Ispasian Dincă, director Romgaz SA Tg. Mureș: “Eu am încredere în posibilitățile noastre!”

Ispasian Dincă, un experimentat specialist al industriei gazeifere din România, a revenit din vara anului trecut la conducerea Sucursalei Tîrgu Mureș a Societății Naționale de Gaze Naturale (SNGN) Romgaz SA Mediaș. Cu o experiență de aproape 35 de ani acumulată în cadrul celui mai important producător autohton de gaze naturale, directorul Sucursalei Tîrgu Mureș a Romgaz ne-a detaliat, în interviul acordat cotidianului Zi de Zi și revistei Transilvania Business, prioritățile pe care le-a avut la preluarea mandatului și obiectivele de investiții ale sucursalei pe termen scurt, mediu şi lung.

Reporter: Domnule director, în vara anului trecut ați revenit în Romgaz Tîrgu Mureș, cum ați găsit sucursala (după evenimentele din iarna 2016)?
Ispasian Dincă: În august 2016 am venit de la SIRCOSS Mediaș la Sucursala de Producție Tîrgu Mureș, unde, în 1983 mi-am început activitatea imediat după terminarea facultății. Momentul în care m-am întors a trebuit să îl percep cu două unități de măsură diferite. Pe de o parte bucuria întoarcerii acasă, în Tîrgu Mureș, cu toată semnificația familială și profesională a cuvântului „acasă”. Pe de altă parte nu mi-aș fi dorit să mă întorc în situația în care, la nivelul surcursalei Tîrgu Mureș s-au întâmplat unele evenimente care au ajuns în justiție, deși cred că lucrurile trebuiau și puteau să nu evolueze la nivelul la care s-a ajuns. Dar, repet, era un moment destul de tulbure din activitatea Sucursalei Tîrgu Mureș și sincer nu am făcut pasul acesta cu bucuria cu care ar fi trebuit să o fac în situația normală. În situația în care unii dintre colegii noștri din conducere au fost culpabilizați pentru o faptă pe care, rezumând-o într-o singură sintagmă, aș putea să o comprim sub forma: “Vrei să faci bine și iese rău”. Lucrurile sunt departe de a se fi lămurit la momentul acesta, dar eu cred în Justiția română, în înțelepciunea și în discernământul acelor oameni care trebuie să instrumenteze cazul celor patru colegi de-ai noștri. A fost un moment care, cel puțin din punctul de vedere al directorului de sucursală, domnul Pantelimon Avram, a fost deosebit de dureros și nedrept. Speța pentru care sunt judecați cei patru colegi de-ai noștri reprezintă lucrări care au fost făcute preventiv, după o succesiune de evenimente din anii trecuți, care ar fi trebuit, logic, să se finalizeze prin devierea conductelor de aducțiune a câtorva sonde de pe structura Tîrgu Mureș. Lucrările care au fost făcute nu au adus, din punctul meu de vedere, niciun fel de prejudiciu la adresa bugetului Romgaz (cheltuielile respective direcționându-se greșit) și cu atât mai puțin nu au însemnat un capital material sau de imagine care sa fie imputabil vreunuia dintre cei patru. Acesta e un punct de vedere strict personal, pe care mi-l însușesc și consider că acești oameni nu au făcut decât să își facă datoria. Abuzul pe care îl poate incrimina cineva este departe de ceea ce înseamnă realmente un abuz. Ar fi trebuit să se întâmple un accident, să se producă un incendiu, o explozie, să ardă un om sau un copil în zona respectivă ca noi, ROMGAZ, să luăm atitudine și să executăm lucrările preventiv? Mi se pare de bun simț o astfel de atitudine care poate să preîntâmpine un eveniment foarte, foarte periculos, care poate să însemne invaliditate, pierderi de vieți omenești sau daune materiale incomensurabile. Or, lucrurile trebuie văzute și înțelese de toată lumea la realitatea momentului și nu instinctual. Acesta a fost contextul în care m-am întors în sucursală, am întâlnit aceiași profesioniști pe care îi știam dinainte, dar frica de a nu gresi într-o companie expusă mereu la riscuri a făcut ca actul managerial să fie extrem de complex și de sensibil. Reducând totul la a accepta de principiu că aproape orice greșeală poate culpabiliza orice profesionist – oameni suntem – ajungem să fim contraproductivi și negativiști. Cu astfel de mentalități mă întâlnesc în fiecare zi…

Rep.: Care au fost prioritățile dvs. și dacă, după cele 9 luni, acestea s-au schimbat semnificativ sau nu?
Ispasian Dincă: Am încercat să insuflu cu energia care cred că mă caracterizează un optimism ponderat și am încercat să fiu un exemplu de colegialitate și de colaborare atât pe orizontală cât și pe verticală. Nu întotdeauna am și reușit, sunt deziderate la care, desigur, nu putem să ajungem întotdeauna, dar spre care tindem. Avem o echipă de conducere deosebit de competentă și vreau să cred că tot ceea ce înseamnă obiective pe termen mediu și lung al sucursalei noastre le vom realiza. Prima mea prioritate a fost – evident – integrarea în colectivul de conducere, a noastră, a celor care, temporal, am fost mai departe de această sucursală. N-a fost și nu e ușor să armonizezi personalități și caractere atât de diferite. A fost apoi conștientizarea nivelelor la care ne situăm din punct de vedere al “obiectivelor strategice” (planul de producție gaze și programul de investiții). Sucursala noastră a avut și are și anul acesta un program de investiții (foraj de cercetare geologică cca 45 %) care se subordonează planului de investiții al Romgaz și este deosebit de generos din punctul de vedere al obiectivelor mari. În momentul de față, sucursala noastră gestionează trei perimetre de explorare – dezvoltare – exploatare (EDE) în partea de sud a României, într-unul dintre ele existând o zonă cu posibilități foarte mari de dezvoltare în viitorul cel mai apropiat. Pe parcursul anilor 2017-2023, Romgaz va continua să desfășoare (în urma validării seismicii 2D și 3D), în cadrul complexului structural Caragele – Făurei, lucrări de forare și testare pe trepte de adâncime medie și mare (între 3000-5000 m). Acest proiect onshore (anunțat printr-un comunicat Romgaz în iunie 2016) a fost prezentat detaliat în 12 mai a.c. conducerii statului (Președinți Camera Deputaților și Senat, Prim-ministru, Ministrul Energiei, Ministrul Economiei), solicitându-se în mod expres declararea lui ca “proiect de interes național”.
Ramâne ca timpul, munca și profesionalismul tuturor categoriilor de specialiști angrenați în acest uriaș proiect să confirme speranțele noastre de acum.

Rezervele Romgaz nu sunt epuizate…

Rep.: Am citit într-o autobiografie a dvs în care subliniați că factorul uman este cel mai important capital al societății…
Ispasian Dincă: E absolut adevărat și nu mă dezic nici acum de acest aspect. Sunt profesioniști de certă valoare atât la Sucursala Tîrgu Mureș cât și la societate, în bună măsură personal tânăr, în care trebuie să investim încredere și cărora trebuie să le insuflăm responsabilitate în actul pe care îl desfășoară și vă rog să mă credeți că se observă o emulație spectaculoasă vizavi de tot ceea ce înseamnă rezultate. Când spun acest lucru, vreau să exemplific că iarna aceasta a fost una dintre cele mai grele ierni din activitatea mea de 34 de ani în Romgaz, cu excepția poate a iernii 84/85. Mie, personal, mi s-a părut că iarna aceasta a fost și cea mai lungă și cu temperaturile cele mai joase pe o succesiune de zile mult mai mare. Or, atât la nivelul sucursalei noastre, cât și la nivelul Sucursalei Mediaș, care suntem principalii pioni care concură la producția Romgaz s-a văzut o emulație teribilă din punctul de vedere al descifrării modalităților prin care să asigurăm un potențial de producție ridicat pe un palier de timp cât mai lung. Or, dacă mă credeți pe cuvânt, au fost săptămâni la rând când șefii de secții, șefii de formații de lucru de la nivelul fiecărei secții de producție și de la nivelul fiecărei stații de comprimare au muncit efectiv și au încercat să facă în așa fel încât nivelul producției noastre să fie aproape de potențialul maxim. Și pentru toate acestea le mulțumesc public și consider că e o dovadă în plus a faptului că la Romgaz se muncește. Iar lucrurile care înseamnă oarecum incriminarea noastră vizavi de alte companii, că se iau bani mulți, că se iau bani nemunciți, că am ridicat costurile, respectiv prețul gazului metan, sunt niște neadevăruri pe care nu vreau să le comentez acum, sunt niște nedreptăți gratuite la adresa oamenilor care lucrează în Romgaz. Alt exemplu…
La nivelul sucursalelor noastre de producție, la inițiativa unor conducători foarte energici și foarte buni profesioniști s-a luat decizia de a se face câteva echipe de proiect pentru reabilitarea principalelor zăcăminte de gaze aferente fiecărei sucursale. S-au făcut aceste echipe din tineri care voiau să demonstreze că pot depăși un anumit nivel de blazare profesională și rezultatele nu au întârziat să apară. Şi rezultatele, repet, au fost, zic eu, spectaculoase și foarte optimiste în ideea în care această viziune de reabilitare a fost focalizată pe principalele câmpuri (zăcăminte) ale sucursalei/sucursalelor de producție. Zăcămintele pe care le exploatăm noi, Romgaz, sunt, în marea lor majoritate, foarte depletate, mature fiind în exploatare. Acest fapt ar crea premisa scăderii continue, an de an, a producției. Romgaz reușește însă, de ani buni, să diminueze foarte mult acest declin și prin activitatea acestor colective de tineri sau mai tineri specialiști. Sunt mulți aceia care vehiculează tot felul de predicții tot mai pesimiste vis-à-vis de resursele/rezervele de gaze ale Romgaz și ale României. Evident că acestea sunt finite, epuizabile, neregenerabile în timp scurt, dar momentul epuizării lor va fi, cu siguranță, după anii 2050-2060. Deci putem ramâne optimiști, cel puțin din acest punct de vedere.

Rep.: Dacă ați putea să le explicați cititorilor noștri ce înseamnă reabilitarea unui zăcământ?
Ispasian Dincă: Reabilitarea unui zăcământ înseamnă un nou concept, impus de realitatea momentului și de limitările tehnologice, inclusiv de proiectare a exploatării pe care le-am avut în trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat. Este, dacă vreți, un mod mai performant de a percepe acel zăcământ din punct de vedere al modelului fizic, tectonic, stratigrafic, din punct de vedere al opțiunilor tehnologice și al modalităților prin care factorul de recuperare al rezervelor sa fie optimizat până la limita profitabilității.
Orice zăcământ este gestionat din punctul de vedere al posibilităților lui de exploatare de Agenția Națională de Resurse Minerale care, sigur, ne impune un nivel anual de exploatabilitate. Desigur, din punctul de vedere al agenției și al nostru, evident, orice plus de producție extras, dovedit, înseamnă un beneficiu atât pentru Romgaz cât și pentru România. Or, reabilitarea este un astfel de proces, foarte complex, care poate conduce la măsurile tehnologice optime de mărire a factorului de recuperare a zăcământului. E un lucru pe care ni-l dorim cu toții implementat și la alte zăcăminte. Acest concept, implementat ca know-how după anul 2002 (asociere Schlumberger-Romgaz pe zăcământul Laslău Mare) a fost reinițiat în 2016 ca mod de operare de domnul director Ștefănescu (directorul Diviziei Explorare-Producție a Romgaz) și încurajat de boardul societății. Rezultatele asocierii pe zăcământul Laslău Mare au fost și sunt suficient de optimiste ca să ne dea girul preluării unui astfel de concept și pe celelalte zăcăminte importante ale Romgazului. Rezultatele noastre, ale Sucursalei Tîrgu Mureș pe primele trei zăcăminte în reabilitare sunt palpabile și foarte încurajatoare, iar procesul e în derulare continuă…

Romgaz a depăşit cu bine un an greu…

Rep.: Anul 2016 nu a fost cel mai bun an, raportat la 2015, al companiilor de stat din energie. Cam toate au raportat venituri în scădere, cifre de afaceri mai mici, producții mai mici, cum a evoluat Romgaz, cu accent pe sucursala pe care o conduceți?
Ispasian Dincă: A fost un an conjuctural negativ care, după părerea mea, nu trebuie generalizat. A fost un an în care Romgaz – din varii motive, și nu vreau să incriminez aici nicio autoritate și niciun factor extern Romgaz care a declanșat o astfel de stare de lucruri – a avut o posibilitate mai restrânsă de a-și debușa propriile gaze. Neputând să ne vindem producția marfă care, în primul și în primul rând, este gazul metan, nu putem să nu ne gândim și la alte aspecte conexe care pot să însemne o altă viziune. Pe de o parte, faptul că poți să vinzi producția ta la un anumit preț, dar, dacă acel preț, acel tarif e suficient de mic, stai să te gândești dacă să vinzi masiv sau să încerci să faci altceva cu aceste gaze, să le transformi în energie electrică în anumite perioade ale anului. Sigur, acum, unitățile noastre de măsură nu mai sunt numai cele volumetrice, sunt si cele de energie. Lucrurile sunt destul de echivoce, pe de o parte avem prețul relativ mic cu care marele producător din Est își vinde marfa, ei având această posibilitate ca să asigure un nivel al pieței suficient de mic pentru a ne face pe noi, ceilalți din aval, mai puțin competitivi, dar, pe de altă parte, există și reversul medaliei care poate să însemne conservarea de către noi, Romgaz, a acestor volume de gaze pentru momentul în care piața (inclusiv cea externă) ne va fi mai favorabilă.

Rep.: Conservarea ar presupune, de exemplu, mărirea capacității de înmagazinare?
Ispasian Dincă: Poate să însemne și așa ceva, dar unde se pot conserva mai bine gazele decât “in situ”, în zăcământ, acolo unde sunt la momentul de față. Orice operațiune petrolieră care înseamnă înmagazinare în alte zăcăminte presupune niște costuri suplimentare, presupune niște cheltuieli care nu sunt de neglijat. Pe de altă parte înmagazinarea subterană, asigurată prin vehicularea (transportul) și cantonarea gazelor în zăcăminte depletate sau care au suferit o conversie la un anumit moment al exploatabilității lor, e o necesitate strategică a fiecărui stat. Aceste zăcăminte, aflate în apropierea zonelor cu industrie sau cu populație care are nevoie pe parcursul iernii de cantități incomparabil mai mari decât cele care ar fi normal să se obțină în zăcămintele apropiate de aceste zone sunt, în marea lor majoritate, gestionate de către Romgaz. Compania noastră a fost un operator mai mult decât corect cu statul român, și-a depășit cu mult ceea ce și-a propus să înmagazineze în ciclul 2016, iar faptul că alți operatori economici nu au făcut același lucru – vedem cu oarecare mirare – că ei nu au fost și nu sunt incriminați atât de mult, nici de mass-media, nici de consumatorul casnic, care poate nu știe de unde vin moleculele de gaze pe conducte pentru locuințele lor.
Romgaz a reușit ca în depozitele noastre de înmagazinare din Transilvania și din sudul țării să înmagazineze o cantitate suficient de mare ca să asigure trecerea României peste o iarnă grea, așa cum a fost iarna 2016/2017, iar condițiile pe care ni le-am impus pentru acest lucru au fost realizate absolut în integralitate și de către noi ca operator care asigură o “zestre” continuț de gaze (sucursalele Romgaz de producție), cât și de sucursala noastră de înmagazinare de la Ploiești. Aportul Romgaz pentru asigurarea unui nivel rezonabil al presiunilor în S.N.T (alături de import, producție OMW-Petrom etc.) a fost decisiv în depășirea acestei ierni.

Lucrări de perspectivă

Rep.: Ce obiective de investiții aveți în program în acest an, după aprobarea Bugetului de Venituri și Cheltuieli al Romgaz în ședința AGA?
Ispasian Dincă: Bugetul, ca instrument definitoriu al unei mari companii, e reflectarea estimativă valorică, financiară a investițiilor din anul curent și a unui procent mare din volumul lucrărilor, produselor și serviciilor care concură la cuantificarea valorică a costurilor de producție. Menționez ca investiții prioritare la momentul acesta, în afară de un portofoliu de lucrări de cercetare, de foraj, suficient de mare, în jur de 30-35 de foraje de cercetare geologică (pentru creșterea/înlocuirea resurselor și rezervelor de gaze), alte obiective mari destul de avansate la “achiziție” care vor demara în această vară și vrem să credem că o parte din aceste proiecte se vor finaliza în 2017. Multe altele însă, cu grad ridicat de complexitate, vor continua în 2018. E vorba de proiecte legate de posibilitatea de racordare în Sistemul Național de Transport Gaze a unor noi sonde ale Romgaz (aflate în conservare acum), sonde care sunt oarecum excentrice față de traiectul colectoarelor noastre existente și/sau ale Transgaz. Punerea în funcțiune pe cel putin 3 noi magistrale de conducte (una în Transilvania și două în sudul țării) și racordarea la sistemul național a unui număr de cel puțin 20-25 de sonde vor aduce un aport spectaculos de gaze. Or, aici vreau să fac remarca că, din punct de vedere legislativ, din punctul de vedere al posibilităților efective de inițiere și derulare a acestor lucrări în teren, Romgaz a avut și are și în acest moment foarte multe piedici. Nici autoritățile locale, nici cele județene nu conștientizează totdeauna importanța acestor investiții care, la urma urmei, nu sunt numai ale Romgaz, sunt ale țării, iar finalizarea lor înseamnă și un capital de imagine și financiar pentru aceste autorități. Specificul activităților noastre înseamnă cantonare în anumite zone de teren atât pentru amplasamentul sondelor cât și pentru traseul conductelor de gaze, a instalațiilor tehnologice de exploatare și de uscare. Noi nu putem să lucrăm din avion sau din elicopter, suntem mult prea mult cantonați în teren și oricât de mult ne-am dori ca lucrările noastre să nu afecteze aceste zone, ele implică un astfel de risc, dar pe care încercăm în fiecare an să-l diminuăm.

Rep.: Sunteți de 34 de ani în Romgaz, cu siguranță ați avut oferte din partea altor companii din domeniu, suntem curioși ce v-a determinat să rămâneți loial 34 de ani companiei Romgaz și unei echipe?
Ispasian Dincă: În momentul în care am terminat facultatea, eu aveam o oarecare viziune despre ceea ce înseamnă industria petrolieră pentru că au fost veri la rând în care am și lucrat, am făcut și practică productivă pe unele zăcăminte de gaze și de țiței din sud și știam multe din lucrurile care însemnau tehnologia de extracție a gazelor și țițeiului. România a fost una din țările cu cea mai puternică dezvoltare în acest domeniu în secolul XX, companiile românești fiind foarte apreciate pe plan internațional, e un lucru arhicunoscut. După revoluție am considerat însă că e loc pentru foarte mulți și foarte multe companii în acest segment energetic. La începutul anilor ’90, la Romgaz, ca principala companie românească de extracție de gaze, au existat întâlniri, colaborări și schimburi de experiență cu foarte multe companii, unele de top în această industrie (Halliburton, Dowell-Schlumberger, Encana etc.). Sigur că mi-am pus și eu problema – mai tânăr fiind și cu doi copii mici – de a pleca în străinătate. M-a oprit însă un aspect care ține, de factorul sentimental și nu vreau să credeți că mă cantonez în a spune că iubesc Romania și asta m-a oprit. Astea sunt lozinci, oamenii consideră că locul unde se simt cel mai bine, cel mai împliniți, din punct de vedere sentimental și profesional, acolo e țara lor. Eu realmente m-am simțit și mă simt cel mai bine aici, în România. Am fost în multe zone din lumea asta, în multe companii energetice și vă spun sincer că mi-am dorit întotdeauna să revin acasă, nu e nicăieri mai bine ca acasă și vă spun asta cu judecata unui om care „măsoară de două ori până taie o dată”. Ceea ce însă ne face pe noi, poate, diferiți de ceilalți, e faptul că suntem de foarte multe ori negativiști în a ne vedea propriile noastre atuuri și, de cele mai multe ori, ne plecăm capul în fața străinilor când nu ar trebui să o facem. Și vă spun sincer că lucrurile, poate și la nivelul cel mai înalt al statului român, trenează într-o astfel de stare de lucruri și nu e bine. Nu e bine pentru că nu avem de ce să nu fim conștienți ca nu suntem cu nimic inferiori străinilor, care, sigur, poate au un ascendent tehnologic în fața noastră, dar e un ascendent relativ pentru că, mai devreme sau mai târziu, lucrurile astea se recuperează și se normalizează în timp. Vom ajunge acolo unde trebuie să ajungem, iar faptul că suntem în Comunitatea Europeană va face ca viteza noastră de deplasare în acest parcurs să fie mai mare decât a altora. Eu am încredere în posibilitățile noastre, dacă cei care ne conduc vor fi suficient de verticali și vor ști să nu plece capul și când trebuie și când nu trebuie. Făcând o comparație sui generis cu ceea ce se întâmplă în jurul nostru, vă spun sincer că apreciez extraordinar de mult personalitatea unui lider ca Orbán care a știut să pedaleze atât pe ceea ce înseamnă avantajele Comunității Europene cât și să reconsidere faptul că, situându-se geografic într-o anumită zonă a Europei, nu putea să facă abstracție de o vecinătate care este implacabilă. Această poziționare geografică, geopolitică ne poate și nouă, românilor, influența viața și existența atât pe termen scurt cât și pe termen lung. Atâta timp cât poate nu mâine, dar poate poimâine se pot iniția niște colaborări firești, normale, benefice și pentru unii și pentru alții, a-i stigmatiza pe unii și a-i diviniza pe alții, mi se pare un lucru lipsit de realism și de înțelepciune. Dar să sperăm în deșteptarea noastră, a românilor, acum, în ceasul al XII-lea. Doamne ajută!

Ligia VORO