Niciodată suficient. Memorialul Deportării. Proiect educațional la UPM

Percepția generațiilor tinere față de regimul represiv comunist tinde să devină pozitivă. Bagatelizarea, banalizarea răului se petrece chiar sub ochii noștri. Deși în noile contexte este puțin probabil să se repete ca atare ororile regimului comunist, realitatea acelor vremuri trebuie cunoscută iar informația trebuie dusă mai departe. Sala de lectură a Facultății de Științe și Litere a Universității ”Petru Maior” (UPM) a găzduit luni 23 octombrie, evenimentul cultural-istoric intitulat ”Memorialul Deportării: un proiect educațional”.

Realitățile regimului comunist

Să nu uităm și să nu repetăm greșelile trecutului. Realitățile incomode despre ororile regimului comunist trebuiesc duse mai departe. Suficiente motive pentru proiectul care a propus tinerilor mureșeni vizionarea documentarului ”Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească” și lansarea volumului ”Deportați în Bărăgan: Amintiri din Siberia românească”. Aceste adevăruri trebuie să ajungă la tineri. ”Am preluat un patrimoniu important pe care vrem să-l transmitem tinerei generații. Dorim să ieșim din mediul academic și să mergem spre tineri. De aceea am ales metode adaptate și suntem foarte activi și în social media. Tocmai ca să putem transmite tinerilor aceste adevăruri și să nu uităm”, a explicat Claudia-Florentina Dobre, realizatoare a filmului, alături de Valeriu Antonovici.

Imagini extrem de sugestive

Filmul, o compilație de interviuri realizate cu supraviețuitorii Bărăganului, evocă imagini extrem de sugestive. Peste 40.000 de oameni, femei, bărbaţi, însoțiți de copii mici, smulși de la casele lor și transportați cu vagoanele pentru animale în arșița Bărăganului. Mulți doar cu hainele de pe ei și debarcați acolo, în plin câmp, fără apă, fără mâncare, cu câțiva țăruși drept casă. Poate că o paralelă cu trenurile morții ale naziștilor este ușor exagerată, dar viața acestor deportați a fost de-a dreptul tragică. Motive nu există. Deportații erau ţărani înstăriţi, intelectuali sau pur si simplu locuiau prea aproape de graniţa cu sârbii. Peste 1500 dintre ei au pierit în timpul anilor de domiciliu forţat.

”Sunt situații în care acești oameni s-au trezit absolut nevinovați. Ce vină puteau avea acei copii de doar câțiva ani?”, se întreabă Claudia Dobre.

Să nu uităm!

Atrocitatea anilor de represiune, încercările criminale ale regimului comunist de creare a acelui ”om nou” tind să fie uitate. Nemulțumiți de prezent, căutăm în trecut mitul epocii de aur. ”În fapt o critică a prezentului. Tineretul crede că era mai bine în perioada comunistă pentru că are o serie de nemulțumiri față de prezent. Așa se construiește o întreagă mitologie și ajungem să uităm represiunea. Să nu uităm și de legea avortului din 1966, care a afectat întreaga țară. Să nu uităm cozile, viața extrem de grea, fără lumină, fără căldură. Lucrurile astea se uită. Oamenii au tendința să le uite, aspectele tragice sunt diminuate. Dacă la nivel public lucrurile astea nu se spun, tinerii pot să-și imagineze orice”, a subliniat realizatoarea documentarului.

Importante paralele cu vremurile prezente

Proiectul găzduit de UPM a fost realizat de Centrul de Studii Memoriale și Identitare (CSMI) și Fundația Hanns Seidel. ”Evenimentul are o importanță educațională deosebită sub mai multe aspecte. În contextul internațional actual, în care vorbim despre drepturi și azilanți, ne vine greu să ne imaginăm drama prin care aceștia trec, dificultățile pe care le întâmpină în drumul lor spre o casă nouă într-un alt loc pe glob. De asemenea este necesar să ne amintim ce efecte nefaste pot avea curentele extremiste, care pun pe primul rând interesele politice și pe ultimul loc individul, care se vede prins de multe ori în imaginarul politic care decide că soarta lui trebuie schimbată pentru a acomoda imperativele de liniște pe care partidul le decide. 44.000 de persoane poate părea un număr impersonal, dar când vedem circumstanțele personale, istoria devine o poveste de viață cu o puternică încărcătură emoțională. Dezbaterea propusă este de actualitate. Istoria poate fi o lecție pe care nu avem voie să o uităm, ca să nu o mai repetăm. Separarea pe criterii etnice, religioase sau politice generează cu ușurință probleme similare, care pot lăsa urme tragice. De asemenea dacă ne gândim că deportarea a fost o formă de politică de stat, trebuie să ne interogăm unde este rolul societății civile în a reacționa față de deciziile politice inoportune sau chiar abuzive”, a arătat dr. Mihaela Boloș, directorul departamentului Istorie și Relații Internaționale al Facultății de Științe și Litere din cadrul UPM.

Logica perversă a comunismului

A fost condamnat cu adevărat regimul comunist? ”Regimul a fost condamnat oficial, este ilegal și nelegitim. A fost însă condamnat fără rezultate și fără urmări. Mulți dintre cei care au realizat aceste represiuni s-au bucurat și se bucură de privilegii. Astăzi au pensii speciale și privilegii de care se bucură și copiii lor. Victimele și copiii lor sunt uitate,  pe când copiii represorilor fac parte din noua elită. Deportații de atunci se întreabă ce se va întâmpla când ei nu vor mai fi și nu va avea cine să ducă mai departe memoria lor”, a subliniat Claudia Dobre. Filmul trebuie văzut, cartea trebuie citită. Adevărul însă restabilit, se va face și dreptate? ”Să sperăm ca la un moment dat se va face dreptate și pentru ei. Măcar o dreptate istorică”, a încheiat realizatoarea filmului. ”Marele merit al filmului este simplitatea și autenticitatea. Autorii intervin foarte discret. Supraviețuitorii povestesc lucruri teribile, aproape de necrezut. Cu atât mai interesant filmul și mai gravă povestirea cu cât cei care povestesc erau atunci copiii și adolescenți, care priveau abia înțelegând. Comunismul a vrut să schimbe lumea bătându-și joc de oameni. Până la urmă nu a reușit decât să-și bată joc de oameni”, a arătat istoricul Lucian Boia, invitat special al evenimentului. La dezbatere a participat și rectorul UPM, prof. univ. dr. Cornel Sigmirean. Atât cartea, cât și filmul pot fi găsite pe site-ul memorialuldeportarii.ro.

Edith VEREȘ