Home / Cultură / Daniela Mărginean, educatoarea care transformă emoţiile în versuri. „Poezia este ochi, viață, aripă, zbor, nemărginire…”

Daniela Mărginean, educatoarea care transformă emoţiile în versuri. „Poezia este ochi, viață, aripă, zbor, nemărginire…”

Distribuie

Cotidianul Zi de Zi vă invită să faceţi cunoştinţă cu Daniela Mărginean, educatoare la Grădiniţa cu Program Normal Lechinţa (Iernut), care în timpul liber îşi transpune trăirile, gândurile şi emoţiile în poezii. Deşi încă nu a debutat editorial, Daniela Mărginean este foarte populară cu creaţiile sale pe reţeaua de socializare Facebook unde postează zilnic cel puţin o poezie. Am invitat-o la un scurt dialog despre pasiunea sa…

Reporter: Pentru început, vă rog să vă prezentaţi cititorilor Zi de Zi.

Daniela Mărginean: Sunt profesor pentru învățământ preșcolar la Școala Gimnazială Iernut, structura Grădinița cu Program Normal Lechința. Iubesc foarte mult ceea ce fac. Este o binecuvântare să trăiesc înconjurată de veselia, zâmbetele şi sufletele inocente ale copiilor, de iubirea lor.

Rep.: De când îndrăgiţi poezia? Vă mai amintiţi când aţi scris prima poezie?

D.M.: De când mă ştiu iubesc poezia. Prima mea carte cartonată şi ilustrată a fost o carte de poezie pe care mi-a cumpărat-o mama mea. Nu mai ştiu titlul şi autorul poeziei, ştiu că era vorba de o fetiță care avea niște straturi frumoase de flori pe care le uda şi le îngrijea dar, într-o noapte, „o cârtiță nebună” a răsturnat o mulțime de flori… Îmi amintesc cu drag că în primele zile de şcoală, când primeam manualele, cum ajungeam acasă răsfoiam cartea de Limba şi literatura română şi citeam toate poeziile ce erau cuprinse în ea. Prima poezioară am scris-o în clasa a VI-a, pentru un concurs de circulație rutieră care avea şi o secțiune de creație literară, dar nu am avut un succes deosebit. În perioada adolescenței am avut câteva încercări stângace de a scrie poezie, doar pentru mine, nu le-am citit nimănui. Am început să scriu poezie din luna iunie a anului trecut. Citeam foarte multă poezie pe Facebook, dintr-o dată s-a produs acel declic, am simțit dorința şi nevoia să scriu.

Rep.: Cum aţi evoluat de atunci şi până în prezent?

D.M.: În primul rând am evoluat pe plan personal. Am învățat să îmi ascult gândurile şi să le notez. Sunt mult mai atentă la ce simt, ce văd, ce trăiesc şi încerc să exprim toate acestea cât mai frumos prin poezie. Am învățat să mă hrănesc cu poezie şi să o respect.

Rep.: Care este genul dumneavoastră liric preferat?

D.M.: Fiecare gen liric are farmecul lui. Cred că ceea ce contează este adevărul versurilor şi, mai ales, cât de frumos sunt înveșmântate cuvintele în poezie.

Rep.: Care este ritmul în care scrieţi şi ce vă inspiră?

D.M.: Poezia este o stare de moment. După cum bine știți, scrii ceea ce simți, când simți. Ritmul nu ți-l poate impune decât inspirația venită din tine şi de dincolo de tine.

Rep.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră poezia?

D.M.: Trăiesc în poezie, prin ea, cu ea. Poezia este ochi, viață, aripă, zbor, nemărginire.

Rep.: Ce rol credeţi că ar trebui să joace poezia în viaţa unui om?

D.M.: Încă din primii ani de viață, copilul iubește poezia, se simte atras de jocul şi frumusețea ei. Cred că dacă am reuși să păstrăm această relație cu literatura şi arta, în general, am mai adăuga un strop de fericire la împlinirea sufletului nostru.

Rep.: Cine sunt poeţii dumneavoastră preferaţi?

D.M.: Îmi place mult Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Nichita Stănescu. Din poeții contemporani pot aminti pe cei care mă impresionează cel mai mult: Corin Culcea, Carmen Bădyla, Constantin Preda, Iulia Ştefaniu, Camelia Radulian, Mariana Dinu şi mulți alții pe care nu i-am amintit aici.

Rep.: Ce planuri de viitor aveţi din punct de vedere editorial?

D.M.: Intenționez să public cât de curând primul meu volum de poezii.

Te-aştept

Te-aștept,

te-aștept cu primăvara asta,

cu cerul dezvelit sub aripi de cocori,

te-aștept cu răsărit

șoptit

în palma mea întinsă,

cu vin din rouă strânsă

în cupe de brândușe,

cu pâine de narcise,

cu glas de viorele,

cu perle lăcrămioare pe gene înflorite,

cu flăcări de lalele!…

Te-aştept cu primăvara asta,

de când mă ştiu te-aştept…

în ochiul meu cel drept

îmi înfloresc zambile,

în ochiul meu cel stâng

îți plâng cu ghiocei,

cu fluturi şi cu soare!…

În piept cu iasomie,

te-aștept, te-aștept

de-acum o veșnicie!

 A consemnat Alex TOTH

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Conferința de diseminare și promovare a Proiectului Correctional la Penitenciarul Târgu Mureș

Distribuie Penitenciarul Târgu Mureș a organizat joi, 28 martie, conferința de diseminare și promovare a …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.