Home / Editorial / De ce bat clopotele Pomohaci?

De ce bat clopotele Pomohaci?

Distribuie

Citind acest titlu probabil vă gândiți la un celebru film din 1981, regizat de Lucian Pintilie. Inspirat film! Acum revenind la tema noastră nu pot să nu observ că celebrul preot de la Moșuni a ocupat pentru câteva zile prima pagină a ziarelor precum și a jurnalelor naționale de știri, iar internetul a fost invadat de glume și caricaturi care îl vizau. Câteva zile, pentru că la noi totul e trecător, un scandal urmează altuia, o pseudovedetă și-a implantat silicoane, un ministru a pozat gol, și în general în țara asta nimeni nu face ceea ce ar trebui să facă. Așadar știrile se succed cu o rapiditate de neînchipuit până în 1989.

Din start trebuie să spun că nu scriu cu intenția de a stabili vinovăția sau nevinovăția cetățeanului Pomohaci. Pur și simplu nu intră în atribuțiile mele. Voi face însă câteva observații legate de acest caz. Prima ține de momentul lansării acestei știri. Am învățat cu mult timp în urmă că nu există coincidențe și că orice acțiune trebuie judecată după rezultatul pe care îl produce. Cui folosește așadar un eventual exit al preotului Pomohaci din viața publică sau cea religioasă?

Dacă în privința confraților în ale Domnului cunoaștem o parte a conflictelor, invidiilor sau a susținătorilor săi (Biserica ca și instituție nu poate fi altfel decât asemănătoare celor ce au construit-o și o păstoresc – o aplicație interesantă a teoriei realismului politic care susține ideea conform căreia omul este rău, egoist, supus unei înclinaţii naturale către căutarea puterii, a dominaţiei; ca atare el trăieşte într-o pemanentă nesiguranţă, fiind marcat de o profundă neîncredere în oameni şi suspiciune la adresa celorlalţi. În consecinţă, şi instituţiile create de om vor avea aceleaşi particularităţi), în privința legăturilor cu mediul politic, sau al instituțiilor de forță, lucrurile devin mai complicate.

Spun acest lucru pentru că mărturisesc că l-am cunoscut și eu într-o conjunctură legată de viața politică internă. Mai precis în anul 2000 am însoțit un șef de partid de la București la Moșuni. Evident, foarte mulți politicieni de rang local sau național au mers la biserica unde slujește preotul Pomohaci. iar demersul lor, fără a specula prea mult, avea mai degrabă legătură cu viața laică decât cu cea spirituală. Legăturile dintre oamenii politici și cei ai bisericii sunt de notorietate (la fel se întâmplă și în cazul comunității maghiare unde aceste legături și influența lor este chiar mai mare), dar ei nu sunt singurii care i-au călcat pragul.

Care sunt așadar zonele pe care un “preot de sat” le putea influența în politică, justiție, apărare, cine sunt oamenii care au fost deranjați sau amenințați de acele legături? Deocamdată ei stau în umbră, dar ceea ce se întâmplă acum ne arată o rearanjare a centrilor de putere din România. Sigur, Pomohaci nu este un actor principal, el poate fi o victimă colaterală, un avertisment sau pur și simplu o coincidență.

A doua chestiune interesantă și care mă face să nu cred într-o simplă coincidență e vechimea faptei invocate, ceea ce mă determină să afirm că dincolo de un demers jurnalistic (absolut necesar) pot exista și alte implicații. Este deja de notorietate cum apar și dispar dosare în România postcomunistă după voința unora sau altora.

Sigur, nu am vorbit despre fapta în sine. O înregistrare audio poate fi manipulată în fel și chip, ea poate fi produsă cu un scop anume, iar specialiști și programe care pot fi utilizate sunt nenumărate. Dacă ea se confirmă (să nu uităm de prezumția de nevinovăție) atunci mecanismele de reglaj social trebuie să funcționeze. Instanța de judecată este cea care trebuie să stabilească prin experți veridicitatea înregistrării și tot ea trebuie să se pronunțe asupra vinovăției unui cetățean cu drepturi și obligații egale cu ale celorlalți cetățeni. Pentru a fi foarte clar, coruperea de minori este o faptă foarte gravă care trebuie pedepsită ca atare, și nu ar fi deloc rău dacă am monitoriza mult mai atent această zonă nu doar atunci când astfel de știri apar în prime-time la televiziunile naționale (vezi și știrile din anii trecuți din zonele mai sărace ale României). Strict din punctul meu de vedere, omul poate fi și cântăreț și popă, câtă vreme dă dovadă de talent în ambele ocupații, iar aici există destule voci care susțin acest lucru. Tot ca opinie personală, nu voi aprecia niciodată un cetățean după înclinația sa sexuală. Ar trebui să avem libertatea de a alege și a urma ceea ce ne dictează conștiința, inima.

Sigur, în aceste zile s-a vorbit și despre averea imobiliară deținută. Constat cu regret că oamenii bisericii s-au alăturat acestei goane după bunuri materiale, în care totul este măsurat în ceea ce deții, cumperi sau vinzi. Să nu fim ipocriți, preoții noștri (cu mici excepții) sunt asemenea politicienilor noștri, asemeni nouă. Așa arată societatea românească în ansamblul ei, lacomă, invidioasă, coruptă, lipsită de moralitate, îngâmfată, profitând de orice fărâmă de putere de care dispune. Le cerem celor care au pretenția de a ne conduce politic sau spiritual să fie altfel decât noi. Pot ei? Foarte rar. La rândul nostru uităm că nu respectăm instituțiile, regulile, oamenii, că nu ar trebui să pretindem altora ceea ce noi înșine nu suntem dispuși sa facem.

În ultimă instanță, greșelile lui Pomohaci vor fi plătite de Pomohaci, în fața legii omenești și mai ales în fața judecății spirituale. Niciunul dintre noi nu va răspunde în locul lui, așa cum probabil fiecare dintre noi își poartă mai mult sau mai puțin știute propriile păcate, reale sau închipuite.

Totuși, ce ar trebui să înțelegem din acest scandal? Ei, bine, în primul rând avem nevoie fiecare dintre noi de o autoanaliză absolut sinceră. Să fim cinstiți cu noi și să ne recunoaștem propriile criterii care dau sau nu valoare. Apoi faptul că sfinții nu există decât în textul sacru al fiecărei religii. Suntem oameni înzestrați cu liber arbitru. Putem alege în acțiunile noastre, iar alegerile noastre produc consecințe. Orice am face ne vom confrunta cu acestea mai repede sau mai târziu.

E vinovat sau nu Pomohaci, trebuie să îl apărăm sau să îl punem la zid, trebuie să îi credem pe cei care pretind că e un farsor sau pe cei care pretind că le-a influențat viața în bine? Eu zic că mai întâi trebuie să ne privim noi înșine în ochii propri înainte de a răspunde.

Lucian SĂCĂLEAN

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

EDITORIAL: Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea de la Ulieş

Distribuie Undeva prin luna iulie am primit un telefon de la Costi Dumitru, profesor şi …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.