Home / Editorial / Fericirea poartă mărimea 36. Și-o șoseată.
DSC_0245 - Copy

Fericirea poartă mărimea 36. Și-o șoseată.

 

– Sunt frânt, sunt frânt și n-aș fi vrut, Doamne, n-aș fi vrut …spuse de mai multe ori în șoaptă, ca pentru el, și se așeză pe bancă lângă mine, fără să mă observe. Apoi am auzit o foială, un scrâșnit din dinți și adormi imediat, cu capul lăsat pe spate, imagine deloc străină pentru mine atunci când sunt în preajma unui bărbat.

Mi-am aplecat fruntea asupra lui în așa fel încât să-l pot privi prin ochelari și privirea mi se lipi de el, parcă mi-o trăgea în sus.

Gura cu buzele subțiri, de sub nasul cam mare, și-o ținea strâns închisă, cu buza inferioară răsfrântă mult înainte. Răsuflarea grea, tremurul mărunt al încheieturilor, părul cărunt, ochii ce nu aveau gene, și parcă nici pleoape nu aveau, grei se mișcau în somn, ca stârniți de răsuflări neștiute. Pe brațul drept îi atârna o plasă din care răzbea un miros de mezeluri proaspete și medicamente, iar pe jumătate rulat, se ivea materialul unui halat de femeie și-o pereche de șlapi ieftini, cel mai probabil cumpărați pe fugă de la chioșcul unui spital. Pe degetul inelar avea două verighete, de același fel, una mai strâmtă, intrată în carne, de parcă ar fi fost decupată astfel, probabil a soției.

Pe chip îi citeam îngrijorare, tristețe, regrete. Recunosc acest chip de multe ori pe stradă, recunosc acest regret, al fiecăruia dintre noi, noi oamenii, atunci când ne gândim că ”înainte” și ”după” era ceva, acel ceva de care nu ne-am știut bucura la maxim: de ziua de azi. Pentru că omul e ca un semănător nepriceput care-și aruncă sâmburii de caisă în nisipul din clepsidră. Și e mult prea ocupat de șmenuri, șușanele, planuri și socoteli, în speranța că într-o bună zi va da lovitura, și nici nu-și dă seama când își face culcuș, în mintea, în trupul și sufletul lui, bătrânețea.

M-am ridicat încet de pe bancă și dezvelindu-mi șalul din jurul umerilor, i l-am așezat în poală, acoperindu-i mâinile reci, vinete, sprijinite cuminți pe genunchii îndoiți. Când l-am atins, tot trupul i-a tresărit deodată transmițându-mi prin mână fiorul.

Mi-am rotit privirea jur împrejur să văd ce am mai uitat să fac în ultimii aproape 42 de ani, și-am plecat, cu zgomot de pași târșâiți pasfalte , din cauza cizmelor cu un număr mai mare, cumpărate la mâna a doua de la o țigancă, care mi-a promis că-mi vor fi buni dacă mai ”bag o șoseată”.

…și-am plecat, întovărășită de-un pescăruș ce mi se rotea deasupra capului, ca pentru a-mi aduce aminte că fericirea înseamnă să-mi deschid aripile pentru a dărui.

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regurile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

333

Avocatul Poporului, autosesizare în cazul minorilor ţinuţi în sclavie

Avocatul Poporului s-a sesizat din oficiu cu privire la situația din județul Mureș, unde copii …