Piaţa muncii şi festivităţile cu absolvenţi

26 mai 2017

Știu că sunt inocenți, că își desfac aripile încrezători către destinul lor. Că ies de sub clopotul de sticlă al școlii dornici de viață ca într-un poem de Rilke: ”Ce tânăr sunt, m-aș dărui cu-nfiorare oricărui zvon ce calea mi-o aține”.

Știu că poate au notat pe la coada unui caiet fraze memorabile din ”American Scholar” a lui Ralph Ado Emmerson: ”… Dacă totuși Divinitatea v-a ales pe unii dintre dumneavoastră ca să exploreze adevărul și frumusețea, fiți îndrăzneți, fiți loiali. Când veți spune: “Voi face așa cum fac și alții. Cu toată părerea de rău, renunț la viziunile mele de altădată, trebuie să mă înfrupt din bunătățile pământului și să las deoparte învățătura și speranțele romantice până când va veni un moment mai potrivit”, atunci omul din voi va muri, atunci vor pieri încă o dată mugurii artei, ai poeziei și ai științei așa cum au murit în mii și mii de oameni. Ceasul unei asemenea alegeri este criza din istoria vieții voastre.”

Ce sărbătorim?

Dar de fiecare dată când văd grupuri de adolescenți prin oraș, gătiți cu panglici, papioane, buchete de flori, cu baloane colorate, jubilând ca după o mare victorie, mă-nfior. Unde? Unde se vor duce? Ok, sunt buni, sunt geniali, sunt olimpici, sunt informatici, dar ce vor face dacă instituțiile au toate locurile ocupate, dacă antreprenorii – și ei o duc rău – nu-i vor? Să aștepte să moară sau să iasă la pensie cei dinaintea lor? Dar ceilalți care nu sunt geniali? 4,5 milioane de români, un sfert de țară, cei mai mulți slab calificați – lucrează în Europa la munca de jos, nu în Silicon Valley. Și ei au fost absolvenți. Și atunci ce sărbătorim? Până să-și salveze idealurile cum vor supraviețui? Ce vor pune pe masa copiilor lor?

Desigur e un moment important și trebuie marcat. Au terminat un ciclu de învățământ, urmează bacalaureatul, facultatea pentru unii, șomajul pentru alții, emigrația cu selecția ei dură. Dar nimeni nu crede până la capăt că nu se va descurca. Se va descurca… O să vedeți. Și toți stăm atârnați de iluzia asta a descurcării. Ce romantism?! Așa sceptic am mers și eu să văd Absolvirea.

Festivitate „ca la casele mari”

Liceul Vocațional Pedagogic ”Mihai Eminescu” din Târgu-Mureş și-a organizat festivitatea cu tot ce trebuie, ca la casele mari: Sala Polivalentă, instalație de amplificare, podium, muzică de la ”Gaudeamus Igitur”la ”Deșteaptă-te, române!”, de la Valsul lui Șostakovici la nu mai știu ce muzică ambientală, cu diplome, medalii, presă, televiziune, fotografi.

Au fost invitate oficialități: prefectul Lucian Goga, Mihaela Cojocnean de la Inspectoratul Școlar Județean Mureș, directorul liceului, Dorin Cristian Lobonț. Scurte discursuri. Șase clase de absolvenți. 172 de toți. Șef de promoție – Dana Cristina Fărcaş (media 9,95). La secția maghiară – Iszlai Renata Katalin (media 9,50). Instituția Prefectului și Inspectoratul Școlar Județean au medaliat șapte eleve pentru rezultate deosebite în competiții: Cătălina Tania Butiulcă – clasa a XII-a A, Ștefania Raveca Mureşan – clasa a XII-a B, Ioana Alexandra Cauc – clasa a XII-a C, Raisa Laura Ioan – clasa a XII-a C, Lovasz Timea – clasa a XII-a C, Rancz Renate Lea – clasa a XII-a C, Varga Elizabet Lenke – clasa a XII-a C.

Aș vrea să nu am dreptate. Să schimbe ei România. Să aducă plusvaloare acestei lumi, cum spunea directorul. Să fie pregătiți de victorii și scutiți de eșecuri. Sper să-i găsesc în funcții publice sau particulare, piloni ai unei lumi noi, invitați la rândul lor, cu părul alb poate, vorbind, peste ani și ani unor alți absolvenți despre îndatoririle primare ale intelectului, ca în pagina lor de la spatele caietului cu frazele din Emmerson.