Home / Invatamant / Raluca Marian, profesoara Cosminei Price – locul III la Naționala de Română: „Chiar am sărit în sus de bucurie”

Raluca Marian, profesoara Cosminei Price – locul III la Naționala de Română: „Chiar am sărit în sus de bucurie”

Distribuie

Raluca Marian, profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național „Alexandru Papiu Ilarian”, a însoțit lotul județului Mureș la Olimpiada Națională de Limba și Literatura Română, desfășurată în perioada 25-29 aprilie în Alba Iulia. Totodată este și profesoara elevei Cosmina Price, din clasa a XII-a, care a obținut Premiul III. Raluca Marian mi-a spus că vede olimpiada ca pe o călătorie, atât fizică – simțindu-se în Alba Iulia ca într-un oraș cosmopolit, european, cât și spirituală.

„A fost un paradox. Pe de o parte, poate condițiile nu s-au pliat pe așteptările noastre, deși trebuie să recunoaștem implicarea activă a colegilor noștri profesori care într-adevăr ne-au fost alături. Cazarea ar fi putut să ne ofere un confort sporit, dar poate că și datorită aglomerării, acolo s-au creat relații de prietenie deosebite. Pentru că, să nu uităm, călătoria aceasta spirituală înseamnă, pe de o parte întâlnirea cu probele concursului, proba scrisă și proba orală, dar înseamnă și întâlniri cu atât de mulți elevi din alte județe. Descopăr întotdeauna cu bucurie că întâlnirile acestea creează prietenii care chiar durează”, mi-a spus Raluca Marian, menționând înainte că elevii au fost cazați câte zece în cameră. „Nu suntem neapărat în zona geniilor, ci suntem în zona copiilor care încearcă permanent să evolueze, care au aspirații și care au aspirații frumoase, fiindcă poposesc în paginile cărții, iubesc lectura și fiindcă înțeleg că literatura rămâne cea mai frumoasă alternativă pentru desprinderea de monotonia cotidiană”, a adăugat profesoara.

Reporter: Cum a fost concursul?
Raluca Marian: Eu, fiind coordonatoarea lotului, profesorul însoțitor, dar având și elev implicat în concurs, bineînțeles că am avut emoții multiplicate. Înaintea probei scrise elevele au avut emoții debordante, emoții intense și cred că fiecare a încercat să se concentreze și să fructifice momentul și bineînțeles subiectul. La proba orală, care fructifică veleități ale artei oratoriei, unde zona noastră a Ardealului este un pic deficitară, dar fiecare s-a străduit.

Rep.: Cum a fost când s-au afișat rezultatele?
R.M.: Țin minte și acum momentul așteptării afisării rezultatelor, care nu au fost așezate în ordinea mediilor, ci în ordine alfabetică, după aceea căutarea numelor pe listă, verificare punctajelor, care este mai mare, care este mai mic și, apoi, satisfacția aceea care mie mi-a generat chiar o reacție așa copilărească. Chiar am sărit în sus de bucurie când am văzut că într-adevăr eleva mea, Cosmina Price, eu spun că este prioritar meritul ei, este în sfârșit pe podium. De ce spun însfârșit? Pentru că întotdeauna mi s-a părut intangibil podiumul. Întotdeauna ne-am oprit la nivel de mențiuni, de premii speciale și aveam senzația că este o zonă privilegiată.

Rep.: Cosmina a reușit anul acesta să obțină Premiul III…
R.M.: Cosmina e o prezență angelică, ceea ce cred eu că e efectul literaturii. Vreau să cred că cititorii de literatură se modelează, își construiesc o anumită sensibilitate care poate fi vizualizată. Mă bucur pentru ea, pentru că, pe lângă delicatețea aceasta, ea este modestă, nu este genul neapărat extrovertit, este ființa aceea pe care o observi, dar care nu dorește neapărat să iasă în evidență. Este omul acela cuminte care știu că încă din clasa a IX-a, când a participat la etapa națională, și-a dorit constant și în a X-a și în a XI-a, nu a renunțat, și a fost foarte dezamăgită că nu a reușit să se califice. Sper din suflet că a înțeles și ea că e deosebită. Veți spune că până la urmă fiecare suntem deosebiți și că suntem conștienți de lucrul acesta, dar ai nevoie constant de dovezi.

Rep.: Cum au fost subiectele?
R.M: La subiectul al doilea, anul acesta elevii au provocați să fie scriitori. Au avut de scris un text narativ, care într-adevăr să pornească de la textele suport, dar le-au permis libertate. Le-au permis să se exprime și cred eu că acolo s-a realizat diferențierea. Literatură presupune într-adevăr și lectură, dar trebuie să fie completată și de capacitatea aceasta de a utiliza cuvântul și a-l lăsa să călătorească, să colinde tărâmuri umblate sau neumblate.

Rep.: Cristina scrie și a și participat cu succes la câteva concursuri de literatură…
R.M.: Cred că acest lucru a ajutat-o foarte mult. Ea s-a implicat și anul trecut în concursuri naționale: Ars Nova sau Concursul Național „Ana Blandiana” și acum la un concurs inedit de metaliteratură, dar și alte concursuri care au vizat creația liberă cel mai adesea sau cu o tematică amplă. Mă bucur că în fiecare an și-a căutat stilul sau și l-a construit și până la urmă a ajuns într-un echilibru cu ea însăși ca să-și dea seama, de fapt, ce i se potrivește și, mai ales, și-a descoperit coerența. Pentru că mulți dintre noi scriem și mulți scriu bine aparent, dar important este totuși este ca mesajul să poată să ajungă la receptor. Să se mențină o formă de claritate și expresivitate în același timp. Și să emoționeze pentru că eu vreau să cred că indiferent de text de situații emoția, starea rămâne cupola esențială sub care ne plasăm când vorbim de literatură.

Rep.: Spuneați că lucrurile nu stau chiar atât de bine la probele orale. Nu ar fi o idee bună ca profesorii de limba română să se inspire de la cei de limba engleză? Mă refer în special la cluburile și concursurile de dezbateri care cred că au contribuit mult la rezultatele foarte bune de la Olimpiada Națională de Limba Engleză?
R.M.: Pe lângă noile manuale de la engleză din care s-a eliminat partea de literatură și se merge exclusiv pe comunicare, ei mai au un avantaj: munca pe grupe. Partea aceea de dezbateri este într-adevăr un plus. Țin minte că eu m-am implicat în prima ediție a unui concurs național, „Tinerii dezbat”, care din păcate acum e în plan secund, și viza tocmai latura aceasta. Se mai organizează și cred că e la un nivel mai restrâns. Cred că avem nevoie de un centru de excelență, iar dacă nu, avem nevoie poate de un club de oratorie sau de dezbatere, pur și simplu un club al dialogului, cred că e nevoie. De ce nu se realizează? Cred că noi avem carența aceasta a unei programe care rămâne într-un fel rigidă și a unor reguli care nu ne ajută nici în actul argumentării. Încercăm, dar câteodată pentru că suntem integrați într-o mulțime de activități și pentru că avem o presiune foarte mare asupra noastră legată de examenele de final, poate că nu mai avem energia de a ne organiza. Dar poate totuși ne vom ambiționa și vom prelua modelul acesta pozitiv al catedrelor de engleză. Într-adevăr, la concursurile de dezbateri mulți dintre copiii pe care ia-m cunoscut în bancă docili, tăcuți sau pe care poate că îi auzeam odată pe săptămână vorbind, m-am bucurat să-i descopăr într-o altă ipostază. Până la urmă dezbaterea poate să îi transforme, nu mai că trebuie și noi să o promovăm. Voi vorbi cu colegii mei și vom încerca, pentru că e păcat ca la olimpiade și concursuri să vezi că la proba scrisă punctajele sunt în zona aceea de top, iar după aceea, la proba orală, brusc există o cădere.

Rep.: Cum încercați să atrageți spre lectură elevii care vin mai puțin pregătiți în clasa a IX-a sau pe cei cărora pur și simplu nu le place să citească? În ce măsură reușiți?
R.M.: Aceasta ar trebui să fie marea provocare. Întrebarea care apare mereu în jurul nostru este: de ce tinerii nu mai citesc?. Bucuria noastră, la un liceu foarte bun, este că în general se citește încă. Într-adevăr sunt și elevi care spun că nu le place literatura și că nu le place să citească. Noi tot încercăm să-i convingem că încă nu au găsit cartea potrivită. Apropierea de lectură este un proces, nu un act care se întâmplă instantaneu, iar în clasa a IX-a, unde programa este flexibilă, încercăm să oferim o grilă cât mai largă de cărți. Există o bucurie atunci când un elev căruia nu i-a plăcut să citească spune, da, mi-a plăcut, mai vreau cărți de genul acesta. De ce trebuie să scăpăm noi profesorii de literatură? Trebuie să înțelegem că ce au fost sau sunt cărțile noastre nu mai sunt și cărțile lor.

Vezi și

Cosmina Price: „Până la urmă, literatura rămâne fondată pe fărâme de sensibilitate”


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Carduri sociale de alimente și mese calde. Cum pot fi obținute și care sunt categoriile de beneficiari?

Distribuie Persoanele defavorizate din Municipiul Târgu Mureș care beneficiază de tichete sociale electronice pentru alimente …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.