Viorel Ilișoi: „Îți trebuie zece, douăzeci de ani să poți aduna suficiente texte remarcabile”

„Cele mai frumoase reportaje” au făcut o escală în Târgu Mureș, din portbagajul lui Viorel Ilișoi în Zambara, cu ajutorul lui Adrian Giurgea, organizatorul lansării volumului și moderatorul evenimentului petrecut marți, 9 mai, de la ora 18.00.

„Viorel Ilișoi nu este un reporter care vine să ne dea știri, este un ziarist de modă veche. Au spus-o mulți înaintea mea, dar o spun și acum pentru că domnia sa știe să te facă să înțelegi, să te facă să fii în interiorul evenimentului, să te facă să simți ceea ce citești, iar acest lucru se vede și se poate trăi cel mai bine în reportajele sale. Reportajele fiind regina jurnalisticii este un gen pe care patronii de presă nu prea și-l doresc pentru că e mult de lucru la un reportaj, trebuie să fii efectiv în teren, trebuie să simți, trebuie să comunici cu cei despre care scrii”, ne-a spus Adrian Giurgea.

Lumi explorate de Ilișoi

Criticul literar Călin Crăciun a apreciat calitățile literare ale reportajelor adunate în volum de jurnalistul Viorel Ilișoi, începându-și prezentarea printr-o încercare de așezare a autorului într-o tradiție a genului în limba română. „Viorel Ilișoi realizează un reportaj care este scris doar după ce are perspectiva insiderului. (…) Are o paletă de subiecte destul de largă, dar de fiecare dată încearcă să se strecoare cumva, dacă s-ar putea chiar pe nesimțite sau la modul clandestin cu totul în lumile pe care le explorează. Și dau doar câteva exemple: lumea spitalului – acolo unde se fac tratamentele pentru obezitate, lumea orfelinatului, lumea boschetarilor, pur și simplu, a drogaților Bucureștiului, de asemenea reușește să pătrundă în lumea zilierilor. Iată că are o mare preocupare sau un foarte mare interes pentru marginali”, ne-a spus apoi Călin Crăciun.

Scriitură captivantă

„Odată ce omul reușește să-și arunce privirea pe primele rânduri, cred că trece mai departe la paginile următoare și impresia mea este că nu va mai lăsa această carte din mână până când nu o citește până la capăt. E o scriitură captivantă, o scriitură în care, am acum curajul să o spun, se regăsește mai multă literatură decât în multe cărți scrise exclusiv cu intenție literară. Subiectele sunt cât se poate de calde, de fierbinți, de legate de viața noastră de zi cu zi, atât că sunt privite dintr-o perspectivă cu totul și cu totul nouă pentru noi”, a apreciat Călin Crăciun.

Apoi, criticul literar ne-a spus că vom găsi o mulțime de pasaje citabile în paginile cărți și ne-a oferit mostre, citind un pasaj și interpretând titlul primului reportaj din volum: „Vino, mamă, să mă vezi la spitalul de obezi”.

„Îți trebuie zece, douăzeci de ani”

Viorel Ilișoi a început prin a „para” laudele primite din partea lui Adrian Giurgea și Călin Crăciun, apoi ne-a povestit câte ceva despre felul în care scrie, câteva întâmplări legate de unele reportaje și despre cum s-a întâmplat să rateze subiecte.

„Sunt texte din ultimii 10 ani. Nu poți să scrii o carte de reportaje într-un an când lucrezi. Dacă ai o bursă te duci și stai pe un subiect și scrii o carte. Acestea sunt subiecte care au trecut prin bătălia de zi cu zi a cotidianului. Și nu reușești într-un termen scurt în doi în trei ani să adunci atâtea texte încât să pui într-o carte din asta. Presă produce mult deșeu. Scrii o sută de texte din care poți alege numai unul sau două pe care să le ridici la noblețea cărții. Restul sunt texte de consum jurnalier, de consum de pe o zi pe alta – și alea importante în mecanismul mare social, dar care nu pot satisface un autor cu oarece orgolii. S-au dus, le uiți. Îți trebuie zece, douăzeci de ani să poți aduna suficiente texte remarcabile pe care să le poți pune într-o carte”, ne-a spus Viorel Ilișoi.

Ilișoi a spus că inițial cartea ar fi trebuit să aibă 600 de pagini, dar a renunțat la 200 de pagini, din cauza gramajului cărții, pentru că a publicat-o independent și o distribuie singur, prin poștă. „Dacă aș fi depășit cu un gram 500 de g, prețul transportului se dubla.” Ne-a mai spus și că nu mai are niciunul dintre textele publicate în presă în primii ani, deoarece le ștergea de pe hardul calculatorului, care pe atunci avea o memorie de abia câțiva giga, memorie dedicată în special Tetrixului sau altor joculețe.
Volumul lui Viorel Ilișoi, „Cele mai frumoase reportaje” nu se găsește în librării, dar îl puteți comanda de pe viorelilisoi.ro/.