Home / Sanatate / INTERVIU. Cosmin Oprea, neurochirurgul de la ACS Viitorul Ungheni

INTERVIU. Cosmin Oprea, neurochirurgul de la ACS Viitorul Ungheni

Distribuie

Trăim vremuri în care tinerii din jurul nostru aleg tot mai mult să plece din țară și să încerce să se realizeze departe de casă. Societatea parcă le oferă tot mai puține șanse de a se simți apreciați. Se pomenește tot mai rar despre tineri și despre realizările lor, despre viața lor, despre ambițiile lor.

Când mi-a venit ideea să fac interviuri cu tineri care au ceva de spus, care reușesc să realizeze ceva cu adevărat bun, nu am crezut că sunt atât de mulți tineri minunați în jurul nostru, care trăiesc în anonimat datorită faptului că nu are cine să-i scoată la suprafață. Fără a avea pretenția că aș putea face acest lucru, totuși voi continua să-i aduc în fața dumneavoastră pe tinerii din jurul nostru, lăsând la aprecierea liberă, a fiecăruia dintre voi, dacă sau în ce măsură, am reușit să le spun povestea.

Azi voi vorbi despre Cosmin Oprea din Cerghid! Cine este Cosmin, vă întrebați? Un tânăr vizibil emoționat atunci când i-am propus să-mi vorbească despre el, dar în același timp entuziasmat de faptul că vreau să aflu mai multe despre munca lui. Așa că haideți să aflăm împreună în cele ce urmează, ce are de spus Cosmin Oprea!

Reporter: Ești foarte tânăr și ai ales o meserie foarte grea, aceea de medic neurochirurg! Câți ani ai?

Cosmin Oprea: Am 26 de ani – împlinesc 27 în noiembrie – și meseria pe care am ales-o e o pasiune pentru mine. Am absolvit cursurile Facultății de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș. Ulterior, m-am înscris la examenul de rezidențiat, unde, în funcție de mediile obținute la acest examen îți poți alege specializarea pe care vrei să o urmezi.

Rep.: Neurochirurgia ai ales-o sau a fost ce a mai rămas în urma altor opțiuni?

C.O.: Nu a rămas în urma altor opțiuni! Eu am ales să fac neurochirurgie din anul V de facultate, căci am rămas plăcut impresionat de cursurile actualului meu îndrumător de rezidențiat, domnul doctor Bălașa. M-a fascinat și mă fascinează și acum când îl văd cum operează. Este un medic excepțional!

Rep.: Ca medic rezident alături de cine lucrezi?

C.O.: Pe secția noastră munca este realizată de către echipe mixte formate din medici seniori și medici rezidenți, componența acestor echipe fiind schimbată la fiecare trei luni de către șeful secției.

Rep.: Ce simți atunci când intri în sala de operații?

C.O.: E destul de greu de descris în cuvinte! Sunt cazuri mai ușoare și cazuri mai grele, oameni tineri și oameni mai în vârstă, necunoscuți sau cunoscuți. Sentimentul general e că trebuie să te concentrezi și să dai tot ce ai mai bun. Mai sunt și cazurile în care cunoști pacienții, pot fi prieteni de ai tăi și atunci sigur că ai o altfel de stare, un fel de strângere de inimă, un fior lăuntric pe care știi că trebuie să-l stăpânești, deoarece cel aflat pe masa de operație se bazează pe tine! Noi trebuie să lucrăm cu omul, nu cu o patologie. Oamenii sunt diferiți, trebuie tratați în întregul lor, ținând cont și de celelalte probleme pe care pot să le aibă. De aceea trebuie să fim tot timpul atenți, concentrați, dedicați muncii pe care o facem.

Rep.: Cât de greu este să știi că de tine depinde sănătatea sau chiar viața unui om?

C.O.: Responsabilitatea este enormă, iar aceasta nu se termină odată cu încheierea operației. De multe ori, seara în pat, mă gândesc dacă am reușit să fiu destul de bun, dacă am făcut tot ceea ce ținea de mine, dacă aș fi putut să fac mai mult decât am făcut. În neurochirurgie o eroarea minimă, uneori poate fi fatală! Dar cu toate astea nu mi-aș schimba profesia, simt în felul acesta că viața are un rost, că e palpabilă și palpitantă și că pot să le redau speranța de viață și încrederea pacienților, bineînțeles în măsura în care Dumnezeu mi-o permite, pentru că toate sunt în grija Lui.

Rep.: Care ar fi visul tău cel mai mare, ce planuri de viitor ai?

C.O.: Hmmm… văzând atât de multe probleme zilnic, ajungi să-ți dai seama că ziua de mâine este un lucru extrem de incert. Ce să spui atunci despre un viitor îndepărtat? Sigur că doresc să mă perfecționez mereu, să devin tot mai bun în neurochirurgie, să ajut cât mai mulți oameni. Deocamdată însă, încerc să  acumulez cât mai multe cunoștințe, mă concentrez pe muncă și pe studiu intens. Prefer să las lucrurile să se întâmple la timpul lor.

Rep.: Dincolo de pasiune, ce înseamnă neurochirurgia pentru tine?

C.O.: Muncă, muncă și iar muncă! Mult studiu, multe eforturi, trebuie să fii foarte bine pregătit și psihic și fizic. Sunt operații care pot dura chiar și 15-16 ore. Nu e suficient să înveți și să știi ce ai de făcut, trebuie să fii un fel de ”cal de cursă lungă”. Din exterior pare grozav și chiar așa și este, dar în spatele a tot ceea ce facem e o muncă imensă, multe sacrificii, practic viața personală sau timpul liber sunt un fel de utopii pentru noi. E greu de înțeles, dacă nu faci parte din ”sistem”. Nici facultatea nu e una ușoară. Sunt multe examene grele, totul trebuie înțeles și învățat logic pentru a reuși să faci conexiunile necesare cu toate celelalte ramuri, deci sacrificiile încep încă de pe vremea facultății. Mulți prieteni m-au abandonat din cauză că nu puteam să ies cu ei, deoarece erau nopți întregi în care trebuia să trag tare cu învățatul pentru a putea asimila materia și atunci cu timpul au renunțat la mine. Numai eu știu cât de greu a fost! Însă acum sunt alături de cei mai buni, pentru că trebuie să vă mărturisesc că medicii neurochirurgi de aici de la Târgu-Mureș sunt cu adevărat specialiști în ceea ce fac, avem o sală de operații performantă, dotată cu aparatură medicală adecvată, deci există toate condițiile și premisele necesare pentru a putea învăța și performa în acest domeniu.

Rep.: Cine te-a susținut cel mai mult?

C.O.: Cel mai mult cred că m-am susținut singur și după aceea, familia, bineînțeles! Eu mi-am dorit să fac medicină, nu a fost un lucru impus, totul a ținut de propria mea ambiție și de faptul că familia mi-a fost mereu aproape. Aș vrea să le mulțumesc lor, dar și profesorilor căci și datorită lor am ajuns acolo unde sunt acum! Ar trebui să mulțumesc în mod deosebit doamnei profesor Oana Mărginean, actuală prorector, care m-a ajutat foarte mult pe perioada licenței dar și domnului doctor Bălașa, împreună cu colectivul condus de acesta, cel care mi-a pus la propriu bisturiul în mână. În primele săptămâni ale rezidențiatului eram cu dânsul la o operație și brusc mi-a spus ”hai să schimbăm rolul, tu ești cel care operează și eu asist”. De emoții nici nu am mai știut cum să țin bisturiul în mână… dar asta a fost, a trebuit să trec la treabă! Oricum e un lucru pe care nu îl uiți niciodată: prima incizie, primul contact cu pacientul, prima operație. Mai pot menționa și faptul că am norocul ca prietena mea să fie, la fel ca și mine, dedicată pasiunii sale, farmacia. Mă înțelege, o înțeleg, ne susținem reciproc și asta contează foarte mult pentru fiecare dintre noi și pentru cuplul pe care-l formăm în momentul de față. Ne-am cunoscut în urmă cu doi ani, exact la momentul anunțării notelor pentru examenul de rezidențiat și am remarcat-o datorită faptului că a fost prima la farmacie! Deșteaptă și frumoasă foc! Pasionați de același lucru: medicina!

Rep.: Dincolo de sala de operații, cine este omul Cosmin Oprea?

C.O.: Consider că sunt o persoană educată, cinstită, corectă, muncitoare și muncitoare și muncitoare… Așa am ajuns unde sunt! Pentru că nu provin dintr-o familie de medici, ci provin dintr-o familie modestă și munca a fost singura mea șansă… și cel mai de preț ajutor! Munca m-a ajutat să fiu printre primii studenți și astfel să fiu și bursier! Mi-am dorit tot timpul să nu fiu dependent în totalitate de părinți și am reușit.

Rep.: În afară de neurochirurgie ce alte pasiuni mai ai?

C.O.: O altă mare pasiune ar fi sportul, mai exact fotbalul. Sunt legitimat în cadrul clubului ACS Viitorul Ungheni din anul 2013, nedespărțit de atunci de echipă! Încă activez, chiar zilele trecute am fost la ședința legată de începerea noul sezon competițional. Antrenorul nostru, domnul Cristian Duran, este foarte mândru de mine, mereu mă dă exemplu copiilor și părinților, arătându-le că se poate face și școală și sport, la nivel de performanță ambele! Țin minte că înainte cu o zi de examenul de rezidențiat am jucat cu echipa la Târnăveni! Mulțumesc domnule Duran pentru încredere!

Rep.: Ce ai vrea să le transmiți cititorilor noștri?

C.O.: Să aibă grijă de sănătatea lor! Să se prezinte la medic imediat ce observă ceva anormal în starea lor de sănătate! Să facă mișcare, să adopte un stil de viață sănătos și să nu uite că stresul, grijile, oboseala, trebuie din când în când lăsate la o parte! Să fie mai optimiști și mai încrezători!

Vă mărturiesc cu toată sinceritatea că pentru mine, personal, interviul cu medicul rezident Cosmin Oprea a fost unul impresionat. Să vezi un om atât de tânăr cu atât de multă ambiție și pasiune pentru ceea ce face într-un domeniu în care doar cei mai buni pot accede, da, este un lucru cu adevărat impresionat! Cu toate acestea sper ca niciodată să nu am nevoie de serviciile domniei sale! Sănătate vă doresc și să auzim numai de bine!

A consemnat Mădălina PORIME

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Prohibiția pescuitului în 2024

Distribuie Ca în multe alte domenii, și pescuitul are o legislație în vigoare, care stabilește …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.