INTERVIU. Andrea Stekbauer (DGASPC Mureş): „Ceea ce merge nu trebuie stricat!”

26 februarie 2017

Numită în luna ianuarie 2016, printr-o hotărâre a Consiliului Judeţean Mureş, în funcţia de director general interimar al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Mureş, dr. Andrea Stekbauer mărturiseşte, în interviul următor, care sunt principalele priorităţi personale, dar şi ale instituţiei a cărei activitate o coordonează.

Reporter: Pentru început, vă rog să vă prezentaţi, pe scurt, cititorilor Zi de Zi.

Dr. Andrea Stekbauer, director interimar al DGASPC Mureş: Sunt din Târgu-Mureş, sunt de profesie medic, am absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie în 1985, iar specialitatea mea e medic de familie. Am profesat ca medic de familie până în anul 2004, când am intrat în sistemul de asistenţă socială. Din 2002 am lucrat, part-time, în asistenţă socială, ca şi preşedinte al Comisiei de încadrare în grad de handicap a persoanelor adulte cu dizabilităţi, iar în 2004 am dat examen pentru a lucra cu normă întreagă în această instituţie. Practic, din 2004 până în 2013 am fost preşedintele Comisiei de încadrare în grad de handicap a persoanelor adulte cu dizabilităţi. Concomitent, din 2008 am fost şi şef-serviciu al Serviciului evidenţă plată şi prestaţii sociale, pe vremea aceea chemându-se Serviciul familial. De asemenea, în 2002 am făcut şi un masterat în Management medico-sanitar, la Universitatea „Petru Maior”, şi am urmat alte multe cursuri de management, la Bucureşti. În decembrie 2016, când predecesorul meu, domnul Schmidt Lorand, a hotărât să lucreze în sistemul de asistenţă socială, dar în altă locaţie, am fost propusă a prelua, interimar, funcţia de director general al instituţiei. Din 16 ianuarie 2017 am preluat această funcţie, cu numire din partea Consiliului Judeţean Mureş, pe o perioadă de şase luni, până la finalizarea examenului.

Rep.: Care au fost motivele pentru care aţi acceptat propunerea de a prelua funcţia de director interimar al instituţiei?

A.S.: Au stat la bază două motive: în primul rând m-am simţit onorată de propunerea domnului director general de la vremea respectivă, pentru că eu am considerat că propunerea respectivă este ca o recunoaştere a activităţii mele personale şi am avut încrederea că misiunea de a fi director general poate să fie continuată, chiar şi pe o perioadă de interimat, de către mine. Am simţit apreciere şi încredere în persoana mea, precum şi o recunoaştere faţă de activitatea mea. În al doilea rând, acceptând această numire temporară domnul doctor Schmidt a putut să îşi ocupe locul pentru care a dat examen.

Rep.: Aveţi vreo deviză sub care vă desfăşuraţi activitatea?

A.S.: Dacă ar fi să am un motto pentru activitatea mea, având la bază profesia mea de medic, aş putea să spun empatie şi corectitudine. Cred că aceste două cuvinte mă caracterizează din punct de vedere profesional.

Rep.: Îmi puteţi spune, vă rog, câteva din priorităţile planului dumneavoastră de management?

A.S.: În ultima lună de zile am reuşit să cunosc în detaliu care au fost planurile care au fost demarate în trecut şi cu foarte mare seriozitate vreau să continui aceste planuri şi aceste obiective până la urmă, care implică strategia şi obiectivele noastre să fie executate în timp şi în conformitate cu ceea ce s-a propus să se realizeze în perioada respectivă. Ceea ce merge nu trebuie stricat, trebuie continuat şi dezvoltat. Acesta este principiul meu, în tot ce întreprindem împreună cu colectivul decizional de la Direcţie. Activitatea mea este în strânsă legătură cu activitatea celor doi directori adjuncţi, executivi, cu Serviciul de Resurse Umane şi Serviciul Juridic. Din colectivul acesta de management face parte şi Serviciul de Monitorizare. Acesta este grupul de lucru cu care luăm împreună deciziile, cu care soluţionăm împreună problemele. Desigur, ultimul cuvânt îl are directorul general, dar absolut toate problemele sunt discutate în echipă. Consider că ceea ce s-a întâmplat în Direcţie în ultimii trei ani înseamnă un progres efectiv. Sunt şi greutăţi, ca în orice domeniu, pe care încercăm să le depăşim cu respectarea legislaţiei specifice. E important ca tot ceea ce se întreprinde să fie în cadru legal, pentru că altfel nu se poate lucra.

Rep.: Se spune că a lucra cu oamenii este cea mai dificilă muncă, chiar dacă activitatea cu oamenii are şi foarte multe satisfacţii. În cazul dumneavoastră, care sunt aceste satisfacţii?

A.S.: Satisfacţia este dată de faptul că serviciile care sunt cuprinse în aparatul propriu al Direcţiei au un personal care lucrează cu dedicare, cu foarte mare profesionalism şi implicare. În al doilea rând, lucrul care derivă din acest profesionalism al tuturor care lucrează în sistemul nostru este mulţumirea beneficiarilor. Faptul că persoanele cu dizabilităţi, copii cu dizabilităţi sau copii aflaţi în plasament ori cu o măsură de protecţie specială sunt persoane speciale. Poate că acesta este cuvântul cel mai potrivit, beneficiarii noştri sunt persoane speciale, care îşi găsesc locul, rostul, şi se implică în munca noastră, ne ajută şa atingerea obiectivelor. Beneficiarii nu sunt doar beneficiari ai unor legi şi servicii sociale, ci sunt implicaţi şi sunt consideraţi persoane importante pentru noi.