Întânire cu Ernesto Cardenal și Aslı Erdoğan de Ziua Internațională a Poeziei

Revista Vatra și PEN Club România au organizat de Ziua Internațională a Poeziei un eveniment dedicat poetului Ernesto Cardenal din Nicaragua și prozatoarei Aslı Erdoğan din Turcia, denumit „Rezistenţa literaturii cu Ernesto Cardenal & Aslı Erdoğan”. Întâmplarea, petrecută în J’ai Bistrot din Târgu Mureș, de la ora 19.00, a fost pusă la cale și moderată de poeta Gabriela Feceoru. Alex Cistelecan, redactorul șef al revistei Vatra ne-a făcut cunoștință cu poveștile celor doi autori, iar Mariana Gorczyca, PEN Club România, ne-a vorbit despre asociația de scriitori PEN Club. După aceea, au fost citite poezii de Ernesto Cardenal, traduse din limba italiană sau direct din limba spaniolă.

„Ceea ce-i unește nu este doar statutul de mari scriitori, ci mai degrabă sau cel puțin la fel de mult statutul de luptători politici, sociali cu regimurile din țările lor”, ne-a spus Alex Cistelecan, încercând apoi să ne facă o schiță a contextelor sociale și politice în care au trăit/trăiesc și au scris/scriu Ernesto Cardenal și Aslı Erdoğan. „E vorba despre doi autori de pe două continente, contemporani și nu prea, e o diferență de 40 de ani între ei, prin urmare contextele prin care au trecut, provocările la care au răspuns diferă, dar cred că au în același timp și ceva comun”, ne-a mai spus Alex Cistelecan.

Ernesto Cardenal

Apoi, a făcut o scurtă incursiune în istoria Americii de Sud și statului Nicaragua, de care este destul de strâns legată și povestea poetului și preotului Ernesto Cardenal, născut în anul 1925. În perioada nașterii lui Cardenal, Nicaragua se afla sub ocupația SUA. În anii următori a avvut loc o mișcare revoluționară condusă de Augusto Nicolás Sandino, între 1927-1933. În 1933, a fost ales un președinte, americanii s-au retras, în 1934 Sandino a fost omorât de forțele armate conduse de generalul Anastasio Somoza, care apoi a acapart puterea printr-o lovitură de stat și a intituit un regim dictatorial, care avea să reziste peste 40 de ani, până când va fi doborât de revoluția sandinistă din 1978-1979. Ernesto Cardenal s-a alătura revoluției sandiniste din 1954, după terminarea studiilor pe care le- urmat în Statele Unite și în Europa.

„Aici, aș vrea să deschid a doua dimensiune din destinul său, pe lângă participarea în această luptă de independență a Nicaraguei alături de Frontul Sandinist de Eliberare Națională, Cardenal este și unul dintre membrii marcanți a ceea ce a fost numit teologia eliberării. Foarte pe scurt, teologia eliberării, este o mișcare religioasă, dar și politică, născută în America în anii 50-60, (…) și care încerca să îmbine doctrina catolică, cu tot cu activitatea de misionariat, cu teoria și practica revoluționară marxistă, deci o combinație de catolicism și revoluționarism marxist”, a explicat redactorul șef al revistei Vatra. Pentru 10 ani a trăit într-o comunitate de artiști pe care o fondat-o pe principiile teologiei eliberării, iar în 1977, comunitatea fiind atacată de trupele lui Somoza a fost nevoit să se refugieze în Costa Rica. În perioada 1979-1987 a deținut funcția de Ministru al Culturii, după succesul revoluției din perioada 11978-1979.

Alex Cistelecan a menționat faptul că influența SUA, care susținea regimul Somosa, a continuat în Nicaragua și după victoria Frontului Sandinist, încercând să înlăture noul regim socialist. Apoi, în 1994 cardenal se desparte de mișcarea sandinistă, „ca protes față de turnura autoritară a acestui regim”. În același an Papa Ioan Paul al II-lea îl excomunică pe Cardenal pentru participarea sa în guvernul sandinist, dar și pentru colaborarea cu teologia eliberării, care a fost o doctrină teologică și politică criticată vehement de către Vatican”, a adăugat Alex. Apoi, în 2014, decizia a fost anulată de Papa Francisc.
În cazul lui Cardenal, Alex Cistelecan a subliniat că nu este vorba doar despre o rezistență prin cultură, ci de „o rezistență care trece dincolo de limitele textului scris, chiar și în spre lupta armată sau spre susținerea acestei lupte revoluționare”.

Aslı Erdoğan

„Povestea acesteia este mult mai scurtă, fiind și mult mai tânără. S-a născut în 1967 la Istanbul, a publicat mai multe cărți cu foarte mult succes și în Occident, însă a intrat în atenția opiniei publice și după ce în august 2016 a fost arestată de regimul lui Erdogan cu acuzația de trădare. Pentru că Aslı Erdoğan colabora cu o revistă de stânga din Turcia: Radikal, și cu o revistă procurdă: Özgür Gündem”, ne-a spus Cistelecan. Redactorul șef al revistei Vatra consideră că Aslı Erdoğan a suferit represalii mai ales datorită simpatiei pentru kurzi, comunitate care începe să se coaguleze tot mai mult pe fondul evoluției războiului din Siria. „Din câte știu, procesul ei este în continuare pe rol cu acuza de trădare pentru că a lucrat la un ziar prokurd”.

În legătură cu povestea celor doi autori, cu care comunitatea PEN internațională s-a solidarizat, Alex Cistelecan a punctat câteva aspecte pe care le consideră importante. „Avem de-a face cu o rezistență a unor intelectuali, dar care nu are nmic de-a face cu rezistența prin cultură, ceea ce pe la noi trecea drept singura rezistență onorabilă a unui om de cultură. Oamenii aceștia nu au avut nicio greață să iasă din bibliotecă și să intre în mișcări politice, revoluționare”. Apoi, subliniat că este vorba despre doi autori care se revendică în special din stânga politică, luptându-se cu regimuri extremiste de dreapta. „În sfârșit apare și stânga într-opoziție mai simpatică aici”, a spus Alex.

Anul acesta, în luna februarie, PEN Club România a transmis un mesaj de susținere a poetului Ernesto Cardenal, în vârstă de 92 de ani, căruia i s-a redeschis o acțiune juridică, prin care i se cer daune de 800.000 de dolari americani, pornind de la o dispută legată de un teren din Insula Solentimane, unde fondase în 1965 o comunitate pentru artiști pornind de la principiile teologiei eliberării.