.: Dorești să urmezi studii de specialitate și să profesezi în domeniu?

C.P.: Spun un “da” tremurat pentru că nu cunosc și îmi pare greu de imaginat o focalizare completă asupra literaturii. Pe perioada studiilor liceale, urmând un profil real, am tratat literele ca pe un hobby și le-am făcut loc în timpul meu liber de care nu beneficiam din plin. Sunt oricum fană a spontaneității și consider că timpul încă are răbdare cu mine și deciziile privitoare la viitorul meu. Nu încape însă în discuție o posibilă renunțare. Sunt mai mult decât convinsă că domeniul îmi va descrie în continuare o bună parte a existenței.