Matei Vișniec Acasă la Hundorf – „o formă de optimism, o formă de viziune asupra viitorului”

Sâmbătă am dat o fugă din Sighișoara, unde eram la Festivalul ProEtnica, până în Viișoara/Hundorf, unde Asociația Acasă la Hundorf a organizat un eveniment de bilanț al programului de rezidențe desfășurat vara această în casa doamnei Maria Morar. Sosirea scriitorului Matei Vișniec la Hundorf, la Colonia Artiștilor, a fost o întâmplare fericită, prilejuită de prietenia acestuia cu unul dintre profesorii universitari implicați în proiectul din Viișoara. Evenimentul Colonia artiștilor s-a desfășurat sâmbătă, 20 august, de la ora 16.00, la Biserica Evanghelică din Hundorf.

„Infuzie de artă adevărată în mediul rural”

„Eu sunt în vacanță în Bucovina, dar prietenul meu Dragoș Pătrașcu, mi-a propus această ieșire în inima Transilvaniei, unde îmi doream să vin pentru că și fiica mea este artistă și doream să-i arăt Transilvania. Am reușit să vedem o secțiune extraordinară a pasiunii, de fapt, în Transilvania. Am asistat la un fel de happening, un fel de celebrare a pasiunii și a frumuseții în acest sat, unde Maria Moraru de câțiva ani este efectiv o promotoare a unui spirit cu totul și cu totul extraordinar de încredere, de optimism, de infuzie de artă adevărată în mediul rural. A reușit să aducă aici oameni care sunt artiști extraordinari, care s-au lăsat aspirați de viața satului, care au explorat – aș spune, sufletul acestui sat, obiceiurile, cotidianul”, mi-a spus Matei Vișniec.

„Eu sunt încântat când văd oameni atât de încântat când văd oameni pasionați și îmi dau seama că nimic nu e pierdut atâta vreme cât există pasiune – atâta vreme cât mai putem face artă și ne putem apăra de totala spălare de creier pe care ne-o propune televizorul sau rețele de socializare. A aduce artiști în mediul rural este, de fapt, o formă de rezistență culturală, o formă de optimism, o formă de viziune asupra viitorului. Artiști există, mai rămâne să găsim oameni cum este Maria, care ne spune: iată, vă deschid ușile la mine acasă”, consideră Vișniec.

Matei Vișniec Acasă la Hundorf – „La ce sunt buni artiștii?”

Matei Vișniec le-a vorbit artiștilor, oamenilor din localitate și copiilor aflați în Biserica Evanghelică din Viișoara. S-a întrebat dacă nu s-a întâlnit cu o revelație. „Pentru că am văzut atâtea vernisaje în viața mea (…) de 30 de ani rătăcesc prin lume, dar ceva atât de frumos și adevărat (…) mi se pare că n-am văzut niciodată. Ceea ce am văzut astăzi mă trimite la o întrebare pe care mi-o pun de mulți ani. La ce sunt buni artiștii? (…) Artistul este, de fapt, un fel de perturbator profesionist de normalitate, de plictiseală, de dogmă, de societate normală. Artistul introduce un element de emoție, de surpriză. Schimbă ceva inclusiv în sufletul nostru. Ne pune în față acea oglindă nouă. Cum v-au propus dumneavoastră artiștii să aveți o nouă viziune asupra satului dumneavoastră”, a spus Matei Vișniec.

„Cât de sărăci ar fi, de fapt, toți fără artiști. Dacă ne-am opri așa prin absurd, poporul român fără Eminescu, ce sărac ar fi! Ce săracii am fi noi toți, copii, adulți, fără Creangă, fără Rebreanu, fără Minulescu, fără Nichita Stănescu, fără Marin Sorescu, fără pictorii noștri, fără cântăreți, fără compozitori. Dacă artiștii ar dispărea din societate aproape că toți am fi săraci și năpăstuiți. Noi ne credem săraci, dar de fapt suntem foarte bogați”, a adăugat Vișniec, apoi ne-a spus două povești.

„Nu știm că uneori comoara este chiar sub talpa casei noastre”

Prima poveste a fost despre un om care s-a născut undeva într-un sat. Pentru că devenise nefericit, tatăl lui i-a spus să meargă în lume că e făcut să găsească o comoară. Omul mers mult-mult, indiciul primit de la tatăl lui fiind că atunci când va fi în preajma comorii inima o să-i bată mult mai tare. În final, omul își dă seama că acea comoară se afla de unde plecase. „Comoara era chiar casa lui, chiar satului lui, chiar locul de unde plecase. Noi românii nu știm că uneori comoara este chiar sub talpa casei noastre, sub pragul nostru, în satele noastre. (…) Trebuie să călătorim în lume, să spălăm la fund doamnele din alte țări ca să ne dăm seama că la noi în țara avem fiecare sun talpa casei, în satul nostru, în sufletele noastre câte o comoară”, a spus Vișniec.

„Artistul ne ajută să ne vedem sufletul”, ne spus Vișniec după a doua povestioară. „Cine nu ține la artiști, cine nu înceracă să-i ajute, să-i înțeleagă, înseamnă că nu-și iubește sufletul.”

Detalii despre programul evenimentul găsiți aici: https://acasalahundorf.wordpress.com/