Share
Home / Editorial / Cine m-a făcut om mare?!

Cine m-a făcut om mare?!

Există o butadă care circulă in spațiul public american și inserată în literatura de specialitate din România, potrivit căreia, în prima săptămână după alegeri un congresman american, aflat în sala Congresului, stând lejer în fotoliu și netulburat de nimeni, se întreabă cum a ajuns el în această poziție?

Satisfăcându-și curiozitatea lăuntrică, prin argumente reactivate din subconștient, aceeași întrebare (de data asta retorică) și-o pune și față de ceilalți colegi de Congres (Camera Reprezentanţilor și Senat), cum au reușit ei să ajungă în această poziţie de demnitate supremă? Cu această întrebare în minte, al cărui răspuns încă nu l-a elucidat, i se termină mandatul.

Pornind de la acest exemplu al Fratelui cel Mare și aplicând principiul simetriei gândirii democratice globale, în fața tele-ecranului politic, parlamentarii noştri de curând aleși, individual şi apoi în cor, fredonează dezinvolți primele versuri din cântecul binecunoscut „Cine m-a facut om mare?!”

De fapt, determinismul fredonării, aproape involuntare a versului din cântec, având o valoare politică și morală deosebită pentru ales, intră într-un dialog nevorbit cu cetățeanul, căruia i s-au facut o mulțime de promisiuni în plictisitoarea campanie electorală tocmai încheiată.

Modalitatea aceasta de comunicare tăcută îl va obliga, până la urmă pe alegător, să-l trezească din această uimire copleșitoare, fredonându-i încetișor, fără să-l bulverseze, versurile următoare din cântec, care sună ca o invitație pragmatică: ”Hai, dă-te jos din nuc, Te-așteaptă o treabă de făcut”!

Incantația post-electorală a cetățeanului- alegător adresată parlamentarilor noştri de a ajunge totuși, cu picioarele pe pământ este o rezultantă a încrederii învestite de alegătorul român, care este de o credulitate eternă, în aleșii neamului.

Noi i-am învestit cu o putere reprezentativă , care-i obligă să construiască cu cetățeanul – masă un raport de drept administrativ transparent, unde paravan între cei doi să fie numai LEGEA.

Procedând astfel, niciodată nu vor fi puși în situația ca feed bak-ul mandatului să fie acompaniat de versurile „Ce mi se pare ca-i nedrept, ce mi se pare că-i corect, Cine m-a făcut defect”?

Dacă în timpul unui mandat de 4 ani, parlamentarii noştri nu vor găsi răspunsul corect la întrebarea retorică „Cine m-a făcut om mare”?!, atunci efectul este inevitabil şi anume, de a se transforma din oameni mari în niște defecțiuni ale sistemului.

De fapt, dacă suntem corecți cu noi înșine, paradigma aceasta de metamorfozare a aleșilor noştri, indiferent la ce nivel de demnitate ne găsim, o cunoaștem de aproximativ 27 ani și tot mai sperăm că odată cei care aspiră la o funcție de demnitate publică ar trebui să aibă în vedere versul al doilea din cântecul invocat, potrivit căruia „Ne grăbim s-ajungem oameni mari, Nu știm ce prostie facem”!

Cât despre defecțiunile sistemului… vom mai vorbi.

 

Jurist Iulian BADEA,

Preşedintele Asociaţiei Secretarilor Unităţilor Administrativ-Teritoriale (ASUAT) Mureş

 

 

 

 

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regurile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Timid, protestul trecea… în Tîrgu Mureș

Amintindu-mi de un film de acum ceva ani – Duios Anastasia trecea, fără nicio legătură …

Share
Share