La Mulți Ani Serbia, de Ziua Națională!

15 februarie 2017

Dârzenia şi dedicarea, calităţile sportivilor sârbi

Vecina României de la granița de Sud-Vest, Serbia are astăzi, 15 februarie, Sărbătoarea Națională. Această dată a fost hotărâtă recent ca sărbătoare națională, printr-o hotărâre a Adunării Naţionale, dată introdusă în legea sărbătorilor naţionale, în memoria adoptării în 1835 a primei constituţii a Serbiei, aşa numita „Constituţia de Ziua Întâmpinării”. Țara cu o suprafață de 88.371 kmp, cu peste 7 milioane de locuitori (locul 100 în lume) și capitala la Belgrad este o aspirantă eligibilă la aderarea în Uniunea Europeană. Serbia a avut o istorie zbuciumată, îndeosebi după prăbușirea sistemului comunist. Când statele care făceau parte din fosta RSF Yugoslavia și-au declarat independența.

După migrația slavilor în Balcani, sârbii au format un stat medieval, care s-a dezvoltat în Țaratul Sârb, iar extinderea maximă a avut loc în secolul XIV. În secolul XVI a fost cucerit de otomani, iar Serbia și-a recâștigat independența față de Imperiul Otoman prin revoluția din secolul XIX, mai exact în 1835, la data care a dat și sărbătoarea de azi. După ce și-a redobândit independența, țara s-a extins. Voivodina, fostă provincie regală a Imperiului Habsburgic, s-a unit cu Serbia în același an în care a avut loc și în România Marea Unire,1918. La sfârșitul Primului Război Mondial, statul s-a unit cu celelalte state slave din Balcanii de Vest, formând statul iugoslav. În blocul comunist era țara cu cea mai mare deschidere spre Vest, fiind Sociailistă Federativă. Aceasta a existat, în diferite forme politice, până în 2006, când Serbia a redevenit un stat de sine stătător, după ce celelalte provincii aparținătoare și-au declarat idependența, pe cale pașincă, sau în urma unor conflicte armate.

Prezența sportivilor sârbi, o constantă

Poporul sârb este renumit pentru dârzenia locuitorilor săi, indiferent de domeniul de activitate. După 1990, la Târgu-Mureș au venit foarte mulți sârbi, dar mai degrabă în ultimii 10 ani. Unii au stat, mai mult sau mai puțin, alții au rămas și s-au stabilit aici. Cei mai numeroși pot fi considerați cei din domeniul sportului. Serbia, înainte Yugoslavia, s-a remarcat la mai multe ramuri sportive și specialiștii sau practicanții acestora au căutare în toată lumea. Astfel, la ramurile sportive în care Târgu-Mureșul a „explodat” după 2008, la echipele de fotbal, volei feminin, baschet s-a aflat aproape în permanență tehnicieni sau sportivi. Unul dintre primii sportivi prezenți la Târgu-Mureș a fost fundașul echipei de fotbal al FC Municipal la acea vreme, Borislav Topic, care avea dublă cetățenie, sârbă și bosniacă. Acesta a făcut parte din echipa care debuta în 2010 în Liga I și a fost foarte apreciat.

Echipa de baschet masculin a avut la rândul ei în componență în permanență jucători din Serbia, sau din țările care au aparținut fostei Yugoslavia. Mai mult, chiar prima finală disputată de echipa mureșeană a avut loc atunci când antrenor era Srecko Sekulovic. Printre jucătorii sârbi ar putea fi aminitiți, printre alții, Edi Sinadinovic, Filip Adamovic, de asemenea cu dublă cetățenie, Branko Cuic, iar acum în lot se află Dalibor Djapa și Radovan Markovic, ultimul sosit în această iarnă (în foto-Toth Csaba).

Rămânând tot la baschet, dar la feminin, echipa BC Nova Vita, cu Dragana Gobeljic și Bojana Vulic în lot și Mladen Jojic antrenor, disputa în ediția 2011-2012, cea de debut pe prima scenă, una dintre semifinalele campionatului. Echipa mureșeană a fost surpiza plăcută a ediției, încheind pe locul 4, dar se putea mai mult, cedând spre final partide cu adversare pe care le-a învins pe parcursul ediției.

Școala sârbă și-a pus amprenta și în volei

O altă ramură în care s-au aflat și se află în continuare sportivi și tehnicieni din Serbia este voleiul. Echipa feminină CSU Medicina l-a avut câțiva ca antrenor pe Luka Valerijan, pe parcursul edițiilor având în permanență jucătoare din Serbia. Situația financiară a sportului a făcut însă ca bugetele să nu mai permită transferuri și unele dintre jucătoarele valoroase au plecat la echipe cu potențial mai mare, cum ar fi Sofija Medić, plecată la CSM București, Ljubica Kecman, în Germania, sau Olivera Medić, la Dinamo București. Totuși, în lotul pentru acest sezon în sextetul de bază se află Marija Pucarević, antrenorul fiind Predrag Zucović (foto 3), care a fost până în toamna trecută secundul campioanei Volei Alba Blaj.

„Ne respectăm Ziua Națională, dar nu sărbătorim”

Mai puțin mediatizat, din cauza lipsei unor competiții importante la Târgu-Mureș, este tenisul de câmp. Acesta a oferit în schimb primul jucător din județul Mureș după Toma Ovici, care a intrat în circuitul profesionist al tenisului mondial. Este vorba despre George Botezan, care în aceste zile se află la o serie de turnee Future în Indonezia, împreună cu un alt mureșean, Cristian Moldovan. Ambii sunt elevii sârbului Bratislav Pavlović și s-au aflat încă de la juniori printre primii jucători din România la categoria lor de vârstă. Tenisul de câmp mondial are și în prezent jucători de top mondial, iar „Bata”, cum îi spun apropiații, este unul dintre cei mai vechi sârbi care își desfășoară activitatea în Târgu-Mureș. Se află aici de peste 6 ani, ajuns după un turneu la care a participat cu copii. A rămas atunci, după care pentru el au apărut noi oportunităţi, s-a adaptat şi s-a ataşat de Târgu-Mureş. În prezent, pe lângă cei doi amintiți, „Bata” mai pregătește pe terenurile CSU în jur de 20 de copii.

„Sunt aici de peste șase ani. Inițial am vrut doar să îmi duc la îndeplinire un an de contract și să plec. Între timp însă, a început să îmi placă aici, am început să lucrez cu cei mai buni jucători mureșeni și am rămas. Familia din păcate nu este aici cu mine, legislația este foarte complicată în domeniu, așa că ne întâlnim mai rar”, își aminteșete antrenorul. Oarecum surprinzător, acesta nu păstrează legătura cu ceilalți sârbi aflați în oraș. „Lucrez foarte mult, așa că nu am timp. Scopul meu primordial este performanța în domeniu. Ne cunoaștem, desigur, prin intermediul sportului, îi respect pe toți, dar timpul nu ne permite să ne întâlnim”, a specificat sârbul.

Referitor la Ziua Națională, acesta ne oferă câteva amănunte surprinzătoare. „Respect ziua națională a Serbiei, deși pentru noi este mai potrivit termenul de ”Ziua suveranității”. Serbăm ziua în care Serbia a devenit independentă și suverană, începând cu 2002. Este sărbătoare, dar o serbăm prin muncă. Nu este zi liberă legală, și apreciez asta. Niciodată nu am înțeles obiceiul românesc de avea atâtea sărbători…mai mult, dacă pică o sărbătoare pe miercuri, o lungiți până luni. Acest obicei nu este foarte potrivit cu performanța, indiferent de domeniu. Dacă vrem performanță, nu ne putem permite atâtea pauze. Este o pierdere și pentru țară, deci nu mi se pare un obicei foarte patriotic”, a specificat Bata.

Referitor la elevii de care se ocupă, Pavlovic a menționat câteva nume, dar a ținut să precizeze că șansele acestora de afirmare sunt îngreunate de lipsa sprijinului financiar. „În acest moment pregătesc peste 20 de copii. Doi dintre ei sunt foarte buni și le prevăd un viitor strălucit. Unul dintre ei este Botezan, celălalt este Frunză, care au șansa să devină cei mai buni cel puțin ai zonei, să acumuleze puncte ATP și să fie mândria zonei. Este adevărat, Botezan are 20 de ani, dar nu se poate vorbi despre vârstă ca fiind un handicap. Poate fi și târziu și prea devreme…totul depinde de munca investită. Poți avea o floare mai în vârstă, dar dacă o îngrijești corespunzător, le poate depăși cu ușurință pe celelalte. Depinde ce investești în ea. Eu sper să ajung cu câțiva dintre acești copii în top 500, iar dacă ajung până acolo, au deja o șansă uriașă. Botezan are un potențial enorm, și mă cunoști, nu sunt deloc subiectiv. Repet, totul depinde de investiții. Aici mă refer la efort, concentrare și tot ce ține de performanță. Din păcate se vede că a trebuit să-l las la Jakarta și nu pot fi alături de el în permanență. Îl antrenez de la distanță și pare să piardă din încredere. Trebuie să simți acea mândrie la intonarea imnului, asta trebuie să impulsioneze un sportiv. Nu trebuie să vorbești despre asta, ci trebuie să o simți cu adevărat”, a concluzionat antrenorul sârb.

O lecție din toate puncte de vedere din partea acestuia, inclusive în ceea ce privește „patriotismul” invocat de mulți „mari români”.

There is mistake in article regarding my tennis players. I’m coaching Botezan and Moldovan. Frunza is not practicing with me. All them great potential for your country.

Răspunde