4 întrebări pentru Lorena Lupu

După cum am anunțat deja, scriitoarea şi actriţa Lorena Lupu se va afla la Târgu-Mureş miercuri, 25 octombrie 2017, să-şi lanseze noua carte, „Trollywood”, în Sala Mică a Teatrului Naţional, începând cu ora 16.00. Alături de autoare se vor afla directorul teatrului, artistul Gáspárik Attila, şi scriitorul Andrei Ruse, managerul editurii Hyperliteratura.
Cunoscută pentru spiritul ei polemic, atitudinea nonconformistă și umorul caustic, Lorena Lupu a impus în decurs de un deceniu blogul personal ca unul dintre cele mai urmărite și mai apreciate din blogosfera românească. „Trollywood” reprezintă o selecție a celor mai reprezentative texte publicate de Lorena Lupu în acest răstimp, precum și felul ei inconfundabil de a da nota 4 unor idei, personaje sau evenimente care și-o merită. Noi am preferat să-i adresăm autoarei 4 întrebări în care să ne vorbească despre acest proiect, și nu numai.

Reporter: Volumul „Trollywood“ a fost publicat în urma unei campanii de crowdfunding inițiate de către Editura Hyperliteratura. Povestiți-ne puțin cum a decurs campania.
Lorena Lupu: E de menţionat că volumul „Trollywood“ e rezultatul unei munci de zece ani, care a constat în scrierea zilnică de articole pe acest site al meu, www.lorenalupu.com, şi fidelizarea unei comunităţi de cititori. E important, şi ca actor, şi ca scriitor, şi ca practicant al oricărei forme de artă, să-i cucereşti pe oameni. Să-i faci să te iubească.
În secunda când am anunţat această campanie, cititorii mei s-au alăturat şi au strâns 16.000 lei. O parte i-am investit în volum şi în produse adiacente (pixuri, agende, tricouri), şi din ce a rămas am făcut Trollywood Walk of Shame, turneul cărţii.
Îi mulţumim domnului Gáspárik că a avut amabilitatea să ne pună la dispoziţie Sala Mică a teatrului şi talentul de actor al domniei sale.

Rep.: În textele dumneavostră sancționați cu aplomb prostia, impostura și multe alte trăsături pregnante ale societății românești. Este „Trollywood“ un fel de manual de supraviețuire al omului alergic la toate astea?
L.L.: Să pretind că scriu un manual de supravieţuire ar fi o aroganţă care, vă mărturisesc, nu mă caracterizează. Mie îmi place să observ. Oameni, situaţii, contexte. Şi îmi place să râd de ceea ce observ. De multe ori aleg să râd, ca să nu plâng. Am alergie la bocete, şi ale altora şi ale mele, de aceea sper ca după moarte, să fiu înmormântată la Săpânţa, şi să mi se scrie o poezie specifică despre amiciţia mea pe viaţă cu vinul roşu şi crâşmele.

Rep.: Ce importanță are râsul în viața dumneavoastră?
L.L.: Putem trăi fără să râdem?
Putem încerca, dar care ar fi farmecul?
Cred că râsul e sănătate curată. Aş reformula Tatăl Nostru: „Râsul nostru cel de toate zilele / Dă-ni-l nouă astăzi”.

Rep.: Ce funcție (dacă o putem numi astfel) ar trebui sa aibă literatura în prezent? Mai poate aceasta să schimbe ceva în mintea și sufletul cititorului?
L.L.: Literatura ar putea fi prietenul, relaxarea şi refugiul cititorului, pe de o parte, şi oglinda societăţii contemporane, pe de alta. Aşa cum a fost mereu, de când s-au inventat primele semne grafice cu funcţie de litere.
Din păcate, în sistemul şcolar actual, ea este predată drept un chin şi un efort epuizant, drept care, omul simplu rămâne traumatizat pe viaţă şi preferă să joace un fotbal.
Dacă fotbalul ar fi predat cu aceeaşi severitate şi lipsă de umor cu care e predată literatura, oamenii obişnuiţi l-ar abandona din secunda în care şi-ar lua diploma de bacalaureat.
Şi cred că menirea scriitorilor din generaţia mea e să-i reapropie pe oameni de bucuria cititului.

Andrei VORNICU