Un om – un sistem (I). Călin Crăciun: „Dintr-o încercare de a munci și de a trăi corect, într-o luptă cu sistemul”

Dacă mai țineți minte, toamna trecută, septembrie 2016, Călin Crăciun, profesor de limba și literatura română în cadrul Liceului cu Program Sportiv din Târgu Mureș, a făcut publică o scrisoare deschisă în care acuza conducerea școlii – în particular pe directorul Csiki Zsolt, că face presiuni asupra sa pentru a promova elevi, chiar încălcând regulamentele școlare. De asemenea, profesorul a adus în spațiul public mai multe suspiciuni de fraudă, pornind de la situația absențelor unora dintre elevi și mergând până la posibilitatea ca modul în care se colecta „fondul școlii” în instituție să fie nelegal. În continuare, vă invit să citiți prima parte a unui interviu pe care mi l-a acordat Călin Crăciun, la capătul unui an școlar – nelipsit de peripeții.

Reporter: Ce s-a întâmplat după ce ai ieșit public, care a fost reacția în școală?
Călin Crăciun: Inițial, reacția a fost una neclară în sensul în care lumea nu a înțeles foarte bine despre ce este vorba. Cei vizați erau foarte supărați și păreau nelămuriți. Dintre ceilalți, unii s-au arătat foarte ostili, s-au declarat revoltați, chiar în ședință, pentru faptul că onoarea lor și a instituției ar fi terfelite, pentru că ei au muncit mult ca să aducă acolo copiii, au muncit mult ca să fie o instituție cu prestigiu și, dintr-o dată, totul ar fi năruit ca urmare a celor pe care le-am făcut eu publice. Pe de altă parte, alții, mai puțini, mi-au dat de înțeles că sunt de acord cu ce am făcut, că știu că lucrurile stau așa cum le-am prezentat, dar bineînțeles că n-am putut să contez pe intervenția sau pe sprijinul deschis al cuiva. Oamenilor le este frică. Mai târziu, o parte dintre cei care au vociferat inițial împotriva demersului meu au început să-mi dea de înțeles că nu le-a fost clar de la început cum au stat lucrurile, că nu și-au dat seama despre ce vorbeam acolo și că, ulterior, dându-și seama, sunt de părere că am avut dreptate și că ar trebui făcut ceva. Chiar una din persoanele care au inițiat redactarea unui comunicat de dezacord, a doua zi, imediat după publicarea comunicatului pe site-ul școlii, mi se pare, m-a abordat și mi-a spus că îi pare rău pentru că a reacționat, că n-a înțeles bine cum stau lucrurile și că, oricum, nu o să se mai bage în așa ceva. Asta a fost atunci, la cald. Apoi au venit și încercările de intimidare…

„Mă așteptam din partea Inspectoratului Școlar Județean Mureș să verifice amănunțit lucrurile…”

Rep.: S-au luat măsuri pentru a se îmbunătăți situația? Una dintre problemele foarte mari despre care ai vorbit e „fabrica de diplome” și examenele de corigență despre care ai susținut că nu au fost organizate legal și că nu au fost trecuți pe merit copiii.
C.C.: Faptul respectiv a fost consumat și a rămas așa. Sigur că eu mă așteptam din partea Inspectoratului Școlar Județean Mureș să verifice amănunțit lucrurile pe care le-am spus. ISJ a venit, a cerut să se facă unele documente ce nu păreau în regulă, a fotocopiat unele dovezi și a plecat. Adică a fost o pseudoanchetă.

Pe de altă parte, s-a simțit o schimbare la nivelul atitudinii, în special a atitudinii liceenilor. Și, aici, trebuie să recunosc că e un fel de paradox. Cred că copiii au înțeles mai bine demersul meu și au înțeles mai bine despre ce e vorba în cazul acestui demers. Și-au dat seama că e, până la urmă, o dorință de a fi cinstiți și a face lucrurile să funcționeze mai bine, iar ei pur și simplu au avut apoi o atitudine mult mai pozitivă față de idea de învățare. Au avut, de asemenea, o implicare mult mai mare pe parcursul orelor – cea mai mare parte dintre ei, bineînțeles. În plus, am simțit o intensificare a respectului lor. Vorbesc de respectul sincer, nu de cel impus de statutul de profesor.

Călin Crăciun: „S-a încercat o formă de discreditare totală”

Rep.: La nivelul conducerii școlii…
C.C.: La nivelul conducerii și al colectivului, în general, lucrurile sunt ceva mai complicate. Pe de o parte, s-a încercat o formă de discreditare totală a mea ca persoană și, totodată, a intențiilor mele. S-a spus că sunt motivat de rațiuni politice să atac conducerea școlii, chiar s-a insinuat faptul că aș fi plătit de instituții obscure să atac conducerea maghiară a școlii. S-a mai insinuat faptul că aș încerca sau aș dori să desființez instituția făcând jocurile nu știu cui.
Au fost și colegi care, așa cum am menționat, și-au schimbat atitudinea. Dacă inițial au fost în tabăra celor care în mod explicit păreau revoltați, pe urmă mi-au dat de înțeles că sunt de acord cu lucrurile pe care le-am spus, că știu și ei că așa stau lucrurile și că ar fi bine să se facă ceva și să fie efecte pozitive.

Efecte pozitive să zicem că au început să apară. De exemplu, atenția asupra chestiunilor legate de regulamente să fie puțin-puțin mai mare, mai accentuată, dar nu în totalitate, pentru că din nou, chiar după demersul meu, s-a constituit în mod absolut nelegal Consiliul de Administrație. Aici, neapărat aș face o paranteză: Consiliul de Administrație este de mulți ani nelegal constituit, adică neconform regulamentului, la fel ca destule altele.

Consiliul de Administrație…

Rep.: Ce înseamnă asta?
C.C.: Asta înseamnă că automat orice hotărâre, orice decizie luată de Consiliul de Administrație (CA) este nulă în fața legii sau poate fi atacată și lovită de nulitate în fața legii. Orice. Instituția, ca atare, e condusă de CA și de director, care face ceea ce hotărăște CA-ul. În teorie, bineînțeles, după regulament. Or, atâta timp cât CA este nelegal constituit, orice decizie a sa în fața legii poate fi lovită de nulitate, inclusiv diplome ale elevilor sau calificative ale profesorilor. Se poate ajunge la următoarea situație: un profesor are nevoie de un calificativ, acel calificativ automat este trecut și prin CA să fie acordat, dar în condițiile în care omul respectiv are nevoie de calificativ pentru un eventual transfer și se ajunge în situația să aibă întâietate, ei bine, dacă un contracandidat dorește să conteste validitatea calificativului său, legal o poate face, și se pot anula rezultatele acelui concurs pentru transfer. Teoretic este posibil așa ceva. Lumea a crezut că poate să se joace cu orice, inclusiv cu modul în care e condusă o instituție de stat.

În momentul în care se procedează în acest fel, cred că acolo sunt și rațiuni obscure sau măcar neștiință. Dacă în mod deliberat se încalcă regulamentul, treaba asta se face doar ca să fie impuși anumiți oameni acolo. Eu așa cred.

Am explicat situația ISJ-ului, cu atât mai mult cu cât atunci era în desfășurare și concursul pentru funcțiile de directori, iar școala a trebuit să trimită în cadrul comisiei de concurs doi reprezentanți. Ei au fost selectați și validați ca reprezentanți de acel CA nelegal constituit. Prin urmare, mergând riguros cu litera legii înainte și cu spiritul legii, totodată, acel concurs pentru posturile de directori putea fi automat considerat nevalid.

Am sesizat ISJ-ul, nu pentru că aș fi avut eu vreun interes legat de concursul respectiv, nu mă interesează funcțiile, pe mine mă interesa faptul că persoane pe care eu le acuzam de ilegalități în școală și care încercau să mă determine să plec de acolo au făcut în așa fel acel CA încât să fie nelegal, cu toate consecințele juridice, și am vrut să arăt ISJ-ului ce fel de oameni are prezentați la acel concurs. În plus, să își dea seama că eu nu voi ceda în demersul început, că vreau să muncesc cinstit într-un climat legal. ISJ-ul a tras concluzia că nu este nicio problemă din punctul de vedere al corectitudinii concursului pentru directori, dar, pe urmă, a obligat școala să își refacă acel CA în mod legal. Adică a recunoscut că a fost încălcată legea, dar nu a aplicat sancțiuni și pe cei care au păstorit încălcarea regulamentului de atât de multe ori i-a făcut directori, încercând să lase să se înțeleagă că eu aș fi vinovat de neregulile sesizate ori că distorsionez realitatea.

Sesizări la Ministerul Educației Naționale

Rep.: Ce s-a întâmplat cu sesizarea pe care ai făcut-o la Ministerul Educației?
C.C.: Sesizările la Ministerul Educației! Prima am făcut-o prin acea scrisoare deschisă, inițial, prin care am reclamat mai multe nereguli, pe de o parte nereguli care privesc încălcarea de regulamente școlare, pe de altă parte nereguli care ar putea să aibă chiar consecințe penale, adică am sesizat posibile infracțiuni. Ei bine, Ministerul a procedat inițial corect. A înaintat sesizarea mea și ISJ-ului, în mod oficial, dispunând o anchetă. ISJ-ul a venit și a făcut ancheta, din punctul meu de vedere, fie neprofesionist, fie intenționat mușamalizând situația reală, și a înaintat ministerului un raport. Raport care mi-a parvenit mie tocmai din partea ministerului.

După ce am citit raportul mi-am dat seama că reprezentanții ISJ care l-au semnat, din punctul meu de vedere, nu și-au făcut în mod corect treaba, adică au ascuns adevărul. Atunci m-am adresat ministerului să trimită Corpul de control la fața locului și să verifice atât instituția pentru a constata dacă lucrurile pe care eu le-am sesizat sunt într-adevăr nereguli și dacă ele există ca atare, cât și să verifice modul în care ISJ-ul a făcut acel control.

„Domnul Pătru a venit (…) și s-a autoanchetat”

Rep.: Ce s-a întâmplat?
CC.: Consecința acestei noi sesizări către minister a fost faptul că domnul Pătru (Sorin Pătru, inspector școlar pentru educație fizică și sport în cadrul ISJ Mureș n.r.) a venit în instituție și s-a autoanchetat. Practic, asta s-a întâmplat. Și am intrat într-un punct mort. A tras, bineînțeles, exact aceleași concluzii: că „fabrica de diplome” descrisă de mine n-ar exista, că sunt neconcordanțe la nivelul consemnării absențelor în cataloage, că în problema colectării de fonduri pentru un club privat prin intermediul școlii nu se bagă neavând competență (deși lucrurile nu stau deloc așa) și, practic, am ajuns la mușamalizarea situației cu efect evident chiar al ascunderii unor posibile infracțiuni. Asta în condițiile în care există o lege a modului în care se realizează controalele, iar acea lege spune explicit: vor fi verificate amănunțit toate aspectele sesizate. Ba mai mult, ministerul, atunci când am sesizat Corpul de Control că ISJ-ul nu și-a făcut treaba în mod corect, era obligat și să-mi ascundă identitatea față de persoanele sau față de instituția reclamate. Și inspectorii puteau fi controlați doar din partea ministerului, de oameni cu funcții similare. În plus, în joc erau și dovezi evidente.

Îmi pare rău, dar e strigător la cer! Dacă vrem să trăim într-un stat cu un sistem de educație care să funcționeze cât de cât rezonabil, atunci trebuie să respectăm legile. Și reprezentanții direcți ai guvernului trebuie să respecte legile, iar reprezentanții guvernului, în cazul de față, erau Corpul de Control și inspectoratul școlar. Eu consider că aceste părți nu și-au făcut datoria, iar treaba asta nu va rămâne fără urmări. Cineva trebuie să răspundă.

Rep.: Cum vezi atitudinea aceasta a Ministerului și a ISJ-ului de a pune batista pe țambal?
C.C.: Am anticipat-o, deși am sperat să nu fie așa. Am luat în calcul că este posibil ca demersul meu să nu fie tratat cu seriozitate, ci ca un fel de act rebel, de act venit din partea unui nesupus, a unui tip recalcitrant, scandalagiu și care, probabil, n-are altceva de făcut, decât să tulbure viața unor persoane. Pe scurt spus, aici este vorba despre ceea ce numim sistem. Am prevăzut că s-ar putea ca totul să se transforme dintr-o încercare de a munci și de a trăi corect, într-o luptă cu sistemul. Din păcate, s-a transformat în așa ceva.