Conferința ASCOTID, semnal de alarmă despre problemele diabeticilor

Prețul unei cutii de teste de glicemie este în jur de 50 de lei. Prețul unei ședințe de dializă se ridică la 3.000 de euro, iar tratamentul pacienților diagnosticați cu nefropatie diabetică, una doar dintre complicațiile diabetului zaharaat, poate necesita chiar și trei ședințe de dializă săptămânal. Un calcul extrem de simplu, care poate sublinia de unul singur importanța conștientizării problemelor legate de diabetul zaharat de tip 1. Asociația Copiilor și Tinerilor Diabetici Mureș a organizat sâmbătă, 18 noiembrie, Conferința dedicată Zilei Mondiale a Diabetului, având acest scop primordial: conștientizarea publicului larg și în special a autorităților asupra problemelor diabeticilor.

Un pumn de ace pe trei luni

Tinerii diagnosticați cu diabet zaharat de tip 1 din Mureș au fost învățați să preia controlul asupra propriilor  vieții și să și-o trăiască pe deplin. ”Diagnosticul nu e dramă, depinde cum privești”, a susținut psihologul Melania Cozma, psiholog specializat în psihoterapia sistemică de familie, care se ocupă în mod curent de acești copii și tineri.

Drame există totuși, iar calculul pe care l-am sugerat la început este una dintre ele. ”Este o imensă discriminare față de acești copii. La împlinirea vârstei de 18 ani, sistemul îi consideră automat adulți. Dacă până atunci primeau patru teste de glicemie pe zi, începând cu împlinirea vârstei de 18 ani ei primesc un singur test, deși ei sunt în continuare elevi, eventual studenți. Sau să vorbim despre pumnul de ace de unică folosință pe care îl primesc pentru trei luni?”, a atras atenția dr. Irina Muntean, medic primar diabet zaharat, nutriție și boli metabolice. Aceasta a arătat că boala nu alege după starea materială, printre acești copii fiind și orfani. ”De unde va avea bani un asistent maternal să îi cumpere atâtea teste? Am pacienți care trebuie să își verifice glicemiile la două ore, în condițiile în care toate glicemiile trebuiesc ținute sub 120-130”, a subliniat medicul. Iar în lipsa acestei monitorizări permanente, complicațiile nu întârzie să apară. ”Să comparăm prețul unei cutii suplimentare de teste cu costul unei ședințe de dializă sau de fotocoagulare laser pentru retinopatie”, a subliniat dr. Irina Muntean.

Speranțe  și noi tehnologii

În condițiile în care în situațiile amintite se află doar aproximativ 3.500 de tineri din România, costurile pentru bugetul sănătății ar fi neglijabile, față de costurile tratamentului complicațiilor. ”Diabetul de tip 1 nu se vindecă deocamdată. Totuși, există speranțe, se fac multe cercetări, sunt în lucru și chiar și pe piață o serie de tehnologii noi. Eu asta încerc să le spun, să rămână sănătoși până ce se găsește ceva mai bun pentru ei, Complicațiile însă nu sunt reversibile. De ce nu se găsesc bani pentru acești tineri? Nu știu cum nu pot să priceapă autoritățile. Se vorbește despre veșnica lipsă de bani. Noi (ASCOTID – n.r.) din ce avem bani din care le dăm teste, senzori și multe altele la copiii din Mureș? Din acele donații de 2 la sută, și din sponsorizările pe care tot noi le căutăm”, a subliniat medicul.

Discriminări și complicații

Dealtfel discriminările la care sunt supuși tinerii pacienți cu diabet zaharat de tip 1 sunt mult mai multe, de la cei care încă cred că această boală este contagioasă, la profesorii de sport care refuză să-i primească la orele de sport de teama complicațiilor și până la destul de mulți angajatori, discriminări legate în mare parte de lipsa de informare.

În aceste condiții, nu e de mirare că unii ajung destul de târziu să fie diagnosticați. ”Eu eram conștientă că sunt bolnavă dar nu am vrut să recunosc. M-am dus la medic doar când m-am simțit foarte rău. Doar aici, la ASCOTID, am realizat că nu este ceva ce doar eu am. Când am întâlnit alți copii cu diabet, atâtea mămici speriate, cu copiii mici cu senzorii pe sub bluzițe, am realizat că mă regăsesc în ei. De asta am și ales să fiu și voluntar aici”, a dezvăluit Loredana, studentă la medicină în anul II și voluntar al Asociației. Loredana crede că, deși experiență nedorită, diagnosticarea cu diabet de tip 1 o va ajuta să-și aleagă specializarea în domeniu. ”Pot să înțeleg cu ce se confruntă. În ce mă privește, în două săptămâni am folosit două pachete de teste, mult peste ce primesc”, a arătat Loredana. Din cauza lipsei de somn în perioada examenelor, a stresului, glicemiile trebuiesc verificate mult mai des. ”Dacă o să trec pe senzorii de glicemie? Mi-aș dori, dar nu cred că aș putea… Sunt mult prea scumpe”, a încheiat studenta. Costul unui senzor de glicemie, cu ajutorul căruia glicemia se poate ține sub control în permanență, se ridică la aproximativ 1000 de euro.

Domi, Gellért, Tünde, Aranka, Teodora, Vasile, Evelyn, Andrei, Alin, Irina, Kinga, Ionuț, Helga și Zsombi au fost premiați cu câte un senzor de glicemie pentru curajul cu care s-au implicat în proiectele Asociației. Toți tinerii au primit cadouri constând în teste de glicemie și alimentație de suport.

Edith VEREȘ