Home / Cultură / Elisa, Pia și Mecca @Teatru de Hundorf

Elisa, Pia și Mecca @Teatru de Hundorf

Distribuie

Pia Terra, din Austria, a venit în Hundorf/Viișoara pentru prima dată în 2013, pentru puțin timp de Crăciun – cu un ONG din București, iar din 2014 a început să vină în fiecare vară dorind să cunoască oamenii din sat, să afle cum trăiesc și să lucreze cu ei. Apoi, în 2015, a început atelierele de teatru în Viișoara împreună cu Elisa Sarchi, din Italia, și Mecca Antonia Burns, din SUA, în cadrul întâlnirilor între artiști și localnici organizate de Maria Morar prin Asociația Acasă la Hundorf. Au și o pagină de facebook, Teatru de Hundorf, unde găsiți câteva informații și imagini.

Am ajuns la Viișoara, din nou, sâmbătă, 19 august, tot din Sighișoara, de la ProEtnica – de data aceasta, deoarece Maria Morar a organizat un eveniment care a reunit tinerii artiști și profesorii/artiștii seniori – colaboratori ai asociației care au participat vara aceasta la programul de rezidențe Acasă la Hundorf. Evenimentul Colonia Artiștilor s-a desfășurat la Biserica Evanghelică din Viișoara. Copii cu care au lucrat Pia, Mecca și Elisa au jucat un spectacol pregătit în perioada în acestora de rezidență, desfășurată cu aproximativ o săptămână și jumătate înainte. Din păcate, nu am prins spectacolul pentru că am ajuns prea târziu, Mecca plecase deja către Africa, dar Elisa și Pia mi-au povestit câte ceva despre munca lor la Hundorf.

Foto: Mecca Burns

Teatru de Hundorf

Pia, Elisa și Mecca sunt interesate de teatru implicat social realizând spectacole pornind de la întâlniri cu oameni din diferite comunități, oameni pe care îi implică și ca actori în reprezentații.

„Anul acesta, am lucrat cu copii și cu tineri, am fost două echipe”, mi-a spus Pia. „Îmi place foarte mult aici pentru că avem posibilitatea să lucrăm cu oamenii din sat pentru o săptămână sau mai mult. Pentru noi este o posibilitate foarte interesantă pentru că toți intră în lucrul nostru. Suntem ca un burete și absorbim”, mi-a spus Elisa. Pia: Ce absorbim? (un pic intrigată) „Povești, aspecte legate de felul un care oamenii vorbesc și trăiesc. Suntem inspirate de locul acesta. Ceea ce facem aici nu am putea face altundeva, cel puțin din punctul meu de vedere”, a răspuns Elisa. „Da, vedem din exterior și apoi folosind metode teatrale încercăm să-i facem pe copii și pe tineri să vină cu propriile contribuții, apoi facem spectacolul”, a completat Pia.

Cum a fost prima dată cu teatru aplicat la Viișoara

„În 2015, au fost și copii mai mari care făcuseră deja teatru la liceu în Sighișoara și după câteva zile i-am ales pe cei pe care i-am păstrat în echipă, era important să vrea și ei să lucreze cu noi”, mi-a zis Pia. Apoi, Elisa a spus că „a fost ciudat, pentru că noi am venit aici cu ideile noastre despre teatru,ca artă implicată social și politică”. „E vorba despre teatru aplicat. Transmiți un mesaj spectatorilor, iar acel mesaj îl preiei de la oameni, cu poveștile lor cu ce se întâmplă în viața lor. De exemplu, unul dintre personajele de astăzi a fost o „primăriță” care ne-a spus care sunt planurile și cum vede satul în viitor”, mi-a explicat Pia.

Una dintre reacțiile neașteptate ale copiilor și tinerilor din Viișoara a fost că la prima ediție nu au dorit, sub nicio formă, să joace spectacolul altundeva decât pe o scenă, într-o sală, deși Pia, Elisa și Mecca au încercat să-i convingă că ar fi mai fain afară. „A fost o diferență mare între propunerile noastre și așteptările lor. Ei se așteptau la teatru cum au învățat la școală. Evident, noi eram ciudatele, mai ales că eram străine și nu ne cunoșteau și aveau o mulțime de întrebări. Bine, în primul an, a fost foarte important ca activitățile să fie distractive și ca ei să se bucure de ceea ce fac. Acum, am încercat să ne concentrăm mai mult pe ai ajuta să obțină ceva pentru ei din felul acesta de artă”, a povestit Elisa.

Foto: Mecca Burns

„Nu știm dinainte ce vom face”

Anul acesta copiii implicați în atelierele de teatru, cu vârste de la 9 la 16 ani, și-au scris propriile monologuri și au venit cu povești pentru anumite scene. „Nu știm ce vom face. Spectacolul se formează în timpul workshop-ului”, mi-a spus Pia. „Și eu sunt interesată de poveștile oamenilor, dar mai mult pe partea de artă vizuală, încercând să găsesc lucruri sau imagini care mie mi se par frumoase. Așa că nu e vorba doar despre actorie, am folosit pentru decor și desene făcute de copii. De fapt, aș spune că e artă socială ceea ce facem, doar că folosim diferite tehnici și metode: dans, teatru, muzică, pictură…”, a explicat Elisa. Apoi, Pia mi-a zis că anul trecut, în 2016, au făcut și măști din lut împreună cu copiii, măști pentru care au folosit materiale din sat. De exemplu, după ce s-a uscat lutul au îmbrăcat măștile în hârtie și în loc de lipici au folosit făină.

Veniți și la anul? „Da, sperăm. Anul acesta proiectul a fost finanțat și prin Institutul Cultural Român. Așa că vom vedea, avem nevoie și de finanțare pentru că nu putem să venim în fiecare an doar pe cheltuiala noastră”, a răspuns Pia. Elisa a intervenit, menționând că din echipa lor face parte și Mecca, „ea e dramaturgul nostru”. Când vorbeam noi la Viișoara, Mecca era în drum spre un sat din Africa, unde lucrează într-un proiect asemănător, acum doi ani reușind să aducă în Viișoara o persoană din acel sat. „Cum Mecca lucrează și aici și acolo într-un fel satele sunt înfrățite”, a mai zis Pia. „În plus, ea face și cântă, așa că avem muzică live la workshopuri. Anul acesta a adus un sintetizator și toți copiii mai mari erau: uau, sintetizator!”, a adăugat Elisa.

Mai multe informații găsiți pe blogul Asociației Acasă la Hundorf: https://acasalahundorf.wordpress.com/


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, un prilej pentru unitate etnică

Distribuie Anual, data de 15 martie este o zi dedicată recunoașterii identității, contribuției și istoriei …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.