Home / Business / Târgul Cetăţii 2017 – delicii culinare autentice

Târgul Cetăţii 2017 – delicii culinare autentice

Distribuie

Cea de-a doua ediţie a Târgului Cetăţii a avut loc pe Bulevardul Cetăţii din Târgu-Mureş, în perioada 13-15 octombrie şi a adunat peste 50 de producători din judeţul nostru, precum şi din cele învecinate, Alba, Harghita, Sibiu, Cluj, Braşov, Bistriţa, Suceava.

Mulţi dintre târgumureşeni suntem consumatori declaraţi ai produselor alimentare locale, aşadar această reîntâlnire a fost un prilej foarte bun pentru a ne face loc în cămările proprii, doar imediat ne trezim cu iarna-n piept. Am avut parte numai de surprize presărate cu mult bun gust şi din partea unor producători veniţi din alte judeţe, ne-au încântat papilele gustative în acest sfârşit de săptămână şi le mulţumim pentru efortul depus.

Ciocolata Berri îţi îndulceşte viaţa

Am ajuns vineri în mijlocul tarabelor din târg şi m-am lăsat surprinsă de îmbietoarele arome de fructe şi legume prelucrate migălos în must, vin, ţuică, afinate, zmeurate, vişinate, trandafirate, sucuri şi siropuri, dulceţuri, murături, conserve, zacuscă, precum şi de gustul autentic al pâinii de casă, al mezelurilor tradiţionale şi al brânzeturilor. Ultima delicatesă cu care m-am răsfăţat, dar nu cea din urmă, a fost pentru mine ciocolata prelucrată manual de la stadiul de bob de cacao şi până la cel finit de către un tânăr plin de entuziasm şi pasiune, Sandor Szilveszter, din localitatea Ciumani, judeţul Harghita.

Povestea lui a început în urmă cu aproximativ trei ani, când lucra în Anglia într-un alt domeniu, iar în apropierea locului de muncă se situa o fabrică de manufactură de ciocolată artizanală. A fost imediat atras de ideea de a prepara chiar el ciocolată, aşa că a tras cu ochiu’ de câteva ori, nu a mai stat pe gânduri şi s-a înscris la nişte cursuri de specializare în Ungaria, unde, alături de Maestrul Ciocolatier Andor Haraszti, a înţeles primele secrete ale perfecţiunii, pentru că despre aşa ceva este vorba aici. Reîntors pe plaiuri mioritice, Sandor şi-a achiziţionat ustensilele necesare producţiei, precum şi materia primă şi cu nerăbdare a început prepararea primei sale tablete de ciocolată. Toţi paşii i-a urmat întocmai, numai că i s-a întâmplat exact ca unei bucătărese sfioasă, aflată la început de drum: gustul a fost nemaipomenit, că doar nu are ce ingredient utilizat să nu fie bun, dar ciocolata a rămas lipită de folia de policarbonat, încât s-a putut consuma doar cu o linguriţă, un cuţit şi multă răbdare.

Zâmbind, ciocolatierul din Ciumani îşi aminteşte că prin foarte multă perseverenţă şi trudă, încercarea cu numărul cinci i-a adus şi prima satisfacţie adevărată, a reuşit să finalizeze procesul de producţie: „Am studiat în amănunt întreg procesul de temperare, proces care înseamnă aducerea ciocolăţii la o temperatură de 45 de grade Celsius, apoi aşezarea ei pe un pat de marmură şi amestecarea acesteia până ajunge la o temperatură optimă de 24-27 de grade Celsius, după care se varsă din nou în castronul unde a rămas o cantitate însemnată de ciocolată care se amestecă cu cea răsturnată de pe patul de marmură, ajungând astfel la 30-32 de grade Celsius. După aceste acţiuni, se poate spune că ciocolata a fost temperată, adică toate cristalele din interiorul ei care au nevoie de diferite temperaturi pentru a se cristaliza şi pentru a crea punţi de legătură între ele, ajung la acele temperaturi precise, stabilesc legăturile, iar în momentul în care este pusă în forme, în frigider, îşi diminuează volumul prin contracţie şi iese cu uşurinţă din formă. Ei bine, până să reuşesc eu combinaţia aceasta de amestecuri şi temperaturi, a durat câteva zile şi nopţi nedormite, dar a meritat tot efortul, astăzi mă declar mulţumit. ”

De unde provine aroma deosebită a ingredientelor utilizate?

Bineînţeles că Sandor nu s-a oprit la producerea de ciocolată simplă şi a adăugat la aceasta, prin creativitatea personală ce îl caracterizează, fructe liofilizate importate din Germania, precum şi variate combinaţii de arome şi ingrediente ciudate. Mi-a enumerat şi alte forme de prezentare pe care le-a adoptat şi pe care le comercializează cu succes, cum ar fi iepuraşii de ciocolată, oamenii de zăpadă de ciocolată, monedele de ciocolată, acestea, împreună cu celelalte sortimente le găsiţi la cafeneaua Traffic House de vis-a-vis de Casa Căsătoriilor din Târgu-Mureş. La întrebarea legată de fructele liofilizate aduse din Germania, Sandor mi-a spus că nu are de ales şi le comandă de acolo pentru că la noi în ţară nu se execută acest procedeu prin care fructele sunt îngheţate, apoi, la presiune ridicată se extrage apa din ele, obţinându-se astfel un fruct stors de apă, dar care îşi păstrează toate valorile nutritive şi aroma specifică intacte fiindcă durează foarte mult, este greu şi după 24 de ore de muncă, rezultă o cantitate de un kilogram de produs.

Comerciantul de ciocolată adaugă în unele preparate mentă măcinată, precum şi lămâiţă mărunţită pe care le cumpără de la un producător din Gheorgheni. Deşi menta se potriveşte cel mai delicios în combinaţie cu ciocolata neagră, la târgul de produse locale a adus ciocolată albă cu mentă pentru că fură ochii mai mult decât cea neagră prin aspectul interesant şi gustul deosebit. Ceea ce încă îi dă bătăi de cap este scepticismul anumitor clienţi cărora le este greu să creadă că ciocolata lui nu conţine absolut nimic altceva înafară de arome naturale şi totuşi, este atât de apetisantă încât va spun cu ambele mâini pe inimă că după ce am rupt o bucăţică, n-am mai vrut să termin de savurat prea repede şi mi-am cumpărat două tablete, cât să-mi ajungă… zece minute?! Am mai aflat că ciocolata albă are un termen de garanţie de doar un an pentru că are în compoziţie unt de cacao care îşi pierde proprietăţile mai repede, spre deosebire de ciocolata neagră care ajunge la un procentaj de cacao pură de 70%, păstrându-se doi ani sau mai mult.

Dacă aveţi poftă de-o ciocolată perfectă atât ca şi aspect, cât şi ca şi gust, vă invit să-i scrieţi lui Sandor pe pagina lui de Facebook, Berri Keymuves Csokolade, vă promite să vă surprindă cu calitatea ciocolăţii sale prelucrată din boabe de cacao de o înaltă calitate, aduse direct din Mexic, Ecuador şi Africa, iar dacă doriţi să dăruiţi cuiva drag ceva dulce personalizat, nu ezitaţi să îi scrieţi dorinţele, iar el vă va picta migălos mesajul pe suprafaţa tabletei de ciocolată, mesaj care este comestibil, desigur.

Bunătăţi de pe Dealurile Uilei

La ieşirea din târg, după ce m-am îndulcit corespunzător, mi-a atras atenţia o tarabă plină cu steaguri tricolore care fluturau mândre pe lângă cea mai bogată gamă de produse de pe întreg Bulevardul Cetăţii, şi anume cea a domnului inginer horticultor Emil Tămăşan, care lucrează împreună cu doamna Anişoara Bercea, cea care pune suflet cu devotament şi pricepere încă de la începuturile afacerii, adică din anii 1996.

Domnul Tămăşan este inginer horticultor, se ocupă de producţia de fructe de când se ştie om mare, cam de douăzeci de toamne încoace. Ştim cu toţii că vremurile în care roadele pământului nostru erau valorificate corect a apus, fructele şi legumele româneşti găsindu-şi cu greu cumpărătorii din cauza surplusului de marfă de import din supermarketuri şi în consecinţă tristă, recolta se pierde de multe ori în curtea producătorului. Cu toate astea, Emil Tămăşan este unul dintre aceia care au avut bunăvoinţă şi nu s-au lăsat doborâţi de greutăţile întâmpinate, reuşind în cele din urmă să-şi croiască drumul pe piaţa agro-alimentară din România şi să aducă un plus de calitate produselor sale. În anul 2010 producţia de cireşe a fost una considerabilă, dar vânzarea acestora s-a dovedit a fi anevoioasă şi au rămas nevândute multe kilograme de fructe, aşa că horticultorul a întors foaia şi a trecut la prelucrarea acestora şi la comercializarea lor sub formă de compot şi dulceaţă, în primă fază. “Văzând că cererea din partea consumatorilor creşte, am trecut la prelucrarea tuturor fructelor din livadă şi am început să vindem compot de pere, dulceaţă de prune, silvoiţă (magiun) de prune, mere rase pentru plăcinte, compot şi dulceaţă de vişine, apoi, tot la solicitarea cumpărătorilor şi cu ajutorul de nepreţuit al doamnei Anişoara Bercea, am început să producem siropuri din fructe culese din ferma proprie, iar ca o consecinţă a calităţii produselor, am trecut şi la procesarea fructelor din flora spontană (afine, merişoare, cătină), obţinând dulceţuri şi siropuri. Treptat, am ajuns la prelucrarea unor cantităţi care ne acoperă vânzările pe toată perioada anului“, declară mulţumit inginerul.

Când ţi-e lumea mai dragă, apar clienţii nedumeriţi

Conversaţia ne-a fost întreruptă fără avertisment de către o clientă mai puţin obişnuită, care pufăia cu ardoare dintr-o ţigară, iar cu mâna liberă gesticula deasupra tarabei, căutând cu arătătorul mustul şi după ce l-a zărit, a ţipat întrebarea: „Ăsta-i mustul? E pasteurizat? Cu cât îl daţi? Cu 12 lei?? Vinul e atâta!”. Domnul Tămăşan i-a răspuns diplomat şi simplu: „Este şi vin cu 5 lei.” Doamna nu se opreşte aici, vrea să guste nişte sirop de zmeură, „Vai, ce dulce e! Aţi băgat la zahăr în el! Şi de-asta murim.” Îşi primeşte răspunsul „Mai degrabă murim de la atâta Fanta şi chimicale”, după care cumpără siropul şi pleacă vociferând în continuare.

La Târgu-Mureş avem cei mai dragi clienţi

Dacă tot am sărit la acest aspect, am fost curioasă despre relaţia fermierului cu clienţii, răspuns pe care l-am şi primit: “De-a lungul anilor s-a creat o relaţie corectă cu clienţii nostril, aceştia ne apreciază calitatea produselor, precum şi modul de ambalare şi etichetare pe care îl concepe fiica mea care este architect, Bianca Tămăşan. Oamenii s-au convins de calitatea produselor noastre şi ne caută la expoziţiile de profil cu vânzare. Ne plimbăm prin toată România, în marile centre urbane, cum sunt Sibiu, Timişoara, Alba Iulia, Deva, Bucureşti, Sinaia, dar de departe, cei mai mulţi şi mai buni clienţi din ţară sunt cei din Târgu-Mureş.”

Deşi nu o dată a fost întrebat cum de a ajuns să se ocupe de comercializarea de produse alimentare, având în vedere că a fost o lungă perioadă de timp şef de fermă, răspunsul ferm este acelaşi de fiecare dată şi anume că prelucrarea produselor horticole este una dintre ramurile horticulturii şi el doar îşi face meseria în continuare, deşi la început a auzit şi remarci ironice, cum ar fi: “ Oare cine-i paraşutatu’ ăsta cu atâtea produse? ”

Cine se ocupă de prepararea şi asigurarea calităţii?

Domnul inginer ţine să precizeze că “Aportul decisiv în procesarea legumelor şi a fructelor îl aduce în permanenţă doamna Anişoara Bercea care şi-a pus amprenta pe calitatea organoleptică a produselor, fiind preocupată şi implicată în toate activităţile desfăşurate din 1996 încoace, în permanenţă îmbunătăţind calitatea şi diversificarea sortimentelor, punând mult suflet în tot ceea ce a întreprins. ”

Cu un zâmbet larg şi cu o căldură sinceră în privire, Emil Tămăşan recomandă tuturor consumatorilor să aibă încredere să cumpere produsele obţinute în zona noastră, indiferent de sortiment şi ne invită pe toţi cei care vrem să vedem etapele producţiei, direct la locul de producţie al dânsului aflat în comuna Batoş, satul Uila, judeţul Mureş.

Denisa MORAR

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Carduri sociale de alimente și mese calde. Cum pot fi obținute și care sunt categoriile de beneficiari?

Distribuie Persoanele defavorizate din Municipiul Târgu Mureș care beneficiază de tichete sociale electronice pentru alimente …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.