Municipiul Reghin la Festivalul Văii Mureșului

În cadrul Festivalului Văii Mureșului, municipiul Reghin a fost reprezentat ca de obicei de două case alegorice. În cea amenajată din partea Primăriei am putut vedea exponate inedite, iar în cea intitulată „Reghin, orașul viorilor Gliga” au fost prezentate fazele conceperii renumitelor instrumente.

Proprietarul acesteia din urmă, Vasile Gheorghe Gliga, ca la fiecare ediție, în straie populare. Solicitat în orice zonă a platoului festivalului, acesta a zâmbit tuturor celor care își doreau să-i facă o poză, unii chiar turiști de peste hotare, care nu aveau de unde să știe că cel imortalizat este un fost deputat, lider politic și proprietarul firmelor care realizează instrumentele muzicale, sau faptul că este președintele Federației Române de Dans Sportiv și Internaționale.

„Avem în spate oameni implicați în administrațiile locale ale acestei văi, primari veniți din alte zone să vadă frumusețile acestor locuri. Obligația noastră este aceea de a promova aceste obiceiuri, să fie cunoscute în lume. Ca președinte al Federației Române de Dans Sportiv îmi doresc și am propus ca jocurile, dansurile populare să devină chiar disciplină obligatorie în școli. Acest lucru ar duce la promova tradițiile și copiii noștri ar trăi mai bine, mai sănătos. Împreună cu cei de la Prefectură sau de la Consiliul Județean, indiferent de culoarea politică, toți cei prezenți sau nu, avem interese comune pentru a dezvolta această zonă, una dintre priorități fiind aceea să vedem apă în barajul de la Răstolița, o realizare care ar însemna un mare pas înainte. Multă sănătate și La mulți ani Valea Mureșului!”, a rostit liderul PSD Mureș Vasile Gheorghe Gliga, după care s-a îndreptat spre casa alegorică a firmelor Gliga, unde oaspeților le-au fost prezentate fazele prin care sunt confecționate renumitele viori de Reghin.

Pasiunea meșterilor plusează la farmecul festivalului

Dacă Reghinul a fost renumit și pentru fabricile care confecționau ambarcațiuni sportive, dar confecționarea diverselor produse din lemn a devenit pentru unii o pasiune, dusă la nivel de artă. Printre aceștia se află și meșterul Adrian Burian, care an de an expune o întreagă colecție de produse confecționate exclusiv din lemn: trenulețe, elicoptere, camioane și multe altele. Îndeletnicire dezvoltată din copilărie, acesta participă la diverse festivaluri și expoziții, unde aceste exponate sunt admirate sau chiar achiziționate, la prețuri simbolice totuși. Îndeletnicirea nu îi poate asigura traiul de zi cu zi, astfel că Adrian are loc de muncă, dar nu poate renunța la pasiunea sa.

„Fac toate acestea din plăcere, încă din copilărie. Particip la diverse târguri ca meșter popular și sunt uneori invitat, deoarece puțini se mai ocupă cu așa ceva în zilele noastre. Investițiile sunt minime, doar utilajele au fost scumpe, dar acestea au fost făcute la început. Nu am piață de desfacere, mai vând unele produse la diverse expoziții sau târguri, dar sumele sunt mai degrabă simbolice. Ocaziile în care se mai vinde câte ceva sunt rare și cu sume de 20-40 de lei nu-ți poți asigura un trai decent, așa că lucrez și la o firmă care confecționează instrumente muzicale. Această activitate reprezintă așadar o pasiune la care nu pot renunța, vreau să arăt oamenilor că încă se mai poate crea ceva”, ne dezvăluie Adrian Burian. Între timp, apare un grup de turiști, poate interesați să achiziționeze vreunul din exponate, pentru nepoți probabil, cei mai frecvenți clienți, după cum dezvăluia Adrian.

Valorile tradiționale, salvate de Muzeul Etnogrfic Reghin

Casa alegorică amenajată pentru municipiul Reghin iese parțial din „peisajul” celor amenajate pe platoul festivalului. Nu întâmplător, oficialitățile prezente pe platoul „La Alei” au zăbovit minute bune în fața imaginilor expuse. Fotografia are un impact puternic asupra multora, care nu cunosc, sau au uitat realitățile. Detalii legate despre expoziția care domină peisajului casei alegorice ne-a oferit Maria Borzan, cercetător științific, fost director al Muzeului Etnografic Reghin.

„Am pornit de la ideea că lumea satului este într-o continuă și permanentă schimbare. Uitarea și nepăsarea se așterne peste patrimoniul tradițional. Graba cu care noi ne despărțim sau uităm de valorile tradiționale este un semn care ne îndeamnă să reflectăm asupra lipsei noastre de maturitate, materială și spirituală. Valorile strămoșilor noștri, mărci identitare, peste alte câteva decenii, urmașii noștri le vor căuta nu le vor mai găsi dacă nu ne îngrijim de ele. Astfel, mai mult ca niciodată, acest prilej este unul ideal pentru a folosi arhiva Muzeului Etnografic din Reghin pentru a salva aceste valori. Avem zeci de mii de imagini din viața satului, unele din anii 60-70, realizate de întemeietorul muzeului, Anton Badea. Începem cu arhitectura tradițională de atunci, continuăm cu aspecte de la munca câmpului, de la arat, semănat, recoltat, secerat, vânturat, încheiate pe bază de clacă. La final, se oferea cununa fertilității celei alese frumoasa satului, care cutreiera apoi satul. Sunt tradiții de care nu trebuie să uităm. Fotografia este ceea care spune ceva despre viața satului și declanșează unora o stare emoțională, unii pot chiar să-și regăsească cunoștințe, bunici sau străbunici în aceste imagini. Inclusiv expresia feței celor care apar este una foarte expresivă. Mai avem imagini care arată activitatea meșteșugarilor, cei care confecționau uneltele și produse din lemn sau ceramice. Aceștia ofereau uneltele uneori în schimbul unor produse din alte zone ale județului. Între aceste două grupaje de imagini, le avem pe cele spirituale, credința. Acestea au fost realizate de directorul Casei de Cultură, Marcel Naste”, au fost cuvintele Mariei Borzan, cercetător, fost director al Muzeului Etnografic Reghin. Ea ne-a transmis cu aceste explicații și o stare emoțională aparte, reușind chiar să ne facă să trăim imaginile.