Adolescența implică o suită de transformări fizice și psihice pe care tinerii și familiile lor le trăiesc în mod diferențiat. Uneori, această perioadă aduce cu sine dezamăgiri, neîmpliniri sau excese comportamentale care conduc la situații de criză: fugi, furturi, droguri, tentative de suicid, absenteism sau abandon școlar. Aceste situații creează tensiuni, familiile ajungând de multe ori la un veritabil dialog al surzilor.
Adolescentul suportă o teamă care îi marchează existența; aceasta implică variații frecvente ale dispoziției, cu iluzii și deziluzii legate de copilul din el care dispare pentru a se putea dezvolta viitorul adult. Renunțarea la copilărie poate deveni dramatică în situația unor familii nepregătite pentru comunicare. Părinții și educatorii trebuie să știe că un adolescent poate deveni depresiv dacă nu are certitudinea sau speranța că este iubit.
Recunoștință, tandrețe, afecțiune trebuie sa fie cuvintele-cheie în relația cu adolescentul. Tânărul trăiește teama permanentă de a nu pierde dragostea părinților și aceasta îl împinge uneori la acte necugetate, distructive față de sine sau față de ceilalți.
Acestea sunt de fapt cereri de ajutor pentru situații sau trăiri pe care tânărul nu le poate depăși singur și pe care familia nu le înțelege.
Forme de apel
Acaparați de sentimente de vinovăție, de inferioritate, aflați în fața unor dificultăți pe care le consideră uneori de netrecut, tinerii vor să rupă legătura cu trecutul, cu mediul lor obișnuit de viață și să se refugieze în altul care pare să ofere, chiar dacă numai iluzoriu, o viață plină de inedit și de valori care cel puțin se opun celor familiale, tradiționale.
În aceste condiții, tânărul lasă adulților impresia ca se află în plină revoltă deși el se află în suferință. El dorește să pună capăt unei dependențe, dar această desprindere creează neliniște și suferință, mai ales atunci când comunicarea dintre el și familie sau școală îmbracă aspecte amenințătoare. Între un trecut cunoscut și un viitor nesigur se află o persoană care dorește toate privilegiile adultului dar nu vrea să le piardă pe cele ale copilăriei. Acesta este adolescentul și criza etapei sale de vârstă, pe care specialiștii o situează între 14 şi 18 ani.
Suferințele acestei perioade din viață nu sunt pe deplin cunoscute și mai ales nu se cunoaște faptul că nu este indiferent modul în care sunt depășite, erorile educaționale și de comunicare putând afecta în mod ireversibil evoluția ulterioară a personalității tânărului.
De aceea:
Atunci când se observă la tineri fenomene ca: dureri de cap, oboseală, plângeri somatice, consum excesiv de mâncare sau, dimpotrivă, o dietă exagerat de redusă, iritabilitate, absenteism școlar, posibile frecventări ale unor grupuri în care există suspiciunea consumului de droguri ca și alte forme ce depășesc limitele conduitei obișnuite pentru persoana în cauză, pe lângă explorările medicale de rutină, apelați la consultul psihologic pentru a putea evalua împreună cu familia care sunt posibilitățile de atenuare a fenomenelor de criză adolescentină și pentru a învăța totodată modele de comunicare adaptate. De la grijă la îngrijire printr-un demers psihologic adecvat.
Conferențiar Dr. Speranța Popescu
Universitatea „Dimitrie Cantemir”
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
